Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 163/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 163/R-
Ședința publică din 15 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
Judecător: - - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâțiiMINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, Sector 3,--19, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, cu sediul în Pitești, nr. 1, județul A și CONSILIUL JUDEȚEAN A, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței civile nr. 552/CA/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet Specializat în Contencios administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, cu sediul în Pitești,-, județul A și intimații - reclamanțiA,,, R, și toți cu domiciliul ales la OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ din P,-, Județ.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic - pentru recurentul Consiliul Județean A, în baza împuternicirii de reprezentare juridică de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 14.02.2008 o cerere din partea recurentei - pârâte Agenția Națională de Consultanță Agricolă prin care se solicită judecata în lipsă.
Reprezentanta recurentului Consiliul Județean A arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora pe fond.
Consilier - juridic -, având cuvântul pentru recurentul Consiliul Județean A, solicită admiterea recursului pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral în ședință publică. Cu privire la recursurile declarate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă, lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al acestora.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată;
Prin acțiunea introdusă la data de 29.01.2007 și înregistrată la ribunalul Argeș sub nr-, reclamanții a, -, R, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională de Consultanță Agricolă, Consiliul Județean A și Oficiul Județean de Consultanță Agricolă A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la plata primei de vacanță pe perioada 2001-2006, actualizată cu coeficientul de inflație, de la data plății.
În motivare, au arătat, că dreptul la prima de vacanță este reglementat de art.34 alin.2, fost art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată. Potrivit acestor dispoziții, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Plata acestei prime, a fost suspendată prin mai multe acte normative pe termen de 1 an, fără nici o justificare.
Dreptul de a cere plata primei de vacanță, se naște după fiecare an, următor celui în care s-a dispus suspendarea, astfel că sunt îndreptățiți să o solicite, neintervenind cursul prescripției.
Constituția României garantează drepturile salariaților, drepturi care nu pot fi cenzurate sau limitate, alături de alte drepturi, decât în situații deosebite și în mod nediscriminatoriu.
Se încalcă principiul egalității de tratament în fața legii, neputând fi discriminați în raport de alte categorii de personal, care beneficiază de acest drept.
În acest sens, s-au pronunțat mai multe instanțe, inclusiv Curtea de APEL PITEȘTI.
Reclamanții, în dovedirea acțiunii au depus înscrisuri.
Pârâtul R, prin întâmpinare (10-11), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece dreptul la plata primei de vacanță a fost suspendat prin mai multe acte normative, pe perioada menționată în acțiune. Totodată, a fost obligat să se încadreze în resursele financiare alocate anual și în numărul maxim de posturi aprobate.
Pârâta, prin întâmpinare (14-18), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive, deoarece reclamanții nu sunt angajații ei și prescripția parțială a dreptului la acțiune, iar pe fond, a arătat, că Oficiul Județean de Consultanță Agricolă, nu a fost în subordinea sa în perioada ianuarie-aprilie 2001, răspunderea revenind Direcției Agricole de Dezvoltare Rurală Pitești, fostă, iar pe perioada mai 2001 - ianuarie 2005, s-a aflat în subordinea Consiliului Județean A, ordonator principal de credite; trecerea oficiului județean în subordinea sa, s-a făcut începând cu data de 01.02.2005; dreptul la plata primei de vacanță a fost suspendat prin mai multe acte normative.
Pârâtul Consiliul Județean A, prin întâmpinare (62-63), a solicitat respingerea acțiunii, invocând cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive, deoarece nu a avut calitatea de angajator al reclamanților; oficiul județean este unitate cu personalitate juridică. Agenția Națională de Consultanță Agricolă are în subordine oficiul județean și centrele locale de consultanță agricolă, iar președintele consiliului județean, în calitate de ordonator principal de credite, a repartizat anual unităților subordonate consiliului, fondurile alocate prin buget.
Reclamanții și-au precizat acțiunea (71-72), arătând că Oficiul Județean de Consultanță Agricolă, în perioada 01.06.2001 - 30.04.2005, s-a aflat în subordinea Consiliului Județean A, iar în perioadele ianuarie - mai 2001 și mai - decembrie 2006, în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, aflată la rândul ei, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Au fost indicate actele normative care au reglementat subordonarea.
Pârâtul, prin întâmpinare (75-77), a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pe perioada în discuție, dreptul la plata primei de vacanță a fost suspendat prin mai multe acte normative, nu au fost alocate fonduri cu această destinație și a avut obligația de a se încadra în resursele alocate și numărul de posturi aprobate.
Prin Sentința civilă nr.552/CA/22.10.2007, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul Consiliul Județean A admis acțiunea formulată de către reclamanți, în contradictoriu cu ceilalți pârâți.
A obligat pe pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă A, să plătească reclamanților prima de vacanță pe perioada 2001-2006, actualizată, în raport de coeficientul de inflație de la data plății, calculată în raport de timpul efectiv lucrat și perioada în care fiecare reclamant a avut calitatea de funcționar public în cadrul pârâtului.
A obligat pe ceilalți pârâți, să asigure fondurile necesare plății primei de vacanță, în următoarea modalitate: Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pe perioada 01.01.-31.01.2001, Consiliul Județean A, pe perioada 01.06.2001-31.01.2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă, pe perioada 01.02.2005-31.12.2006.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Județean A și Agenția Națională de Consultanță Agricolă, că pârâți nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori ai reclamanților, ci ca foruri tutelare, în subordinea cărora s-a aflat Oficiul Județean de Consultanță Agricolă A, pentru ca, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligați să asigure din bugetele proprii fondurile necesare în vederea achitării primei de vacanță.
Potrivit actelor normative de reglementare, Oficiul Județean de Consultanță Agricolă A, s-a aflat în subordinea Consiliului Județean A în perioada mai 2001 - februarie 2005, iar în celelalte perioade, în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă și a Ministerului Agriculturii.
Excepția nu a fost primită, fiind respinsă, cei doi pârâți având calitate procesuală pasivă.
Pe fond, s-a reținut, că reclamanții, în perioada 2001-2006, au fost angajații pârâtului Oficiul Județean de Consultanță Agricolă A, având calitatea de funcționari publici și locul de muncă la Oficiul Județean și la centrele locale de consultanță agricolă subordonate.
Potrivit dispozițiilor art.53 din Constituția României, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă, numai dacă este necesară într- societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o să fie aplicată, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau libertății".
Dispozițiile constituționale invocate, reprezintă o garanție a protecției juridice a drepturilor omului, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești, fiind permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Prima de concediu pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții este prevăzută în art.33 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Acest drept nu a mai fost însă acordat începând cu anul 2001, fiind suspendate dispozițiile art.33 din Legea nr.188/1999, prin nr.OUG33/2001. Textul de lege, care prevede dreptul la prima de concediu, a fost suspendat până la data de 31 decembrie 2006, potrivit art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Suspendarea plății primei de vacanță, a atras și suspendarea curgerii termenului de prescripție, neputându-se reține, că pentru perioada 2001-2003, dreptul la acțiune ar fi prescris.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, potrivit art.3 din nr.OUG33/2001, precum și cele ale subsecventelor acte normative prin care s-au suspendat dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art.53 din Constituția României și aduc atingere principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat, nu poate fi restrâns sau retras, decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Pentru considerentele invocate, tribunalul a apreciat caracterul întemeiat al acțiunii, motiv pentru care aceasta a fost admisă.
În ceea ce privește perioada pentru care prima de vacanță a fost datorată, instanța a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.2696/25.05.2007, a reținut, că funcționarii publici au dreptul la prima de vacanță pe perioada 2001-2006.
S-a mai reținut că, începând cu anul 2007, prin lege, s-a prevăzut plata acesteia, astfel că suspendarea și-a încetat efectele.
Referitor la modul de calcul al primei de vacanță, a avut în vedere, pentru fiecare reclamant perioada lucrată în anul pentru care a acordat, după caz data angajării sau încetării raporturilor de serviciu, dreptul la concediu avut pentru anul respectiv și dacă a fost efectuat sau nu.
A stabilit că obligația de plată a primei de vacanță, revine pârâtului Oficiului Județean de Consultanță Agricolă A, în calitate de angajator al reclamanților.
pârâți, în raport de perioada în care le-a fost subordonat, a stabilit, că le revine obligația de a asigura fondurile necesare plății primei de vacanță.
Împotriva acestei soluții, au fost declarate recursuri în termen legal de către pârâții Consiliul Județean A, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în recursul formulat de către recurentul Consiliul Județean A se susține, că în mod greșit, instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesual-pasive, invocată prin întâmpinare, obligându-l în mod greșit la plata primelor de vacanță pentru perioada 01.06.2001-31.01.2005.
Instanța nu a luat în considerație înscrisurile sale, în baza cărora, a probat, că printre instituțiile sale subordonate, nu apare Oficiul Județean de Consultanță Agricolă
Nu s-a făcut diferențierea între instituția consiliului județean și instituția președintelui consiliului județean. Președintele consiliului județean, este ordonator principal de credite, nu consiliul județean. Chiar și președintele consiliului județean, nu face, decât să repartizeze sumele stabilite cu o anumită destinație prin bugetul de stat, nu determină aceste sume.
În recursul formulat de către recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, soluția este criticată, sub aspectul neanalizării excepției de prescripție pentru anul 2001, motivând, că pentru această perioadă, dreptul la acțiune al reclamanților, s-a prescris. Se relevă, de asemenea, reținerea eronată, de către instanța de fond, că este suspendat și dreptul la acțiune, atâta timp, cât dispozițiile legale sunt suspendate, deși acest motiv, nu se regăsește în cauzele limitative de suspendare sau întrerupere a prescripției, reglementată de Decretul nr.167/1958.
O altă critică, se referă, la faptul, că instanța de fond, nu a avut în vedere, că prin legile bugetului de stat, aferente anilor 2001-2006, dispozițiile art.34 alin.(2) din Legea nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, au fost suspendate, prin legi succesive, până la data de 31.12.2006.
Potrivit art.3 din nr.OG2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, pentru perioada 2001-2006, gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici, se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în sursele financiare și în numărul maxim de posturi, aprobate potrivit legii.
În recursul formulat de către recurenta Agenția Națională de Consultanță Agricolă, s-a invocat, pe cale de excepție, că acțiunea nu a fost soluționată de către instanța specializată în contencios administrativ, potrivit Legii privind statutul funcționarilor publici.
În ceea ce privește fondul, a susținut, că sentința recurată a fost dată cu încălcarea legilor bugetului de stat, care au suspendat prima de vacanță.
A mai precizat, calitatea de angajator și ordonator terțiar de credite a Oficiului Județean de Consultanță Agricolă A, precum și calitatea de ordonator secundar de credite, pentru intimați a Consiliului Județean A, pentru perioada mai 2001 - ianuarie 2005, conform Legii bugetului de stat nr.216/2001.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază ca fiind fondat recursul formulat de către Consiliul Județean A și ca nefondate celelalte două recursuri, după cum va rezulta din considerentele, ce vor urma.
După cum a reținut instanța de fond și s-a confirmat și de către părți, intimatul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă A, s-a aflat în subordinea Consiliului Județean A, în perioada mai 2001 - februarie 2005. În prezent, acesta se află în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă și a Ministerului Agriculturii. Plata acestor sume retroactive, urmează să fie efectuată de către angajatori și forurile tutelare prezente.
Între intimați și recurent, nu există nici un fel de raport juridic în prezent, nefiind invocată nici un fel de culpă pentru neplata primelor, în condițiile în care drepturile au fost suspendate, prin legi succesive. Prin urmare, recurentul nu are calitate procesuală pasivă în speță, fiind respinsă în mod greșit această excepție.
De aceea, se va admite recursul și se va respinge acțiunea reclamanților, față de acest pârât.
Cât privesc celelalte recursuri, instanța va constata, că nu s-a prescris dreptul intimaților de a solicita prima de vacanță pentru anul 2001, deoarece textele de lege, care au recunoscut drepturile, nu au fost abrogate și tocmai prin actele normative care au suspendat aceste drepturi, s-a făcut o recunoaștere a dreptului și a fost întrerupt cursul prescripției, potrivit art.16 din Decretul nr.167/1958. Intimații, nu puteau să formuleze acțiune judecătorească, decât în momentul în care au încetat efectele legilor de suspendare. O acțiune formulată în momentul în care drepturile erau suspendate, nu ar fi avut nici un fel de eficiență.
Nu este fondată nici excepția formulată de către recurenta, deoarece, cauza a fost soluționată la fond, de către Completul specializat de contencios administrativ.
Față de cele menționate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat de către pârâtul Consiliul Județean A, cu consecința respingerii acțiunii formulată de către reclamanți față de acesta, menținându-se în rest sentința; se vor respinge ca nefondate, recursurile formulate de către recurenții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.552/CA/22 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet specializat în Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtul OFICIUL JUDEȚEAN DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ și reclamanții A, R, și .
Modifică sentința în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
Menține în rest sentința.
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.02.2008
Jud.fond:
OPINIE SEPARATĂ
Sunt pentru admiterea celor trei recursuri, apreciind că recurentele nu au calitate procesuală pasivă față de raportul juridic dedus judecății.
Așa cum s-a arătat și în acțiune și s-a reținut și în opinia majoritară, reclamanții sunt angajați ai Oficiului Județean de Consultanță Agricolă A, având raporturi de serviciu cu acest angajator. În aceste condiții trebuie observat și că în materia contenciosului administrativ este lipsită de relevanță existența sau nu a personalității juridice, atâta vreme cât pârâtul are calitatea și atribuții în elaborarea și emiterea unui anumit act administrativ.
Așadar, apreciez, în asentimentul opiniei majoritare, că acțiunea reclamanților este fondată numai în raport cu angajatorul acestora, respectiv Oficiul Județean de Consultanță Agricolă
În condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor, a căror eventuală incidență în cauză poate face inutilă cercetarea fondului.
Printre aceste excepții este și aceea a legitimării procesuale, obligație ce derivă din prevederile art.112 Cod pr.civilă, care pretinde ca cererea de chemare în judecată să cuprindă, printre alte elemente, obiectul cât și motivul de fapt și de drept pe care se întemeiază pretențiile.
Prin indicarea acestor pretenții și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care ele se bazează, reclamanții trebuie să justifice îndreptățirea pe care o au de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Așa fiind, calitatea cerută pentru a exercita acțiunea în justiție trebuie să corespundă celei de titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
Raportul juridic de serviciu este creat, așadar, între reclamanți și A, și o componentă a acestui raport de serviciu este și achitarea drepturilor salariale, a primelor, sporurilor și indemnizațiilor la care funcționarul public este îndreptățit.
funcționari pot solicita îndeplinirea obligațiilor de către angajator, însă nu au nici un raport obligațional cu Consiliul Județean A, Agenția Națională de Consultanță Agricolă și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, chiar dacă aceste autorități în calitate de ordonator principal de credite, asigură prin bugetul lor finanțarea În absența unui astfel de raport obligațional reclamanții nu justifică o îndreptățire de a introduce acțiunea prin care se solicită asigurarea fondurilor împotriva pârâților A, și, decât dacă le-ar fi fost transmise drepturi procesuale pe care le are A față de pârâți.
În absența unei astfel de transmisiuni, reclamanții nu justifică în patrimoniul lor un drept împotriva celor trei recurente, de a le pe acestea să asigure fonduri pentru plata drepturilor sale bănești și ca o consecință, aceste pârâte nu au calitate procesuală pasivă în raportul juridic cu care instanța a fost învestită.
Așa cum s-a arătat mai sus, reclamanții pot să urmărească valorificarea drepturilor împotriva debitorului lor, respectiv autoritatea angajatoare, urmând ca aceasta să cheme, eventual, în judecată, printr-o acțiune principală sau în condițiile art.60 din Codul d e procedură civilă, pe acea autoritate care, neîndeplinindu-și obligațiile față de ea, o expune unor sancțiuni pecuniare sau de altă natură.
În concluzie, față de cele trei pârâte-recurente, ce nu au calitate de angajator al reclamanților, se apreciază că la acest moment nu există un raport de drept material care să poată fi valorificat prin prezenta acțiune în justiție.
Președinte,
-
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Gina Achim
