Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 167/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 167/
Ședința publică din 30 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
Judecător - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamanții, G, și -, împotriva sentinței civile nr. 36/ din 20.01.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta, asistată de avocat, care reprezintă și pe recurenții lipsă -, G, și -, lipsă fiind intimatul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată.
Avocat, pentru recurenți, depune la dosar împuternicirea avocațială, lista cu numele corect al reclamanților, adresa nr. 109 din 24.02.2009 emisă de Oficiul Județean de Consultanță Agricolă I, precum și 5 hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate în spețe similare.
Instanța consideră că nu se impune amânarea cauzei și lasă dosarul la ordine.
La cea de a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta, asistată de avocat, care reprezintă și pe recurenții lipsă -, G, și -, lipsă fiind intimatul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru recurenți, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În speță, recurenții-reclamanți au solicitat, în contradictoriu cu Oficiul Județean de Consultanță Agricolă I, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare. Aceste două sporuri sunt prevăzute în art. 31 din Legea nr. 188/1999. Este adevărat să, într-adevăr, conform reglementărilor în vigoare, inclusiv actul normativ la care a făcut referire, la aceste două sporuri nu este stabilit de legiuitor cuantumul acestora. Acesta este motivarea pentru care instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, motivând că nu este de competența unei instanțe judecătorești să stabilească acest cuantum în condițiile în care legiuitorul nu a stabilit cuantumul celor două sporuri.
Solicită a nu se primi această motivare făcută de Tribunalul Iași și să se admită recursul reclamanților așa cum a dezvoltat în completarea motivelor de recurs și așa cum înțelege să îl precizeze astăzi.
Apărătorul ales al recurenților solicită a se observa că a făcut referire la aplicarea în speță a art. 53 din Constituția României, motivat de considerentele instanței de fond. Practic, motivând Tribunalul Iași hotărârea s-a ajuns la o negare din partea instanței a unui drept fundamental pe care îl au reclamanții în calitate de angajați și funcționari publici la persoana juridică intimată.
Art. 53 din Constituția României stipulează expres care sunt cazurile în care pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale omului, valori esențiale ocrotite prin legea fundamentală.
Consideră că neinserarea în legea specială cu privire la cuantumul acestor sporuri nu justifică respingerea pretențiilor reclamanților cu privire la aceste drepturi salariale.
De asemenea, alături de invocarea art. 53 din Constituție, consideră că au fost încălcate prevederile art. 40 alin. 2 din Codul muncii, precum și prevederile Contractului colectiv de muncă, care tratează obligația de a se acorda toate drepturile ce decurg din lege, limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate, salariaților fiindu-le practic îngrădit dreptul de a primi aceste drepturi printr-o omisiune a legiuitorului de a stipula cuantumul acestor sporuri.
Înțelege să invoce art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cu privire la drepturile persoanelor de a pretinde și de a obține drepturi de creanță, drepturi de proprietate sau alte drepturi în instanța de judecată, precum și hotărârea Beian împotriva României pronunțată la data de 06.12.2007 de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin care se statuează că instanțele de judecată, chiar dacă cadrul nostru legislativ precedentul judiciar nu reprezintă izvor de drept, pronunțarea de către alte instanțe a unor soluții care le conferă unor reclamanți drepturi asemănătoare cu cel despre care se discută în instanța respectivă, justifică reclamanții respectivi la a primi aceleași drepturi în ideea luării în considerare a dreptului fundamental la egalitate de șanse și de tratament.
Desigur, verificând aceste două hotărâri CEDO, instanța va constata că acestea sunt aplicabile în cauza de față, motivat de faptul că a depus la dosar hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în spețe asemănătoare prin care instanțele din țară au pronunțat hotărâri, prin care au admis reclamanților angajați și funcționari publici la Oficiile Județene de Consultanță Agricolă aceste două sporuri pe care și reclamanții din prezenta cauză le-au solicitat prin cererea introductivă la ribunalul Iași.
Solicită a se observa că în acest dosar atât la instanța de fond, cât și în calea de atac, angajatorul a avut o poziție procesuală pe care instanța urmează să o aprecieze ca fiind una de recunoaștere a pretențiilor reclamanților, în sensul că intimata-pârâtă nu a înțeles să depună la dosar întâmpinare și nu a înțeles să facă apărări de natură a răsturna cele pretinse de reclamanții din prezenta cauză.
Conchizând, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 36/CA/2001.2009, a respins acțiunea formulată de reclamanții:, G, și -, în contradictoriu cu pârâta OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ I având ca obiect plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 până la data pronunțării hotărârii, și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, drepturile bănești urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamanții au calitate de funcționari publici în cadrul OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ
Reclamanții solicită obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salariu postului în procent de 25% din salariul de bază
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor ( procentul din salariul de bază ). Urmare modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cuantumul acestor sporuri nu este prevăzut prin lege.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999/R stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici. Astfel, pentru anul 2005 fost adoptată nr.OUG92/2004, pentru anul 2006 - nr.OG2/2006, iar pentru anul 2007 - nr.OG6/2007.In cadrul acestor Ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora (procent din salariul de bază), mai puțin în privința sporurilor cerute în speță de către reclamanți.
Legea 188/1999/R reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, fără ca întinderea lor să fie determinată printr-un act normativ. Prin urmare Tribunalul apreciază că nu există temei legal pentru acordarea procentului de câte 25 % din salariul de bază, existând și posibilitatea că aceste sporuri au fost deja cuprinse în salariul acordat funcționarilor publici.
Instanța reține astfel că dreptul invocat de reclamanți nu este cuantificat ori cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamanților ca funcționari publici. Deci, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci, nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamanți, făcând aprecieri asupra complexității muncii acestora prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici din care nu fac parte reclamanții. În caz contrar, instanța ar încălca grav principiul separației puterilor în stat. Mai mult, practica judecătorească a Înaltei Curți este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special ( Decizia nr.1257 din 28 februarie 2007).
Dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar de reclamanți sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte recurenții reclamanți.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. În plus în cadrul ședinței de practică neunitară supuse dezbaterii care se circumscriu materiei contenciosului administrativ și fiscal din noiembrie 2007, punctul de vedere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal a fost de asemenea în sensul respingerii a astfel de acțiuni.
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamanții în motivarea căruia arată că eronat instanța de fond a considerat că operațiunea de calculare/cuantificare a suplimentelor în litigiu ar fi de natură să încalce separația puterilor de stat, ori decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care reclamanții urmăresc să oblige Guvernul a emite un act normativ cu un conținut special, din moment ce cadrul procesual este corect stabilit prin acțiune, în sensul obligării angajatorului intimat la plata unor sporuri evidențiate în statutul de funcționare.
Chiar dacă aceste suplimente nu sunt cuantificate prin lege, consideră recurenții că instanțele nu au competența de a anula ori a refuza aplicarea unor prevederi legale, cu atât mai mult cu cât există deja o practică în acest sens a instanțelor din țară, așa încât solicită admiterea recursului, și în fond a acțiunii așa cum a fost formulată.
La dosar a fost depus practica instanțelor în materia supusă recursului de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pentru plata suplimentelor postului și treptei de salarizare este însă necesară cuantificarea lor prin dispoziții legale date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție care revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective.
Având în vedere că modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului nu este reglementată printr-un act legislativ, Curtea constată că acordarea acestor sporuri ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani care nu sunt certe, fiind imposibil de calculat, dar și nesocotirea deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, prin care s-a stabilit că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 din codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul introdus de către reclamanții:, G, și -, împotriva sentinței civile nr. 36/ din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - G -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
28.04.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbăltoc
