Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.721/2008
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 931 din 18.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimații G, -, și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, recurentul prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că în data de 04.07.2008 a depus la dosar un înscris la care s-au anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 931 din data de 18 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost admisă acțiunea reclamanților G-, -, -, ȘI și obligați pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE ȘI INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S la plata către reclamanți a diferenței de 10% dintre contravaloarea sporului pentru condiții de pericol deosebit și sumele efectiv achitate pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004, în formă brută astfel: G- - 2.107 lei; - 1.082 lei; - 1.784 lei; - 1.327 lei; - 1.086 lei; - 1.349 lei; - 1.251 lei; - 898 lei; - - 943 lei; - 1.712 lei; - 1.465 lei; - 2.107 lei, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației aferente perioadei scadenței acestor drepturi și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții sunt ofițeri de poliție angajați sau fost angajați ai Inspectoratului de Poliție
Conform art. 21 din Ordonanța nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.
Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că, unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
Reclamanții au beneficiat de acest spor, însă în cuantum redus cu 10% pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004 și numai ei ca ofițerii de poliție, pentru celelalte categorii de angajați ai ministerului (agenți de poliție și personal contractual) sporul existând în continuare în procent de 30% (Ordinul nr. 139/2004 a Ministerului Administrației și Internelor).
Potrivit art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, se prevede că: "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică, necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
De asemenea, potrivit art. 4 coroborat cu art. 16 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, iar "România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau orice origine socială".
Art. 20 prevede faptul că " Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte".
Protocolul adițional nr. 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adoptat la la data de 04.11.2000 arată la art. 1 pct. 1, sub denumirea "Interzicerea generală a discriminării, faptul că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație, iar la pct. 2 se arată că nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1.
Art. 11 din Constituția României stabilește, cu valoare de principiu, obligația statului român de a îndeplini întocmai și cu bună-credință îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum și faptul că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. Textul constituțional enunțat face aplicarea unuia dintre principiile încrederii între statele comunității internaționale - pacta sunt servanda - și exprimă în același timp, corelația dintre dreptul internațional și cel intern, prin integrarea normelor dreptului internațional în sistemul dreptului național.
Având în vedere că acest spor a fost diminuat numai în ceea ce-i privește pe ofițerii de poliție este clar că se află într-o situație de discriminare prin reducerea cu 10% a sporului pentru condiții de pericol deosebit numai pentru ofițerii de poliție.
Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, iar conform alin. (2), (3) și (4) din același text de lege este interzisă orice discriminare, directă sau indirectă, respectiv acte și fapte de excludere, deosebire, restricție sau preferință, care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii. Ori, unul dintre drepturile principale ale angajaților, corelative obligației angajatorilor, este salariul, care, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat. Conform art. 155 alin. (1) din aceeași lege, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și orice alte adaosuri.
Ordinul nr. 139/09.02.2004, Anexa 1 D, Nota nr. 1 constituie un act de excludere a unei categorii socio-profesionale, cea a ofițerilor de poliție, cu efectul neacordării unor drepturi prevăzute de lege, respectiv a drepturilor salariale integrale, operând ca o restrângere a exercițiului unor drepturi, fără ca aceasta să fie justificată de motivele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție, și anume: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Art. 53 alin. (2) din Constituție prevede că restrângerea poate fi dispusă într-o societate democratică numai dacă este necesară, măsura trebuind să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului libertății.
În aceste condiții, instanța a admis acțiunii reclamanților și a obligat pârâții la plata către reclamanți a diferenței de 10% dintre contravaloarea sporului pentru condiții de pericol deosebit și sumele efectiv achitate pentru perioada februarie 2004 - decembrie 2004, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației aferente perioadei scadenței acestor drepturi și până la plata efectivă.
În ceea ce privește excepția privind prescripția dreptului la acțiune, având în vedere că drepturile se referă la perioada februarie 2004 - decembrie 2004, această excepție nu a fost admisă, cursul ei întrerupându-se prin acordarea în continuare a acestor drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, să fie respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 3041.pr.civ. pârâtul-recurent a susținut, în esență, că hotărârea primei instanței este nelegală și netemeinică întrucât nu a ținut seama de excepțiile invocate referitoare la prescripția dreptului la acțiune și a lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, în mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 21 din nr.OG 38/2003, deoarece acest act normativ prevede că sporul pentru condiții de pericol deosebit este de până la 30 %, iar unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului, așa cum se menționează la alin. 2 al aceluiași articol.
Interpretarea acestor dispoziții legale determină concluzia că sporul pentru pericol deosebit se acordă doar polițiștilor care desfășoară activități specifice, strict enumerate în dispozițiile art. 21 din nr.OG 38/2003, iar reclamanții nu au făcut dovada că îndeplineau condițiile legale de acordare a sporului pentru pericol deosebit.
Mai mult, pentru anul 2004, prin nr.OG 8/2004 au fost stabilite plafoanele maxime pentru diferitele categorii de polițiști, iar în baza textului legal citat din nr.OG 38/2003, plafoanele maxime s-au diminuat cu 10 % în cazul ofițerilor prin Anexa 1 Da O rdinului nr. 132/2004, iar instanța nu putea să acorde alte plafoane, deoarece nu s-au diminuat sporurile efective acordate fiecărui polițist.
Reclamanții-intimați nu au formulat întâmpinare.
Recursul declarat în cauză este întemeiat însă pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Într-adevăr, dispozițiile art. 21 alin. 1 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevăd că "Polițiști care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și a activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30 % din salariul de bază."
Numai că, alin. 2 al aceluiași articol impune că "Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne."
Așadar, interpretarea acestor dispoziții legale conduce la concluzia că sporul pentru pericol deosebit se acordă numai polițiștilor ce desfășoară acțiuni specifice strict determinate de lege și acesta nu este stabilit la un plafon de 30 %, ci exprimarea legiuitorului este în sensul "de până la 30 %" îndrituind pe ministrul internelor să stabilească plafoanele.
Justificarea acordării plafonului la limita maximă pentru toți polițiștii s-a făcut de către prima instanță pe baza interpretării dispozițiilor legale din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de sancționare.
Or, aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 818 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008.
Prin această decizie s-a constatat că prevederile art. 1 alin. 2 (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De altfel, în considerentele deciziei citate, Curtea a arătat că actul normativ criticat nu contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii prev. de art. 16 din Constituției și nici principiului accesului liber la justiție prev. de art. 21 din Constituție întrucât, pe de o parte, se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări, iar pe de altă parte, nu îngrădește dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției, însă tratamentul egal se impune doar pentru cetățenii aflați în situații identice.
Luând în considerare și dispozițiile art. 27 alin. 1 din ordonanță prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă că are competența să anuleze o dispoziție, prevedere legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a stabili situație de echilibru între subiecte de drept să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care s-a instituie instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separațiilor puterilor în stat consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție precum și a prev. art. 61 alin. 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitore a țării și prin delegare legislativă în condițiile art. 115 Guvernul care au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, pe când instanțele au misiunea generală de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, deciziile Curții Constituționale din care se constată neconstituționalitatea dispozițiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare sunt definitive și obligatorii.
În aceste condiții, justificarea în drept a soluției pronunțate de prima instanță pe discriminarea reclamanților în raport cu ceilalți polițiști nu mai subzistă, așa încât prezentul recurs urmează a fi admis, sentința atacată casată în întregime, iar în rejudecare, acțiunea reclamanților urmând a fi respinsă ținând cont și de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în referire la dispozițiile art. 312.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 931 din 18 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și rejudecând cauza, respinge acțiunea reclamanților.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./25.09.2008.
Jud.fond:
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
