Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1676/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1676/2008
Ședința publică de la 04 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM . B împotriva sentinței civile nr. 172/08.04.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimatul-reclamant - REPREZENTAT DE SINDICATUL SALARIAȚILOR PENITENCIARULUI BISTRIȚA și pe intimații-pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurentul Penitenciarul Bistrița, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că la data de 29.08.2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar la data de 01.09.2008 s-a depus întâmpinare din partea intimatului Ministerul Justiției.
Reprezentantul recurentului depune la dosar delegația de reprezentare și arată că a depus la dosar o serie de acte în probațiune din care rezultă că dreptul la acordarea sporurilor solicitate de reclamant a fost suspendat pe o perioadă de doi ani, motivat de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină. Plata acestor sporuri a fost suspendată printr-un act administrativ normativ, care ar fi putut fi contestat în baza unei proceduri administrative de care însă reclamantul nu a uzat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și, rejudecând pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamant, pentru motivele arătate pe larg în recursul formulat, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 172/CA/2008 din 8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul -, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin B N, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B N și în consecință s-a respins acțiunea reclamantului, reprezentat de Sindicatul Salariaților PENITENCIARULUI BISTRIȚA, față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, împotriva pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor cu Regim . B și în consecință au fost obligați pârâți să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul prevăzut la art. 8, lit. a din nr.HG 281/1993, raportat la Anexa 1.1 la Ordinul Ministrului Justiției nr. 945/C/2003, pentru perioada 2004 - mai 2006, actualizat cu indicele inflației la zi.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul este funcționar public la Penitenciarul Bistrița, calitate în care i s-au acordat sporurile prevăzute de nr. 945/C/2003, până în luna august 2004, când plata sporului TBC a fost sistată ca urmare a unei adrese emise de Direcția Generală a Penitenciarelor, după care începând cu luna mai 2006, s-a reluat acordarea sporului TBC în baza deciziei nr. 387/11.04.2006 emisă de Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În baza ordinului menționat anterior, în cadrul Penitenciarului cu Regim . B, s-a procedat la determinarea anuală și individualizarea de către comisia competentă a sporurilor pentru fiecare salariat, stabilindu-se că aceștia își desfășoară activitatea în condițiile periculoase prevăzute în Anexa 1 pct. 1 din ordinul menționat.
Deși s-au suspendat toate sporurile în baza adresei menționate, ulterior s-a făcut plata celorlalte sporuri cu excepția sporului TBC.
În raport cu cele de mai sus, instanța nu poate primi apărarea formulată de către pârâți privitoare la insuficiența fondurilor, atât timp cât prin ordin al ministrului s-a dispus acordarea drepturilor salariale, începând cu data intrării în vigoare a acestuia. Neincluderea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate duce la anularea acestor drepturi, cu atât mai mult cu cât ordonatorii de credite au obligația de a prevedea în buget și a solicita fondurile necesare achitării drepturilor salariale, iar angajatorii au obligația de a asigura plata drepturilor prevăzute de actele normative în vigoare.
În condițiile în care pârâții nu au făcut dovada că au întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului, apărarea lor că nu au existat fonduri bugetare, nu poate fi primită, mai ales că nu salariații sunt cei care trebuie să i-a măsuri pentru asigurarea resurselor financiare în vederea plății propriilor drepturi salariale.
Tribunalul constată că modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin dispoziții de genul celei de la art. 4 din. nr. 945/C/2003 ce conține prevederi condiționale de suspendare sau neacordare a dreptului odată prevăzut, este contrară principiilor care guvernează raporturile dintre angajatori și salariați. Condiția existenței fondurilor salariale nefiind raportată la parametrii care țin de cantitatea, calitatea muncii salariaților, a importanței muncii, a condițiilor de lucru, etc. se situează în afara raportului juridic de muncă dintre angajator și salariat. Mai mult, ea poate da naștere la comportament abuziv al angajatorului care nu include în prevederile bugetare alocarea resurselor de plată, ceea ce este inadmisibil.
În raport de toate cele de mai sus, stabilind și că suspendarea temporară a dreptului nu înseamnă anularea lui, Tribunalul a admis acțiunea în ce privește obligarea Administrației Naționale a Penitenciarelor în calitate de ordonator secundar de credite și a Penitenciarului cu Regim . B în calitate de angajator să plătească reclamantului drepturile bănești constând în sporul TBC pentru perioada 2004 - mai 2006, actualizată cu indicele inflației la zi.
În ce privește cererea de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la plata acelorași sume, Tribunalul a respins-o constatând lipsa calități procesual pasive a acestuia, cu motivarea că între reclamant și acesta nu există raporturi juridice care să creeze drepturi și obligații corelative, reclamantul nefiind încadrat în muncă la aceste instituții și neavând raporturi juridice directe cu ele.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâtul Penitenciarul cu regim închis B, solicitând admiterea recursului, casarea hotărâri instanței de fond și rejudecarea cauzei pe fond în sensul respingeri cererii reclamantului.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței ca și argument în culpă faptul că nu ar fi făcut dovada că a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura acordarea drepturilor bănești conferite prin ordinul ministrului. Acest aspect nu a putut fi reținut, deoarece în însăși actul normativ indicat s-a condiționat acordarea lor de disponibilitățile bănești pe care ordonatorul principal de credite ar fi trebuit să le aloce, cu atât mai mult cu cât acordarea acestor drepturi a fost suspendată de la acordare motivat chiar de lipsa mijloacelor financiare care să le susțină.
În acest context " argumentul " de care s-a putut prevala, respectiv acela al necesității acordării în continuare a sporului, apărând ca fără suport legal.
Motivarea culpei unității noastre ar rezulta din lipsa unor " diligente strict formale " nu poate constitui un argument pertinent care să justifice admiterea cererii reclamantului și acordarea sporului solicitat actualizat cu indicele de inflație.
Fața de admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive ale celor două ministere ( MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor ) pârâtul face următoarele precizări:
1). în judecată a Ministerului Justiției a fost justificată prin demersul inițiat de însuși reclamantul în considerarea faptului că aceasta are calitate de ordonator de credite și atribuții în legătură cu asigurarea fondurilor necesare acordării drepturilor salariale. Plecând de la atribuțiile ministerului în legătură cu gestionarea și administrarea sistemului juridic, ca serviciu public și de la competentele de repartizare în teritoriu al resurselor financiare și de prerogative conferite prin Legea nr..304/2004, susnumitul minister poate figura ca parte în proces.
2). Cât privește Ministerul Economiei și Finanțelor se omite faptul că activitatea unităților penitenciare este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea protector, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general. Astfel rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principale de credite ( MJ în speță ) precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, s-a apreciat că procedura citării în calitate de pârâți a celor două ministere este una perfect compatibilă cu litigiile având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special. Față de cele expuse, transpare, s-a apreciat fără dubiu, calitatea procesuală pasivă a MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor, chiar în lipsa unor raporturi directe dintre aceste autorități administrative și reclamant, aspect pe care îl reține și practica judiciară în materie a Curții de APEL CLUJ: decizia nr. 2.223/05.12.2007 a CA în Dosar nr. 3.665+ -, Decizia nr. 1.815/17.10.2007 a CA în. nr-.
Rezultă așadar că tuturor acestor instituții le revin în mod direct sau indirect obligații în asigurarea condițiilor materiale necesare în vederea desfășurării activității penitenciarelor, aprobând, repartizând alocațiile bugetare ordonatorilor de credite și controlând modul de folosire a acestora.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a sentinței primei instanțe ( 10) iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut aceeași poziție, deși întâmpinarea acestuia din urmă a fost colaționată la dosar după pronunțarea deciziei ( 21-22).
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
1. Împrejurarea că în practicaua încheierii de amânare a pronunțării sentinței recurate este trecut la apelul nominal ca prezent mandatarul chematului în garanție este lipsit de relevanță pe terenul procedurii de vreme ce raportul juridic procesual este dezlegat de prima instanță având și reținând calitatea de pârât a Ministerului Economiei și Finanțelor prin DGFP
2. Cât privește modalitatea de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive în ce privește Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată sentința ca legală și temeinică.
Ministerul Justiției nu poate avea calitate de parte în proces deoarece între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice directe în legătură cu obiectul litigiului dedus judecății.
În aceeași manieră se prezintă situația și dacă se analizează raportul juridic procesual dintre reclamanți și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Deși activitatea penitenciarelor este finanțată de la bugetul de stat activitatea ministerului d e resort este exclusiv în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat și nu alocarea sumelor respective anterior adoptării Legii bugetului de stat.
3. Cât privește critica privind acordarea cheltuielilor de judecată Curtea observă că însăși prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat în scris obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată iar faptul că această solicitare nu a fost reiterată oral sau în scris pe parcursul judecării cauzei nu înseamnă că reclamantul a renunțat la judecată ori că instanța este dispensată de a analiza legalitatea și temeinicia unei atari cereri dacă condițiile revăzute la art. 274.pr.civ. sunt îndeplinite. Soluționarea tuturor capetelor de cerere cu care instanța este învestită semnifică exercitarea funcției de jurisdicție cu care este învestită instanța judecătorească și judecarea procesului în limitele prev. la art. 129 alin. final pr.civ. Totodată, mai semnifică aplicarea pe plan procesual a dispozițiilor art. 21 alin. 2 din Constituția României și a art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 privitor la dreptul la un proces echitabil cu toate exigențele ce le incumbă un atare drept.
4. În legătură cu fondul cauzei, Curtea reține că neacordarea drepturilor bănești ce sunt prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ emis de ministrul de resort pune problema eficacității actului respectiv și a previzibilității acestuia.
Este de principiu că un act administrativ este emis în regim de putere publică de către o autoritate publică în vederea executării legii sau a organizării executării legii în scopul de a da naștere unor raporturi juridice noi ori a modifica sau a stinge raporturi juridice preexistente.
De aceea, actul administrativ odată emis nu trebuie să conține dispoziții normative ori de altă natură, vagi și flexibile, astfel încât să ofere autorității emitente ori organului administrativ care urmează a-l pune în aplicare o marjă de apreciere extrem de largă încât să pună la îndoială dreptul recunoscut particularului ori să-l dilueze până la golirea lui de conținut. Într-o astfel de manieră se poate statua că autoritatea a emis ori a adoptat un act administrativ formal valabil dar în substanță ineficace ceea ce pune probleme asupra caracterului executoriu al unui asemenea act, caracter de esența oricărui act administrativ unilateral.
Din această perspectivă, autoritatea chemată să aplice în concret dispozițiile conținute de actele administrative trebuie să justifice obiectiv și clar care este conduita sa în raport de drepturile particularilor recunoscute prin acel act fără a reieși că marja sa de apreciere se intersectează cu excesul de putere în înțelesul dat de art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Așa fiind, în speță pârâta recurentă nu a justifica pertinent și obiectiv lipsa de fonduri ca temei al refuzului de a le recunoaște reclamanților drepturile solicitate, încât raționamentul tribunalului conform căruia această apărare a fost înlăturată este întemeiat și ca atare și din această perspectivă recursul se vădește a fi neîntemeiat.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 109 din Legea nr. 188/1999 corelat cu prevederile art. 20 alin. 3 și ale art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor, împotriva sentinței civile nr. 172 din 08 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./ 2EX./08.09.2008.
Jud.fond..
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
