Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1726/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1726/2008
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile promovate de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 554 din 14.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații, C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 01 septembrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 554, pronunțată la data de 14 martie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a INSPECTORATULUI DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B; totodată, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea reclamanților, C, împotriva pârâților MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, aceștia fiind obligați, în limita competențelor stabilite de lege, să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de 30% din salariul de bază lunar neacordat ofițerilor care au avut calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare, aferente perioadei 01.09.2002-31.03.2006, după cum urmează: - 12.940 lei, - 10.823 lei - 19.697 lei, - 6.246 lei, C - 10.988 lei, - 9.775 lei, - 16.026 LEI, - 19.821 lei, - 9.614 lei, - 9100 lei, - 445 lei, - 11.220 lei, - 11.593 lei, sumele urmând a fi actualizate în raport cu rata inflației de la data efectuării plății.
De asemenea, au fost obligați pârâții de rândul I, III și IV să facă cuvenitele modificări în evidențele privind salarizarea reclamaților, iar pârâtul de rândul II a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării plății drepturilor bănești reprezentând sporul de 30%.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de organe de cercetare penală în cadrul poliției judiciare, fiind desemnați în această calitate pe baza unui ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă B, iar temeiul legal al acestei numiri îl constituie art. 201 alin. 3 din Codul d e procedură penală precum și art. 2 alin.3 din Legea nr. 364/2004.
Potrivit art. 28 din nr.OUG 43 /2002, ofițerii de poliție judiciară detașați la.A primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost justificat prin aceea că în felul acesta se poate asigura incompatibilitatea.
Față de cele de mai sus rezultă că, în cadrul aceleași categorii profesionale - ofițeri în cadrul poliției judiciare - reglementarea drepturilor salariale este discriminatorie.
Rezultă, de asemenea o orientare superficială cu privire la integritatea și profesionalismul cu care un astfel de angajat trebuie să-și exercite atribuțiile de serviciu.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 2 din nr.OG 137/2000 referitoare la discriminare.
În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005.
Pe de altă parte art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede garantarea de condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă precum și ocrotire împotriva șomajului; în alin. (2) al textului de lege de mai sus se prevede:, Toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală."
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul Județean de Poliției S, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 57 din nr.OG 38/2003 care prevăd că activitatea reclamanților este finanțată de la bugetul de stat, iar temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor nr.HG 2008/2005 bugetul de stat este gestionat de Prin urmare în ipoteza admiterii acțiunii reclamanților, pârâtul este acela care urmează a aloca sumele necesare efectuării plății dreptului salarial recunoscut.
Între reclamanți și pârâtul de rândul III există raporturi de muncă guvernate de principiile și conținutul Codului Muncii, astfel că din această perspectivă reclamanții din prezenta acțiune au susținut că dreptului lor la îndeplinirea sarcinilor de serviciu (prin exercitarea dreptului la muncă) îi corespunde obligația corelativă a pârâtului de a efectua plata pentru munca prestată.
Apărarea pârâtului de rândul III că este ordonator terțiar de credite nu a fost primită de către instanță, având în vedere faptul că atâta timp cât în raportul dedus judecății reclamanții fac dovada atât a dreptului lor cât și a obligației care incumbă pârâtului.
Față de cele reținute sus, excepțiile invocate de pârâții de rândul II și III au fost apreciate ca neîntemeiate, instanțe de fond respingându-le.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
În recursul formulat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a inspectoratului, iar pe fond, respingerea ca neîntemeiată a cererii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că potrivit Legii nr. 500/2002 are calitatea de ordonator terțiar de credite, utilizând creditele bugetare ce i-au fost repartizate și nu poate repartiza sume de bani alocate, singurul în măsură să repartizeze aceste sume fiind ministerul d e interne și respectiv, ca ordonator secundar de credite, Inspectoratul General al Poliției Române.
Pe fondul cauzei a arătat că nu există un tratament discriminatoriu, invocând prev. art. 2 din nr.OG 137/2002, sporul de 30% pentru ofițerii de poliție judiciară detașați la.A a fost acordat pentru necesitatea asigurării incoruptibilității acestora.
Prin recursul formulat, Sas olicitat respingerea acțiunii reclamanților, invocând în susținerea poziției sale, excepția lipsei calității procesuale pasive.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat că instanța de fond în mod nelegal a admis cererea de chemare în judecată a, susținând că nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții, astfel încât aceștia să se îndrepte direct împotriva sa, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile codului d e procedură civilă.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specifici atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
De asemenea, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Prin recursul formulat de se solicită admiterea recursului și rejudecând pricina, respingerea solicitării de acordare a sporului de 30 % din salariul de bază lunar intimaților-reclamanți fie ca fiind prescrisă sau pe fond, ca nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pentru a beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamanții trebuie să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume să fi fost detașați din cadrul Or, arată pârâtul, cum reclamanții și-au desfășurat activitatea în cadrul S, fără ca în perioada pentru care au solicitat acordarea sporului de 30 % din salariu să fi fost detașați în cadrul, salarizarea acestora nu se poate face decât potrivit nr.OG 38/2003.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art.137 alin.1 pr.civ. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA GENEARALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S în promovarea recursului.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata înaintea instanțelor de fond este același și la judecata în recurs; dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în fața instanței de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
În speță se constată că recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S nu a fost parte în litigiul derulat în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea pronunțată în contradictoriu cu alte persoane.
În consecință, reținând că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar recurenta nu se poate prevala de un interes legitim în promovarea recursului Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind fondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate o va admite și va respinge recursul declarat.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul Județean de Poliției S, se poate observa că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 din nr.OG 38/2003 potrivit cărora activitatea reclamanților este finanțată de la bugetul de stat, iar temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
Totodată, potrivit dispozițiilor nr.HG 2008/2005 bugetul de stat este gestionat de Prin urmare în ipoteza recunoașterii drepturilor reclamanților, pârâtul este acela care urmează a aloca sumele necesare efectuării plății dreptului salarial recunoscut.
Mai mult, între reclamanți și recurentul IPJ S există raporturi de muncă guvernate de principiile și conținutul Codului Muncii, astfel că din această perspectivă, dreptului reclamanților la îndeplinirea sarcinilor de serviciu (prin exercitarea dreptului la muncă) îi corespunde obligația corelativă a pârâtului de a efectua plata pentru munca prestată, susținerea contrară nefiind fondată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia excepțiile invocate ca fiind nefondate iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior le va respinge.
Analizând recursul declarat de către pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de organe de cercetare penală în cadrul poliției judiciare fiind desemnați în această calitate în baza ordinului Ministrului internelor și reformei administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ; temeiul legal al acestor numiri l-a constituit art.201 alin.3 pr.pen. și art.2 alin.3 din Legea nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare, salarizarea acestora fiind realizată potrivit prevederilor comune în materie respectiv OG nr.38/2003.
Potrivit art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.364/2004, poliția judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție, specializați în efectuarea activităților de constatare a infracțiunilor, de strângere a datelor în vederea începerii urmăririi penale și de cercetare penală, iar ofițerii și agenții specializați au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare și își desfășoară activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului.
, ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, efectuează, potrivit art.10 alin.3 din OUG nr.43/2002, actele de cercetare penală sub conducerea, supravegeherea și controlul procurorilor din cadrul DNA.
Potrivit art.28 din OUG nr.43/2002, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% lunar, din salariul de bază; acest spor nu este, însă, prevăzut și pentru ceilalți ofițeri de poliție judiciară.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, art.7 al Pactului Internațional cu privire la Drepturile economice, sociale și culturale, ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 respectiv art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 nu permit statelor membre să instituie remunerații diferite pentru o muncă de valoare egală.
Întrucât reclamanților nu li s-a asigurat de către angajator o remunerație egală cu persoanele care prestează o muncă de valoare egală, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamanților cu consecința obligării pârâților la plata sumelor solicitate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de către pârâți ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. la va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei DIRECȚIA GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE
Respinge recursul declarat de INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 554 din 14 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - G - - - - -
Red.
Dact./01.10.2008./3 ex.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
