Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 160/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 160
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Lavinia
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL TG. J împotriva sentinței nr.2109 din 02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE - GRUPA SINDICALĂ A PENITENCIARULUI TG.J și intimata intervenientă
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns --lider al grupei sindicale pentru cu intimatul reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE - GRUPA SINDICALĂ A PENITENCIARULUI TG.J, lipsind recurentul pârât PENITENCIARUL TG. J și intimata intervenientă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței, depunând concluzii scrise în acest sens.
Arată că motivele de recurs formulate de pârât sunt aceleași cu cele invocate la instanța de fond și susține că salariații au primit sporul solicitat, însă în prezent li se rețin sumele primite ca spor în perioada menționată în acțiune.
De asemenea, arată că susține că acest spor se acordă în funcție de posibilitățile bugetare, însă există obligația de a asigura sumele necesare pentru acordarea sporului solicitat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.2109 din 02 noiembrie 2009, Tribunalul Gorja admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Penitenciare - Grupa Sindicală a Penitenciarului Tg-J în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Tg-J și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta I și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant și intervenienta Ias porului pentru condiții deosebit de periculoase în anul 2006 astfel: I 695 lei, 1394 lei, 93 lei; 71 lei, 29 lei, 3 lei, 648 lei, 3289 lei, 580 lei, 438 lei, 119 lei, 25 lei, 103 lei și 61 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 945/C/02.04.2003 sporul pentru activitatea desfășurată în condiții deosebit de periculoase cu risc de îmbolnăvire prin contagiune cu TBC se acordă în baza buletinelor de determinare prin expertizare întocmite de Ministerul Sănătății și Familiei ori de laboratoare sau instituții agreate de acestea, buletine ce se întocmesc anual și sunt confirmate de către ANP ca ordonator secundar de credite.
S-a apreciat că reclamantul a făcut dovada existenței acestor acte de care face vorbire în acțiune punându-se la dosar buletinele de determinare prin expertizare a riscului de îmbolnăvire prin contaminare a personalului încadrat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Tg-J făcând dovada care personal își desfășoară activitatea în acest condiții deosebite care să impună acordarea sporului prevăzut în anexa 1.1.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Penitenciarul Tg.J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, recurentul a susținut că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea acesteia, necuprinzând motivele pe care se sprijină.
Astfel, în fața instanței de fond, a solicitat respingerea acțiunii în temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune, în sensul că se solicită plata unor sume corespunzătoare perioadei 01.09.2004 - 01.07.2006 fiind depășit termenul de 3 ani statuat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 republicat. A mai invocat excepția autorității de lucru judecat deoarece prin sentința nr. 3351/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a respins cererea formulată de -Grupa Sindicală Târgu J în numele membrilor săi privind acordarea aceluiași spor prevăzut de nr. 945A/2006 și pentru aceeași perioadă.
Pe fond, recurentul a susținut că sporurile solicitate de reclamanți au fost stabilite prin Regulament aprobat prin nr. 945/C/2003 dat în aplicarea art. 8 lit.a din HG nr. 281/1993, cu modificările aduse prin HG nr. 561/2000, dispoziții care stabileau ce sporuri pot fi acordate.
Potrivit art. 4 din ordin, acordarea sporurilor se realiza condiționat de existența în buget a sumelor necesare achitării lor. Așadar, acestea fiind sporuri care pot fi retrase, instituția nu este obligată să le achite în cazul în care nu există fonduri.
Prin adresa nr. -/30.08.2004 Ministerul Justiției, Direcția Generală a Penitenciarelor a hotărât, în temeiul art. 4 din nr. 945/C/2003 sistarea acordării sporurilor prevăzute în Anexa 1.1 la ordinul menționat, fiind condiționată de existența resurselor financiare.
PRMS Tg.J s-a conformat ordinului primit și începând cu luna septembrie 2004 sistat temporar plata acestor sporuri.
În concluziile scrise depuse de intimat se solicită respingerea excepțiilor invocate de recurent. În motivare, se arată că s-au mai făcut unele demersuri legale în termenul legal cu privire la plata acestor drepturi, iar acest fapt ar duce la respingerea excepției prescripției. De asemenea, în dosarul nr- al Tribunalului Gorj se specifică faptul că acțiunea s-a respins întrucât nu au existat la doar buletinele de determinare din care să rezulte acordarea sporului care face obiectul acțiunii și nu se hotărăște faptul că salariații nu ar avea dreptul la acordarea acestui spor.
Cu privire la fondul cauzei, se susține că sporul solicitat de reclamanți este acordat obligatoriu, iar nu în funcție de resursele financiare acute la dispoziție, Ministerul Justiției având datoria să asigure fonduri necesare desfășurării activității la parametri normali în cadrul penitenciarului.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele existente la dosarul cauzei, instanța apreciază că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea depusă la data de 03.04.2009 la dosarul de fond (fila21) pârâtul Penitenciarul Tg.J a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune față de împrejurarea că a fost depășit termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cât și excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința nr. 3351/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Aceste excepții, nu au fost puse în discuția părților și nici analizate de către primai instanță, deși erau excepții de fond, peremptorii și absolute.
Examinând aceste excepții, instanța constată că sunt întemeiate.
Potrivit art. 1201.civ. " este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele însele i în contra lor în aceeași calitate ", iar potrivit art. 166.pr.civ. excepția puterii de lucru judecat poate fi invocată de părți sau de instanță din oficiu în orice fază a judecății, chiar și înaintea instanței de recurs"
Există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și împotriva lor, în aceeași calitate.
Din examinarea hotărârii pronunțate în primul proces, respectiv sentința nr.3351/09.11.2007 a Tribunalului Gorj din dosarul nr-, instanța reține că acțiunea promovată de reclamantul Sindicatul Național al Lucrătorilor din Administrația Națională a Penitenciarelor pentru membrii săi privind acordarea sporurilor prevăzute în Anexa 1 și 1.1 la Ordinul MJ nr. 945/C/02.04.2003 pentru perioada 01.09.2004- 01.07.2006 a fost respinsă.
Cum prin acțiunea de față, reclamantul formulează din nou o cerere având același obiect, plata sporului pentru condiții deosebit de periculoase prevăzut în Anexa 1 și 1.1. la Ordinul MJ nr. 945/C/2003, și aceeași cauză, deși de data aceasta numai pentru o parte din membrii pe care i-a reprezentat în prima acțiune, instanța constată că există identitate de obiect, cauză și părți, operând excepția autorității de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească menționată. Cât privește susținerea intimatului, în sensul că la data pronunțării primei hotărâri instanța a reținut că nu s-a făcut dovada existenței actelor de care se face vorbire în acțiune, ci nu cu privire la îndreptățirea salariaților de a li se acorda aceste sporuri, aceasta nu are nici o relevanță în examinarea excepției autorității lucrului judecat.
Referitor la cea de-a doua excepție, instanța constată că este de asemenea întemeiată. Astfel, potrivit art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă cu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar termenul de prescripție aplicabil acțiunilor personale care însoțesc drepturile subiective civile de creanță este de trei ani, potrivit art. 3 din același act normativ și potrivit art. 7 alin.1 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Într-adevăr, prescripția extinctivă se poate întrerupe în cazurile expres prevăzute de art. 16 alin.1 din Decretul nr. 167/1958, însă în cauză nu se regăsește nici una din situațiile reglementate de text. Cu toate acestea, în cauză nu este vorba nici de o recunoaștere neîndoielnică din partea pârâtului a dreptului invocat de reclamanți, nici de o cerere de chemare în judecată care să fi fost admisă printr-o hotărâre judecătorească. Astfel, prin adresa nr. //18.08.2009, aceasta este emisă după împlinirea termenului de prescripție în care reclamanții aveau posibilitatea să-și valorifice aceste drept, iar cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Gorj, prin care reclamanții au solicitat acordarea acestor sporuri a fost respinsă, nefiind ne natură a conduce la întreruperea termenului legal de prescripție.
Prin urmare, termenul de prescripție de trei ani fiind împlinit la data de 1.07.2009, iar reclamantul nu a făcut dovada intervenirii unei cauze legale de întrerupere, instanța constată că operează excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, privind acordarea sporului de condiții grele pentru perioada 01.09.2004- 01.07.2006.
Pentru aceste considerente, constatând că prima instanță a soluționat cauza cu aplicarea greșită a legii, în temeiul art. 312.pr.civ. raportat la art. 304 pct.9 pr.civ. instanța urmează să admită recursul declarat de pârât, să modifice sentința în sensul că pe fond, va respinge acțiunea formulată de Penitenciarul Tg.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul PENITENCIARUL TG. J împotriva sentinței nr.2109 din 02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL NAȚIONAL AL LUCRĂTORILOR DIN PENITENCIARE - GRUPA SINDICALĂ A PENITENCIARULUI TG.J și cererea de intervenție formulată de intervenienta
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud. -
Tehn.red.DF/2ex/04.02.2010
Jud. fond
Președinte:Laura Mariana ChimoiuJudecători:Laura Mariana Chimoiu, Daniela Vijloi, Lavinia
