Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1587/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.1587

Ședința publică din data de 8 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Nastasi Dorina

JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen

JUDECĂTOR 3: Ududec Elena

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria orașului - prin primar, cu sediul în orașul, județul B, împotrivasentinței nr.837 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-)în contradictoriu cu reclamantul intimat .

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, socotindu-se lămurită, constată că recursul este în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise, rămânând în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 19 mai 2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria orașului - prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 și până la data de 1.01.2005, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de funcționar public începând cu data de 1.01.2004 și până la data de 1.01.2005 și a solicitat pârâtei acordarea acestor drepturi bănești, care sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr. 188/1999 și acestea au fost suspendate până la data de 31.12.2006, însă i s-a comunicat că sporurile solicitate nu pot fi acordate deoarece nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care se acordă.

În dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâte, legal citată, a depus întâmpinare și a invocat pe cale de excepție prescrierea dreptului la acțiune.

Prin sentința nr. 837 din 25 iunie 2009 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal respins, ca nefondată, excepția prescrierii dreptului la acțiune formulată de pârâtă.

A admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 și până la data de 1.01.2005, sumă actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999, modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999.

Având în vedere că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri pentru perioada01.01.2004 și până la data de 01.01.2005instanța a obligat pârâta că plătească aceste sporuri, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.

În ce privește prescrierea dreptului la acțiune s- reținut că prin efectul suspendării sporurilor respectiv prin OG nr.92/2004 și OG nr.2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, a fost suspendat și dreptul la acțiune până la reintrarea acestui drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform disp. art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria orașului - prin primar criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului pârâta a arătat că deși prevederile art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999 arată că aceste suplimente sunt parte din salariul funcționarului publici, nici o prevedere legală nu specifică care este cuantumul acestor drepturi.

Prima instanță a acordat aceste suplimente în procent de 25 % fără a indica care este temeiul legal care aprobă procentul de 25 %. Acest procent ar trebui negociat prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.

În drept invocă disp. art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină", prima instanță nu a indicat temeiul legal în baza căruia a stabilit procentul de 25 %.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".

Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamantul nu a primit aceste sporuri salariale.

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".

Drepturile reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cudata de 01.01.2004 și până la data de 01.01.2005, sume actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.

Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.

Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.

Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria orașului - prin primar, cu sediul în orașul, județul B, împotrivasentinței nr. 837 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-),reclamant - intimat fiind, cu domiciliul ales la Primăria orașului, județul B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Dact.

2 ex./9.10.2009

Jud. fond

Președinte:Nastasi Dorina
Judecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen, Ududec Elena

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1587/2009. Curtea de Apel Suceava