Acțiune în constatare. Decizia 1550/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1550/2008
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
* * *
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.462/04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL AL MUN., MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenți și consilier juridic pentru intimații pârâți Consiliul local al mun. Câmpia și Municipiul Câmpia prin Primar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 10.06.2008 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului Consiliul local Câmpia, iar la data de 24.06.2008 s-a înregistrat la dosar răspunsul la adresa instanței din partea Primăriei Câmpia.
Se procedează la comunicarea unui exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurenților, după care, curtea învederează că s-a răspuns la solicitarea instanței adresată Consiliului local Câmpia, răspuns din care rezultă că terenul în litigiu face parte din domeniul public al municipiului.
În continuare, Curtea pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.
Reprezentanta recurenților solicită respingerea excepției ca nefondată, iar reprezentanta intimaților susține excepția astfel cum a fost formulată, solicitând admiterea acesteia, recursul nefiind motivat în drept.
După deliberare, curtea respinge excepția nulității, în temeiul art. 306 alin 3.pr.civ.
Întrucât părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, curtea în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și pronunțarea unui regulator de competență în sensul stabilirii competenței în favoarea Judecătoriei Turda. În motivare, arată că nu există nici un fel de dovadă că contractul de închiriere ar constitui un act administrativ, iar anexa la HG nr. 969/2002 depusă pentru termenul de azi nu poartă nici un fel de stampilă, semnătură și se indică o poziție în care figurează alte terenuri decât cel în litigiu. Prin urmare, nu poate fi acceptat un asemenea act ca mijloc de probă. Transpunerea cauzei la secția de contencios administrativ este nelegală, competența nu aparține instanței de contencios administrativ, nefiind în prezența unui act administrativ. Tribunalul Cluj ar fi trebuit ca, examinându-și din oficiu competența, să constate că nu este competent să soluționeze cauza, instanța competentă fiind Judecătoria Turda. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, contractul de închiriere fiind un act administrativ, astfel că în mod corect a fost soluționată cauza de către Tribunalul Cluj. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 462 din data de 14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de Municipiul Câmpia - și Consiliul Local al Municipiului Câmpia- și s-a respins cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Câmpia, Municipiul Câmpia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanții și au chemat pe pârâții, Consiliul Local al Municipiului Câmpia, Municipiul Câmpia prin Primar și au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 12.098 din 27.11.2004 încheiat între cei doi pârâți privind suprafața de teren de 76. între imobilele situate pe- și 54 pentru lipsa calității de folosință și exercițiu al locatorului Primăria Municipiului câmpia și fraudă la lege, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că acel contract de închiriere a fost încheiat prin fraudă la lege și nu are un obiect licit și că primăria nu are capacitatea juridică de a încheia un contract.
Prin întâmpinare, pârâții Municipiului Câmpia - și Consiliul Local al Municipiului Câmpia - a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și a tardivității.
Prin contractul de închiriere nr. 12.098/22.11.2004, Primăria Municipiului Câmpia - a închiriat pârâtului suprafața de 76 mp, situat în Câmpia -, str. - proprietate a municipiului Câmpia - având destinația de extindere C și grădină.
Reclamanții au luat la cunoștință despre acest contract la data de 13 martie 2006.
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului proc.civ. fiind aplicabile în mod corespunzător.
Deoarece reclamanții nu au respectat această procedură, excepția lipsei procedurii prealabile invocată de către pârâții Municipiul Câmpia - și Consiliul Local al Municipiului Câmpia - a fost admisă, iar cererea reclamanților a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanții și, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile, admiterea excepției lipsei de competență a Tribunalul Cluj.
În motivarea recursului reclamanții a arătat că, prezentul proces constituie un exemplu clasic de tratament inegal al părților în fața justiției și astfel este în mod vădit nelegal.
În baza principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual instanța trebuie să se pronunțe asupra cererii ce formează obiectul judecății.
În loc de aceasta, instanța de fond precum și instanța civilă a modificat cadrul procesual clar stabilit, și a considerat că ar fi în prezența unei acțiuni de contencios administrativ, fără să stabilească în mod clar și neechivoc caracterul de act administrativ - al contractului ce face obiectul acestui proces.
Potrivi art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004:
"Sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect:
- punerea în valoare a bunurilor proprietate publică."
Din contractul de închiriere, obiect al prezentului dosar - precum și din nici un alt act al dosarului nu rezultă că terenul, obiect al acelui contract ar fi proprietate publică. Aceasta constituie o simplă afirmație a pârâtului MUNICIPIUL CÂMPIA, care nu a fost cercetată de instanță, a fost acceptată pur și simplu.
Instanța a ignorat cu desăvârșire că, tocmai acest aspect este litigios și pentru a putea rezolva problema dedusă judecății, tocmai acest aspect trebuia lămurit.
Astfel, s-a creat o inegalitate pentru părți, în sensul că susținerile pârâtului au fost crezute pur și simplu, rară nici o cenzură, iar susținerile reclamanților pentru care existau dovezi (extras carte funciară) au fost ignorate.
S-a menționat și împrejurarea că, în situația în care într-adevăr acel teren ar constitui proprietate publică - potrivit art. 15 din Legea nr. 213/1998, închirierea lui se putea face numai prin licitație publică, în condițiile legii.
Reclamanții consideră că singura soluție legală este - admiterea recursului, casarea sentinței admiterea excepției lipsei competenței materiale de soluționare a cauzei de Tribunalul Cluj, Secția de Contencios Administrativ, și apoi a stabilit prin regulator de competență - a instanței competente să judece cauza Judecătoria Turda.
Prin întâmpinare, pârâții Municipiul Câmpia și Consiliul Local al Municipiului Câmpia au solicitat să se constate nul recursul iar pe fond au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ( 19).
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele.
1. Cât privește excepția de nulitate a recursului invocată de pârâți, Curtea a statuat că o atare apărare nu este fondată, reținând a fi aplicabile dispozițiile art. 306 alin. 3.pr.civ.
Trebuie precizat totodată că în cazul litigiilor de contencios administrativ recursul este unica cale de atac, fiind astfel suprimat apelul caz în care recursul nu este limitat exclusiv la motivele de nelegalitate prevăzute la art. 3041.pr.civ. aspect față de care Curtea a statuat că raportat la fondul criticilor deduse în memoriul de recurs, recursul reclamanților poate fi încadrat pe de o parte în motivele prevăzute la art. 304 pct.3 și pct.9 pr.civ. cauza putând fi, totodată, cercetată sub toate aspectele.
Din această perspectivă, Curtea a respins excepția de nulitate a recursului și a trecut la cercetarea în fond a acestuia.
2. Pe fond, Curtea reține că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art. 2 alin. 1lit. c) teza finală, precum și art. 8 alin. 2 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Curtea constată că litigiile ce se grefează pe un contract administrativ sunt supuse jurisdicțiilor instanțelor de contencios administrativ atât în ceea ce privește etapa precontractulaă cât și cea postcontractuală cu condiția ca în praelabil să fie realizată și probată procedura plângerii prealabile prevăzută la art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 corelate cu art. 7201și urm. pr.civ.
Pentru a fi în prezența unui contract administrativ, trebuie ca, între altele, obiectul convenției să conțină o prestație sau valorificarea folosinței ori exploatării unui bun proprietate publică.
În speță, reclamanții au investit instanțele cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 12098 din 27.11.2004 încheiat între pârâții și Primăria municipiului Câmpia având ca obiect închirierea terenului în suprafață de 76 mp situat administrativ în Câmpia str. -, proprietatea municipiului Câmpia având destinația de extindere C și grădină, închirierea fiind stabilită pe o perioadă nedeterminată.
Din cele ce preced, Curtea constată că destinația imobilului proprietatea municipalității indicată în convenție precum și scopul închirierii era pentru utilizarea de către pârâtul locatar în scop privat ca șiextindere C și grădină.
Chiar dacă în faza recursului pârâții au produs ca și probă a încadrării terenului în domeniul public de interes local al municipiului Câmpia inventarul conținut în Anexa nr. 2 la Hotărârea nr. 68 din 27.09.1999 prin care autoritatea administrației publice locale deliberative declară ca și l-a însușit, încorporarea terenului din litigiu în categoria alte terenuri, de la poziția nr. 820 este mult prea generală.
Altfel spus, în lipsa altor probe ori indicii că acest teren ar face parte din domeniul public al municipalității Curtea apreciază că destinația inițială avută în vedere la încheierea contractului de închiriere nu a fost schimbată mai ales că raporturile dintre pârâți continuă și în prezent în baza aceleași convenții fără să survină modificările necesare impuse de regimul juridic al imobilului.
Mai mult, Curtea constată că această convenție a fost încheiată în anul 2004 la circa 5 ani de la inventarul bunurilor proprietate publică unității administrativ teritoriale iar în contract a fost menținută și trecută explicit destinația închirierii extindere de C și grădină.
Conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, omeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexa și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean iar conform art. 4 din aceeași lege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public iar asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată.
De asemenea, Curtea reține că potrivit pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998 omeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vicinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean;
4. rețelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, stațiile de tratare și epurare a apelor uzate, cu instalațiile, construcțiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea consiliul local și primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuințele sociale;
7. statuile și monumentele, dacă nu au fost declarate de interes public național;
8. bogățiile de orice natura ale subsolului, în stare de zăcământ, dacă nu au fost declarate de interes public național;
9. terenurile cu destinație forestieră, dacă nu fac parte din domeniul privat al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;
10. cimitirele orășenești și comunale.
Față de cele sus evocate, se poate reține fără teama de a greși că terenul care a fost închiriat pârâtului cu destinația de extindere C și grădină nu poate fi încadrat în niciuna din categoriile de bunuri precizate în lista de mai sus și nici nu face parte din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local.
Drept urmare, Curtea reține că litigiul de față nu se grefează pe un contract administrativ care prin dispozițiile legii și regimul său să fie supus jurisdicției instanțelor de contencios administrativ iar din acest punct de vedere se poate constata că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, motivul de recurs fiind dat de art. 304 pct. 3.pr.civ.
Pe de altă parte, Curtea constată că în cauză este dat și motivul de nelegalitate prev. la art. 304 pct. 9.pr.civ. dedus din analiza și interpretarea greșită a dispozițiilor legale mai sus analizate de C care au condus în final la reținerea eronată a naturii juridice asupra căreia poartă convenția din litigiul de față.
Pentru a remedia nelegalitatea constatată în precedent, conform art. 20 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 alin. 3, parte finală, art. 312 alin. 6 teza I va admite recursul cu consecința casării în întregime a sentinței și va trimite dosarul instanței judecătorești competente, respectiv Judecătoria Turda.
Pentru a decide astfel, Curtea a avut în vedere pe lângă dispozițiile legale precitate și faptul că jurisdicția Judecătoriei Turda este atrasă de caracterul de drept comun al normelor legale substanțiale și procedurale aplicabile în cauză implicit a naturii imobilului obiect al contractului de închiriere, respectiv acela de bun proprietate privată a municipiului Câmpia și al cărui regim juridic este prescris de dispozițiile art. 4 și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 mai sus citate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 462 din 14.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre judecare Judecătoriei Turda.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT./ 3 EX./03.07.2008.
JUD.,.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
