Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1551/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1551/2008
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C împotriva sentinței civile nr.559/28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimații, -, MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimații persoane fizice, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că intimații nu au achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar pentru fond, deși au fost citați cu această mențiune.
Reprezentanta intimaților depune la dosar împuternicirea avocațială precum și chitanța nr. - din 12.06.2008 în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei datorate de intimații reclamanți pentru fondul cauzei.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților-reclamanți solicită respingerea recursul ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ aflată în faza recursului,
constată că prin sentința civilă nr. 559 din 28.03.2008 a Tribunalului Cluj s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive si a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor
A fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Internelor si Reformei Administrative B, Inspectoratul General al Politiei Romând - B, Inspectoratul de Politie Județean C, și Ministerul Economiei si Finanțelor și în consecință:
Au fost obligați pârâții să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de concediu pentru anii:
- 2004 și 2005 pentru reclamanții, si.
- 2004-2005 si 2006 pentru reclamanții,.
reactualizate, cu rata inflației, la data efectuării plătii.
A fost obligat pârâtul Ministerul -Internelor si Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plătii primelor de concediu de odihnă.
A fost obligat Ministrul Economiei si Finanțelor să includă în rectificarea bugetară pe anul 2008 si să vireze către Ministerul Internelor si Reformei Administrative sumele necesare achitării acestor fonduri bănești.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul de Politie Județean C împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță reținut că, reptul funcționarilor publici cu statut special - polițiști - la prima de concediu este stabilit prin art. 37 alin. 2 teza I; din OG 38/2003. Acesta a fost suspendat prin Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 si Legea nr. 379/2005.
Așadar, norma care atestă dreptul reclamanților la această indemnizație nu a fost abrogată, ci doar executarea ei a fost suspendată în mod succesiv, până în decembrie 2006. Ca urmare, după încetarea suspendării, efectele sale trebuie să se producă retroactiv, respectiv să li se recunoască reclamanților dreptul pe care nici o clipă nu l-au pierdut. De altfel, conform art. 64 alin 2 din Legea nr. 24/2000 se arată că la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
In privința polițiștilor însăși Înalta Curte de Casație si Justiție a stabilit prin Decizia in interesul Legii nr. 12/05.02.2007 că pentru perioada 2004-2006, pe lângă indemnizația de concediu polițiștilor li se cuvine prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării in concediu.
Cu adresa de la fila 36 se constată că reclamanții au avut perioade diferite de angajare în cadrul J C, astfel încât acțiunea s-a admis pentru fiecare până la data eliberării din funcție.
Pentru repararea integrală a pagubei, conform art. 998-999 civ. reclamanții au dreptul la actualizarea sumelor datorate de ordonatorii de credit.
Fiind admisă acțiunea principală, a fost admisă conform, art. 60 si urm. Cod Procedură Civilă si cererea de chemare în garanție pe care pârâtul Caf ormulat-o cu privire la. temeiul acestuia constituindu-l dispozițiile din Legea 500/2002.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor C-N, solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței civile nr. 559/2008 pronunțata de Tribunalul Cluj în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de Ministerul Economiei si Finanțelor și respingerea cererilor de chemare în garanție a Ministerul Economiei si Finanțelor formulate de pârâtul și Inspectoratul de Politie Județean
În motivare se arată că Tribunalul Cluja admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție Județean C si Ministerul Economiei și Finanțelor și a dispus obligarea paraților la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prime de concediu pe anii 2004, 2005, 2006, actualizate cu rata inflației la data efectuării plații. De asemenea, instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de către pârâtul Inspectoratul de Politie Județean
Sentința civilă nr.559/2008 pronunțata de Tribunalul Cluj, fost apreciată ca fiind netemeinică, recurentul argumentându-și poziția prin următoarele considerente:
1). Referitor la obligarea tuturor pârâților, deci inclusiv si a Ministerului Finanțelor Publice ( actualmente Ministerului Economiei și Finanțelor ) la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând prime de concediu pe anii 2004, 2005, 2006, actualizate cu rata inflației la data efectuării plații, hotărârea este netemeinică întrucât instanța în mod nejustificat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent și a făcut abstracție, pe de o parte, de faptul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu a avut niciun fel de raporturi juridice cu reclamanții, astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia, iar pe de alt parte, de faptul ca Ministerul Economiei și Finanțelor nu are competenta legală și nici posibilitatea efectiva de a plăti aceste drepturi bănești.
2). In mod neîntemeiat instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de Inspectoratul de Politie al Județului C:
Art. 18 din Legea nr. 500 /2002 stabilește atribuțiile diferitelor autorități în elaborarea, transmiterea și adoptarea legilor bugetare anuale. Toate aceste atribuții nu revin nicidecum Ministerului Finanțelor Publice, ci Guvernului și Parlamentului României. In asemenea condiții, admiterea cererii de chemare în garanție echivalează cu obligarea Ministerului Economiei si Finanțelor la plata din bugetul propriu ( și nu din bugetul statului) a unor sume reprezentând drepturi salariale acordate unor persoane care nu se numără printre angajații Ministerului Economiei și Finanțelor, deși, și pentru acesta sunt valabile regulile instituite prin art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, conform cărora:
"(1)Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale.
(2)Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin.(2) și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu exista bază legală pentru respectiva cheltuială.
(3)Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită daca nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare. "
iar conform art. 15
Competența de a aproba bugetul aparține în exclusivitate in Parlamentului, iar operațiunile premergătoare sunt stabilite deasemenea prin lege."
Pentru că Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce (gestioneze) diferite fonduri este nevoie ca acestea în prealabil să fie aprobate așa cum s-a arătat.
Pe fond, recurentul roagă instanță să aibă în vedere la judecarea recursului toate apărările formulate acesta prin întâmpinarea depusa la fondul cauzei.
In drept, recurentul își întemeiază susținerile pe prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, precum și pe cele ale actelor normative la care a făcut referire în text.
Deși legal citați ( 4-14, 16) reclamanții intimați și ceilalți pârâți intimați nu au depus la dosar întâmpinare așa cum aveau obligația conform art. 308 alin. 2.pr.civ.
Examinând recursul declarat în cauză Curtea reține următoarele:
În principal, recurentul critică modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive în cauza de față.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamanților care este funcționari publici cu statut special.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamanți presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Astfel fiind, de vreme ce prin ipoteză, Inspectoratul de Poliție al județului C ar fi căzut în pretenții, pentru a se asigura plata drepturilor pretinse de reclamant și recunoscute prin titlul executoriu, s-ar fi apelat tot la bugetul de stat, iar pentru a se eficientiza acest demers s-a apelat la procedura cererii de chemare în garanție, perfect compatibilă.
În acest sens, putem remarca și apărările pe care însuși recurentul le face, invocând disp. nr.OG 22/2002, deși în Programul de Guvernare pe perioada 2005 - 2008, acceptat de Parlament prin Hotărârea nr. 24/2004 s-a prevăzut la Capitolul 26 că una din măsurile ce se vor adopta este abrogarea nr.OG 22/2002.
Nu putem să nu mai adăugăm în context și efectele pe care le produce în legătură cu acest act normativ hotărârea din 6 septembrie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzaSăcăleanu împotriva Românieiprin care s-a reținut, în esență, că întârzierea executării unor hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, urmată de refuzul Trezoreriei Statului de a plăti respectivele sume, în temeiul unor acte emise de Ministerul Finanțelor, semnifică faptul că statul, prin propriile acte, a făcut imposibilă îndestularea imediată a creditorului pentru sumele stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile și astfel s-a încălcat pct. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Or, față de cele ce preced și ținând seama de disp. art. 20 din Constituția României, formularea de către instituția publică bugetară a unei cereri de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în scopul de a se pune la dispoziție sumele necesare pentru a se realiza dreptul recunoscut de lege reclamanților este perfect legală și compatibilă cu obiectul acțiunii principale.
Din această perspectivă, excepția lipsei calității procesuale pasive a fost corect analizată și rezolvată de prima instanță.
Față de cele ce preced și recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C urmează a fi respins, reținând aplicabilitatea disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/22004 corelat cu art. 312.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr. 559/28.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED. DACT.
2 EX/07.07.2007
JUD. FOND:
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
