Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 168/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 168/R-
Ședința publică din 15 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, N- toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual avocat, cu sediul în D, str. - -, -. B,. 9, județul V, împotriva sentinței nr. 1157/27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârâtPRIMARUL COMUNEI- cu sediul în comuna, Județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței fiscale nr. 26628/31.01.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, în sumă de 2,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și reține cauza în vederea deliberării.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
La data de 12.10.2007, reclamanții -, -, și -, în calitate de salariați ai Primăriei comunei, au chemat în judecară Primarul Comunei -, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să-l oblige a acorda începând cu 01 ianuarie 2004 pentru reclamanții -, -, începând cu 23.12.2004 pentru reclamantul, începând cu 20.04.2006 pentru reclamantul și începând cu 25.10.2006 pentru reclamanta -, indemnizația de dispozitiv reglementată de Legea nr.138/1999 în cuantum de 25 % din salariul de bază potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28 iulie 2003.
De asemenea, s-a solicitat ca pârâtul să fie obligat a achita sumele ce se cuvin fiecărui reclamant actualizate din momentul nașterii dreptului și până la plata efectivă, precum și obligarea de a include în bugetul local pe anul 2007 prin rectificare de buget sumele necesare plății indemnizației de dispozitiv restante.
În sfârșit, reclamanții au solicitat ca pe viitor pârâtul să fie obligat a plăti sporul de dispozitiv fiecăruia dintre reclamanți în cuantumul prevăzut de lege.
În motivarea acțiunii s-a arătat că personalul din administrația publică beneficiază de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25 % din salariul de bază, drept care este reglementat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003.
Se precizează că potrivit ordinului menționat, în prezent de indemnizația de dispozitiv beneficiază toți angajații prefecturilor precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei subordonate consiliilor județene și locale.
Începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare (OUG nr.192/2002) privind reglementarea drepturilor de natură salarială a funcționarilor publici, Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 modificat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003, personalul civil (funcționari publici și personal contractual), care funcționează în subordinea Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în afara salariului de bază de o serie de sporuri și indemnizații, printre care și indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Pârâtul nu a acordat indemnizația de dispozitiv de 25 % din salariul de bază așa cum prevăd dispozițiile legale menționate, motiv pentru care se impune obligarea acestuia pe cale judecătorească, eliminându-se astfel discriminarea creată între diferite categorii de funcționari publici și personal contractual, deoarece art. 1 alin. 2 din Legea nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare consacră principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice.
Prin sentința nr.1157 din 27 noiembrie 2007, Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanții -, -, și a luat act că reclamanții, și - au renunțat la judecată.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul a reținut, în ceea ce-i privește pe reclamanții care au calitatea de funcționari publici, respectiv reclamanții -, -, și că aceștia activează în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primăriei comunei, județul V, iar în această calitate beneficiază de drepturile și obligațiile pe care le prevede Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public și nu de dispozițiile legale derogatorii cu caracter special care se aplică altor categorii de funcționari publici cu statut special, la care se referă Legea nr.138/1999.
Susținerea reclamanților că beneficiază de prima de dispozitiv ca urmare a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003, s-a reținut a fi greșită, întrucât prin ordinul respectiv se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ca urmare a faptului că Ministerul Internelor și Ministerul Administrației Publice s-au reunit într-un singur minister.
Prin ordinul menționat nu se putea modifica o dispoziție legală dintr-o lege și ca atare sporul de dispozitiv nu se acordă decât categoriilor de personal la care face referire expres Legea nr.138/1999.
Nu se poate susține că reclamanții sunt supuși unor forme de discriminare și că ar fi nesocotit principiul egalității între cetățeni și excluderea privilegiilor și discriminărilor, deoarece funcționarul public beneficiază de drepturile și obligațiile pe care le prevede Legea nr.188/1999.
Față de atribuțiile pe care le are funcționarul public, așa cum sunt ele prevăzute în Legea nr.188/1999, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea indemnizației de dispozitiv din moment ce acesta nu este asimilat personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională sau personalului civil din aceste instituții.
Tribunalul a apreciat că faptul că de indemnizația de dispozitiv beneficiază unui angajați din cadrul prefecturilor care-și desfășoară activitatea în domeniul evidenței informatizate a persoanei sau în cadrul autorităților publice locale ca urmare a reorganizării aparatului primăriilor nu poate fi un argument hotărâtor pentru justificarea dreptului solicitat, din moment ce persoanele respective au fost preluate din cadrul Ministerului Internelor ca funcționari publici cu statut special și nu puteau pierde un drept deja câștigat.
Din prevederile art.14 ale OUG nr.192/2002, rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar sporul de dispozitiv solicitat de reclamanți nu face parte din categoria acestor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda funcționarilor publici și personalului contractual.
Neacordarea sporului de dispozitiv la care se referă reclamanții nu creează o situație discriminatorie în sensul prevederilor art.1 din Legea nr.137/2000, întrucât atribuțiile funcționarilor publici și atribuțiile funcționarilor publici cu statut special nu sunt identice și ca atare nici sistemul de salarizare și acordarea altor drepturi nu poate fi uniform.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanții care au calitatea de funcționari publici și a luat act că ceilalți reclamanți renunță la judecată în condițiile prevăzute de art.246 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței nr.1157 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții -, -, și, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma următoarelor motive de recurs:
Soluția primei instanțe este greșită, deoarece dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică și funcționarilor publici din cadrul fostului Minister al Administrației Publice, ca urmare a faptului că cel din urmă minister a fost absorbit în cadrul Ministerului Internelor prin formarea noului minister, respectiv Ministerul Administrației și Internelor.
Recurenții mai susțin că prin pct.9.2 din Ordinul nr.496/2003 ce a completat și modificat Ordinul MI nr.275/2002 a fost prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și că a fost modificat și punctul 31.1 prin care se definea categoria de personal civil, noua definiție incluzând în această categorie funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MAI. Ordinul arătat este emis ulterior OUG nr.63/2003, creând astfel prezumția că modificările și completările aduse Ordinului MI nr.275/2002 se aplică tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din sfera administrației publice.
Mai mult, susțin recurenții, textul din pct.9.2 nu face nici o distincție privind acordarea indemnizației numai personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, ci se referă la domeniul administrației publice; iar pct.31.1 specifică faptul că personalul din domeniul administrației publice beneficiază numai de indemnizația de dispozitiv nu și de celelalte drepturi prevăzute de Legea nr.139/1999.
În fine, recurenții susțin că argumentul primei instanțe potrivit căruia reclamanții ar beneficia doar de drepturile și obligațiile prevăzute de Legea nr.188/1999 este greșit, deoarece nu toți reclamanții sunt funcționari publici existând și personal contractual, iar pe de altă parte, potrivit Legii nr.188/1999, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Recursul nu este fondat.
Legea nr. 138/199 stabilește modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit art. 1 din acest act normativ: "Dispozițiile prezentei legi se aplica personalului militar și civildin cadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției", iar potrivit art. 3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
În conformitate cu art. 13, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Pe de altă parte, art. 47 prevede că: "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege", iar art. 49 că: "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate".
În sfârșit, potrivit art. 51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr. 138/1999.
Prin OUG nr. 63/28.06.2003 Ministerul d e Interne si Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003. ministrul Administrației si Internelor a modificat și completat Ordinul nr. 275/2002 sus amintit, prevăzând în art. II introducerea pct. 9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației si Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, precum si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Aceste dispoziții stau la baza pretențiilor reclamanților din cauza de față.
Din succesiunea actelor juridice sus expuse, este evidentă concluzia ca Ordinul nr. 496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salarialepentru personalul civil care își desfășoară activitatea incadrulMinisterului Apărării Naționale,Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție si, Serviciului de Telecomunicații Speciale si Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne si a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr. 496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr. 138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Ceea ce nu înseamnă că tot personalul bugetar, funcționari publici sau contractuali, care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr. 138/1999 de către Ca atare, nu sunt vizați de Ordinul nr. 496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului Ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică este greșită și din alta perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului 496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr. 138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, Ordinul nr. 496/2002 ar contraveni dispozițiilor art. 157 din Codul Muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar Ordinul nr. 496/2003 nefiind lege stricto sensu.
În acest mod nu se poate elimina o eventuala discriminare salarială existentă între categorii similare de salariați.
În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanții nu este reală, întrucât aceștia nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr. 138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu, cu alte cuvinte nu se află într-o situație juridică identică cu aceștia.
În concluzie, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a decis că reclamanților nu li se aplică Legea nr.138/1999 și că, în consecință, aceștia nu au dreptul la sporul de dispozitiv prevăzut de această lege.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod proc. civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Cabinet Individual avocat, cu sediul în D, str.- -, -.B,.9, județul V, împotriva sentinței nr.1157 din 27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.03.2008.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Gina Achim
