Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1674/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1674/2008
Ședința publică de la 04 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N împotriva sentinței civile nr. 50/CA/05.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimatul-reclamant, intimații-pârâți MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI B-N, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi bănești - prime de concediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 50 din 5 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița - s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al județului B-.
- pârâții au fost obligați, în solidar, să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând primă de concediu cuvenită pe anul 2004 și spor de fidelitate aferent perioadei 1.01.2005 - 31.08.2005, conform adresei nr.8034 din 7.01.2008 a B-N, actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății, precum și 39,3 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul procesual ales la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului B-N, din mun.B,-, județul B-N și în consecință: chematul în garanție a fost obligat să vireze pârâtului MIRA sumele necesare plății drepturilor bănești ale reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.37 alin.2, teza a Id in nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Acest drept al polițiștilor a fost suspendat de la plată pe anii 2004-2006, prin legile bugetului de stat pe fiecare din acești ani, respectiv prin disp.art.9 alin.7 din Legea nr.507/2007, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, însă potrivit art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Așadar, suspendarea succesivă a plății primelor de concediu nu echivalează cu stingerea dreptului, ci a avut ca efect doar imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Așadar, reclamantul care a deținut calitatea de polițist în anul 2004 și 2005, așa cum rezultă din adresa nr.8034 din 7.01.2008 eliberată de Inspectoratul de Poliție a județului B-N (22) este îndreptățit să primească primă de concediu aferentă anului 2004, pretinsă pin acțiunea introductivă.
De altfel, prin Decizia nr.XII din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție - Secțiile Unite (decizie obligatorie prin prisma prevederilor art.329 alin.2 Cod procedură civilă), a statuat că în aplicarea dispozițiilor art.37 alin.2 din nr.OG38/2003, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă îndemnizația de concediu, se cuvine polițiștilor pentru perioada anilor 2004-2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală mai sus menționată.
Potrivit art.6 din nr.OG38/200, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordin publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne și aceasta ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004 (art.60 din ordonanță).
În aplicarea ordonanței a fost emis Ordinul nr.132/2004 al Ministerului Administrației și Internelor, care, în art.5.1 detaliază tranșele de vechime ale beneficiarilor sporului de fidelitate, precum și procentele acestui spor calculate în raport de salariul de bază, însă, prin dispozițiile art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor s-a dispus că, în anul 2005, se suspendă aplicarea dispozițiilor art.6 din nr.OG38/2003, și astfel, acordarea sporului de fidelitate, născut din lege, a fost suspendată temporar, respectiv pe perioada 1.01.2005 - 31.12.2005.
Suspendarea acordării sporului de fidelitate nu echivalează cu înlăturarea dreptului la sporul de fidelitate, ci are ca efect doar suspendarea exercițiului acestui drept în anul 2005, astfel că reclamantul, în calitatea sa de polițist, este îndreptățit în prezent să pretindă plata sporului de fidelitate pentru perioada 1.01.2005 - 31.08.2005, așa cum solicită în acțiunea introductivă, actualizat cu rata inflației până la data efectuării plății.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N solicitând admiterea recursului, respectiv desființarea hotărârii atacate ca netemeinică și nelegală, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În dezvoltarea motivelor de recurs, chematul în garanție invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În susținerea acesteia se arată că, în mod nelegal instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat chematul în garanție să asigure Ministerului Internei și Reformei Administrative fondurile necesare plății drepturilor salariale reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2004,2005,2006 deoarece, în speță, Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă.
Instituția chematei în garanție, așa cum este reglementată de art. 60-63 Cod procedură civilă, reprezintă o formă de participare a terților la activitatea judecătorească ce conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea responsabilă ar pierde procesul.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantului, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Art. 15 alin 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 modificată, prevede: "În cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage micșorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, trebuie să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de venituri, sau creșterea cheltuielilor.
După depunerea proiectului legii bugetare anuale la Parlament, pot fi aprobate acte normative numai în condițiile prevederilor alin 1, dar cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare, aferente exercițiului bugetar pentru care s-a elaborat bugetul".
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Prima de concediu, ca drept subiectiv ce îi conferă titularului prerogativele în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv efectuarea unei anumite prestații subiective de a presta o sumă de bani s-a născut din dispozițiile art. 37 alin 2 teza I din OG nr. 38/2003 și nu s-a stins pe perioada în care plata efectivă a echivalentului bănesc a acestui drept a fost suspendată în temeiul legilor bugetului de stat pentru anii 2004,2005 întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 64 alin 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin urmare, în această perioadă de timp, dreptul nu s-a stins ci doar a fost imposibil de realizat.
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999, cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul care decurge din dispozițiile Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice;
" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;" iar potrivit
art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții: în domeniul finanțelor publice:elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe dispozițiile art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită de prevederile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamanților, care sunt funcționari publici.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamanți presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Totodată, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea va respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N împotriva sentinței civile nr. 50/CA/05.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./8.09.2008
Jud.fond.-
-
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
