Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1534/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1534
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro, cu sediul în B,-,. 23, sector 2, împotriva sentinței nr. 260 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și P, cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-pârât P, reprezentat de consilier juridic, lipsind recurentul-reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro și intimatul-pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și aflat la cel de-al treilea termen de judecată:
Intimatul-pârât P, reprezentat de consilier juridic, solicită instanței acordarea cuvântului asupra recursului, întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimatul-pârât P, reprezentat de consilier juridic, solicită instanței respingerea recursului conform motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Civila sub nr-, reclamanții ( tabel fila 19 dosar fond), reprezentanți de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro, au solicitat în contradictoriu cu parații MIRA SI IPJ P, repararea prejudiciului cauzat polițiștilor - membrii de sindicat, ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5 %, începând cu data de 1.01.2007( fața de nivelul din luna decembrie 2006), cu 2% începând cu data de 1.04.2007( față de nivelul din luna martie 2007) și cu 11 % începând cu data de 1.10.2007 ( fata de nivelul din luna septembrie 2007 ), plata dobânzilor legale începând cu luna ianuarie 2007 pana la efectuarea plații, indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienților de inflație, începând cu 1.01.2007 și pana la momentul efectuării plații efective a drepturilor salariale, precum și efectuarea mențiunilor privitoare la majorările salariale în dosarul personal al fiecărui membru de sindicat.
In motivarea cererii reclamanții au aratat că sunt angajați ai IPJ P, având calitatea de funcționari publici, că în anul 2007, Guvernul României a emis 3 ordonanțe prin care s-a dispus majorarea salariului începând cu 1.01.2007 tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali și că Legea 232/6.07.2007 prevede majorări salariale în cota de 7% aplicate la salariul din 2006 si de 11% cu începere de la 1.10.2007 aplicata la salariul din septembrie 2007, pentru toți funcționarii publici, însă la aplicare au fost exceptați polițiștii.
Prin excluderea polițiștilor de la acordarea majorărilor salariale s-a produs o discriminare, în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000, constând în lipsirea de venituri corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale.
Prin întâmpinarea formulată la termenul de judecata din data de 3.02.2009, paratul MIRA a invocat excepția inadmisibilității acțiunii fată de decizia Curții Constituționale nr. 819/3.07.2007, prin care s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției, constatându-se că prev.art.1, art.2( alin.3 ) și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
La rândul său, paratul IPJ Paf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nelegalității compunerii completului de judecata, raportat la disp.art. 78 alin.1 din Legea 360/2002 si art. 109 din Legea nr.188/1999.
De asemenea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la disp. deciziei Curții Constituționale nr. 818/3.07.2008.
La termenul de judecata din data de 24.02.2009, prin încheierea de la acea dată s-a dispus transpunerea cauzei la Secția Comerciala si de Contencios Administrativ din cadrul aceleași instanțe.
Cauza a fost înregistrata pe rolul secției de contencios administrativ sub nr-.
Prin sentința nr.260 pronunțată în data de 28 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâți MIRA și IPJ și ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții menționați în tabelul de la fila 19 dosar fond reprezentați de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că salarizarea reclamanților se face potrivit dispozițiilor cuprinse in OG nr. 38/2003 privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, iar dispoziții legale nu prevăd acordarea creșterilor salariale solicitate.
Mai mult, reclamanții au beneficiat de a ceste creșteri salariale potrivit Legii 491/2006.
S-a mai reținut că instanțele de judecata nu se pot substitui legislativului prin acordarea unor drepturi salariale unor categorii profesionale, altele decât cele menționate în actul normativ invocat de către reclamanți și că în situația contrară acestea s-ar substitui Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a tarii si ar determina încălcarea principiului separației puterilor in stat.
Instanța de judecata a concluzionat că nu are posibilitatea decât de a recunoaște existenta unor drepturi salariale cuprinse expres în anumite acte normative și eventual neacordate unei părți și nu de a acorda astfel de drepturi invocând principiul discriminării unor persoane care nu beneficiază de acestea prin respectivele acte normative, așa cum se retine și în decizia Curții Constituționale nr. 818/2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro, în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că Legea nr.232 din 6 iulie 2007 publicată în of.nr.171 din 16 iulie 2007 pentru aprobarea OG nr.6/2007, modificând art.39 alin.2 al acestuia prevede majorări salariale pentru toți funcționarii publici.
Precizează că, pe de altă parte, potrivit art.43 din OG nr.38/2003 " stabilite în raport cu coeficienții de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanță, sunt brute și se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar", în speță, majorarea salarială urmând a se face în conformitate cu prevederile Legii nr.232/2007, care modificând art.48 din OG 6/2007 stipulează că " prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar".
Recurentul consideră că interpretarea instanței conform căreia polițiștii sunt excluși de la indexarea salariilor, așa cum fost ea aplicată funcționarilor publici, pe motiv că aceștia sunt încadrați în baza Legii nr.360/2002, contravine chiar textelor de lege specială, adică OG nr.38/2003, care așa cum au menționat anterior stipulează clar că salariile prevăzute în acest act normativ - adică ale polițiștilor - se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar, în speță OG nr.6/2007, modificată de Legea 232/2007.
Se susține că pe de altă parte, acțiunea nu a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.10/2007, așa cum eronat a reținut instanța de judecată, aceasta fiind dată cu titlu de exemplu, ci pe dispozițiile OG nr.6/2007.
Se solicită admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Intimații Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție a Județului P au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare dispozițiilor legale incidente în cauză și a deciziilor Curții Constituționale obligatorii în soluționarea cauzelor în care se invocă discriminarea.
În cauză s-a invocat faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor OG nr.6, modificată de Legea nr.232/2007, prin care s-au prevăzut creșteri salariale pentru anumite categorii de salariați bugetari.
Având în vedere faptul că reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special și își desfășoară activitatea în cadrul IPJ P, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, act normativ care nu prevede acordarea acestor creșteri salariale.
Începând cu data de 1 ianuarie 2007 polițiștii au beneficiat de creșteri salariale ca urmare a majorării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor, conform Legii nr.491/2006 privind aprobarea OG nr.57/2007 pentru modificarea OG nr.38/2003.
Fără temei legal recurentul solicită acordarea unor drepturi bănești, ca urmare a creșterilor salariale prevăzute pentru anumite categorii de salariați bugetari din care membrii săi nu fac parte.
Mai mult, Curtea Constituțională, prin Deciziile nr.818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, publicate în nr. 537 din 16 iulie 2008 admis excepția de neconstituționalitate constatând că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Astfel se consideră că instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Așadar, instanța de judecată nu este în măsură să instituie ea însăși o normă juridică nediscrirninatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu recurenții care se consideră discriminați.
Orice plată nu poate fi decât urmarea directă și nemijlocită a recunoașterii dreptului și a materializării acestuia într-un act administrativ, care să înlocuiască, sau să modifice, actul inițial, considerat nelegal și discriminatoriu, politicile salariale fiind de resortul absolut al Guvernului și Parlamentului și nu al instanțelor judecătorești, al căror atribut este doar de a aplica legea, nu de a face lege.
Atâta timp cât nu s-a obținut desființarea sau modificarea actelor administrative prin care a fost stabilită salarizarea cuvenită funcționarilor publici reclamanți pentru munca prestată și nu au fost emise noi acte administrative, prin care să se pună de acord elementele salarizării cu cele ce se aplică altor funcționari publici ocupând funcții analoge și compatibile, și cât nu s-a cerut și nu s-a constatat neconstituționalitatea vreunei prevederi referitoare la sistemul general de salarizare a funcționarilor publici, nu existau temeiuri de fapt și de drept pentru a se dispune obligarea pârâților la plata vreunei sume, fie cu titlu de salariu, fie cu titlu de despăgubire.
Ca atare, în lipsa unei reglementări legale în acest sens, invocarea de către recurent a unei situații discriminatorii, nu justifică pretențiile acestuia întrucât instanța nu poate acorda cea ce nu își are izvorul în norma legală.
Față de argumentele de fapt și de drept menționate, criticile recurentului sunt apreciate ca fiind neîntemeiate, sentința atacată fiind legală și temeinică și în consecință, în temeiul art. 312 Cod proc. civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor Pro,cu sediul în B,-,. 23, sector 2, împotriva sentinței nr. 260 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ II, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1 și P, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / tehnored.
5 ex./ 16.11.2009
Ds. fond - Tribunal P; Jud.fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
