Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS TRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 173/CA/2008 - R
Ședința publică din 08 MAI 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - Judecător
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR - prinDIRECȚIA GEO. A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,- B, județul B, împotriva Sentinței nr. 542/CA din 13.12.2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant, din O, - - nr. 3, cod poștal - și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B,-, sector 5, cod poștal -, NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2, cod poștal -, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIH., cu sediul în O, - - nr.3, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic, în baza împuternicirii de reprezentare juridică de la dosar, în reprezentarea intimatului pârât PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIH. O, lipsă fiind restul părților din litigiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentanta intimatei arată că nu solicită alte probe și nu are cereri de formulat.
INSTANȚA, nefiind alte chestiuni prealabile sau cereri, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală și poate fi obligat la virarea sumelor necesare acordării drepturilor ce se cuvin reclamantului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 542/CA din 13.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și a admis acțiunea introdusă de reclamantul, cu.ales în O,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIH. O, cu sediul în O,-, jud.B, NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sector2, MINISTERUL JUSTIȚIEI cu sediul în B,-, sector5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,- și în consecință:
A obligat pe pârâtul PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIH. O, să plătească reclamantului suma de 2479 lei cu titlu de primă de concediu aferentă anilor 2005-2006, care se va actualiza cu rata inflației până la data efectuării plății, iar pârâții NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI, în calitate de ordonatori secundari și principali de credite, au fost obligați să includă în bugetele proprii suma necesară plății primei de concediu cuvenită reclamantului și pe pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să includă în buget și să vireze copârâților fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantului.
Au fost respinse cererile de chemare în garanție formulate de pârâții PENITENCIARUL D E MAXIMĂ SIH. O și NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, funcționar public cu statul special, este în raporturi de serviciu cu pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, începând din data de 28.06.2005.( fila 4).
Conf. art 34 lit f) din L 293/2004, funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu.
Prevederile art 34 lit f) din L 293/2004, au fost suspendate succesiv prin dispozițiile legilor bugetului de stat, respectiv art 8 al.7 din L 511/2004 și art 5 al.5 din L 379/2005.
Dispozițiile art 34 lit f) din L 293/2004, nu au fost abrogate, iar dreptul prevăzut prin acestea nu a fost desființat prin nici o altă dispoziție legală.
Ca urmare, suspendarea dreptului la prima de concediu pe anii 2005 și 2006 nu echivalează cu desființarea acestui drept, ci că în anii 2005 - 2006 acest drept a existat și că a fost înlăturat doar exercițiul său.
Dispozițiile legale de suspendare au fost cuprinse în acte normative cu caracter temporar, anual, în mod succesiv, neântrerupt. În perioada anilor 2005-2006 prin aceste dispoziții legale a fost suspendat implicit și exercițiul dreptului al acțiune, efectele lor încetând la data prevăzută pentru aplicarea L 379/2005, respectiv 31.12.2006, nemaifiind în vigoare la data introducerii acțiunii.
Legea bugetului de stat nr.486/2006 nu a mai prevăzut suspendarea aplicării prev. art 34 lit f) din L 293/2004 în anul 2007.
Suspendarea aplicării prevederilor legale privind acordarea primei de concediu pe anii 2005- 2006 fiind lipsită de efecte asupra ființei dreptului a încetat la data de 31.12.2006. și totodată din același moment reclamantul este îndreptățit să obțină realizarea dreptului la primele de concediu pentru anii 2005 și 2006 care conform adeverinței de la fila 4 sunt în sumă de 2479 lei.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art 34 al.2 din L 188/1999, art 34 lit f) din L 293/2004 și art. 18 din L 554/2004 a fost admisă acțiunea reclamantului, dispunându-se obligarea pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O să-i plătească suma de 2479 lei cu titlu de primă de concediu aferentă anilor 2005-2006, care se va actualiza cu rata inflației până la data efectuării plății.
Totodată, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor în calitate de ordonator secundar de credite și pârâtul Ministerul Justiției în calitate de ordonator principal de credite, au fost obligați să cuprindă în bugetele proprii sumele necesare plății primelor de concediu datorate de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să includă în buget și să vireze Ministerului Justiției fondurile necesare achitării primelor de concediu cuvenite reclamantului.
Pentru toate aceste considerente s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți.
Cererile de chemare în garanție formulate de pârâții Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O și Administrația Națională a Penitenciarelor, au fost respinse ca nefondate,deoarece pe de o parte,cererea de chemare în garanție, conf art 60 pr.civ. este admisibilă doar în cazul drepturilor garantate legal sau convențional, iar pe de altă parte, chemații în garanție având totodată, calitate procesuală de pârâți și cum au fost obligați, așa cum s-a reținut mai sus, să-și îndeplinească obligațiile ce le incumbă,potrivit legii, pentru ca pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O să dis pună de fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului, acestea apar a fi și lipsite de interes.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen recurenta DGFP B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor B, solicitând instanței admiterea recursul, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, dispunând obligarea da la virarea fondurilor necesare achitării drepturilor bănești reprezentând prima de concediu. Consideră că în cauză nu are calitate procesuală pasivă, deoarece potrivit prevederilor art. 28 lit. d și e din Legea nr.500/2002, proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de Guvern prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale și a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite respectiv a propunerilor de cheltuieli detailate.
În speță, raporturi juridice de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Justiției, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor B, astfel că acesta nu poate fi obligat la plata sporurilor angajaților altor instituții. Ba mai mult, atât Ministerul Economiei și Finanțelor B cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori de credite, iar potrivit dispozițiilor legale, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Guvernul României răspunde de realizarea prevederilor bugetare și repartizează ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat, astfel că în cauză Ministerul Economiei și Finanțelor B nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor a sumelor necesare pentru plăți.
Intimatul PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIH. Oas olicitat respingerea recursului ca nefondat, restul intimaților neprezentându-se la dezbateri și nici nu au depus întâmpinări.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, reține că este nefondat urmând ca în baza prevederilor art. 312 Cod Procedură Civilă să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate pentru următoarele considerente:
Reclamantul, prin acțiunea introductivă, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIH. O, NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, la plata primelor de concediu aferente anilor 2005 - 2006, precum și obligarea pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B la alocarea fondurilor necesare plății acestor prime.
Pârâtul recurent MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR Bai nvocat în fața primei instanțe excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu are raporturi de serviciu cu reclamantul și nici nu-i incumbă obligația includerii în buget a sumelor necesare plății, aceste obligații
revenindu-i Ministerului Justiției.
Excepția invocată de recurentă a fost în mod corect și legal respinsă de prima instanță, partea având calitate procesual pasivă în cauză, motivele de recurs invocate sub acest aspect fiind nefondate.
Astfel, între-adevăr între recurent și reclamant nu există încheiate raporturi de serviciu, dar recurentul nu a fost chemat în judecată pe acest considerent, ci pe considerentul că, potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002 și HG nr.208/2005, gestionează bugetul de stat în cadrul căruia sunt cuprinse în bugetele ordonatorilor principali de credite finanțați de la bugetul de stat. ordonatori principali de credite nu pot potrivit art.4 din Legea nr.500/2002 de a angaja decât cheltuieli în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetul de stat, limitele maxime stabilite neputând fi depășite.
În situația în care în cuprinsul proiectelor bugetului ordonatorului principal de credite se solicită spre aprobare sume cu anumite destinații, iar recurentul la elaborarea și analizarea proiectului bugetului de stat nu alocă sume de bani cu destinația solicitată de respectivul ordonator de credite principal, aceasta este în imposibilitatea de a utiliza sume în destinația respectivă.
De asemenea, dacă ulterior vreunul dintre ordonatorii principali de credite este obligat a efectua plata unor sume de bani, această plată nu poate fi efectuată decât după ce recurentul alocă sumele necesare plăților cu destinația dorită.
În speță, reclamantul a solicitat obligarea recurentului de a aloca către intimații pârâți, ordonatori principali și secundari de credite, sumele necesare plății primelor de concediu pentru a se putea da eficiență juridică hotărârii ce urma să-i consfințească drepturile, în lipsa alocării fondurilor executarea unei hotărâri favorabile fiind practic imposibilă, atâta vreme cât nu s-au alocat sume în acest sens.
De asemenea, se reține că prima instanță, prin admiterea capătului de cerere recurat, nu a obligat recurentul ca în calitate de ordonator principal al bugetului propriu al ministerului, să aloce din acesta sume către un alt ordonator principal de credite, ci a obligat recurentul prin prisma atribuțiilor și competențelor pe care legiuitorul i le-a stabilit la elaborarea bugetului de stat.
În consecință, se reține că motivele de recurs sunt nefondate, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind corect soluționată de prima instanță, astfel că recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR - prinDIRECȚIA GEO. A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,- B, județul B, împotriva Sentinței nr. 542/CA din 13.12.2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant, din O, - - nr. 3, cod poștal - și intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI B,-, sector 5, cod poștal -, NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în B,-, sector 2, cod poștal -, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIH., cu sediul în O, - - nr.3, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Cu opinie
separată
Red.dec.-
în concept 12.05.2008
jud.fond Gh-Sidic
Tehnored.DN - 16.05.2008
- 2 exemplare
OPINIE SEPARATĂ
Consider că soluția ce se impunea a fi pronunțată în cauză referitor la recursul declarat de recurentul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, este aceea de admitere a recursului și modificare în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B și respingerea capătului de cerere privind obligarea acestui pârât să includă în buget și să vireze pârâților fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantului, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.22 alin.1 din Legea nr. 500/2002 pri
vind finanțele publice, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a
utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuielile strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit art.4 din aceeași lege, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat de Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul d e Interne și Reforme Administrative) se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Sumele aprobate la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovate în condițiile stipulate de dispozițiile art.72 din actul normativ menționat.
De asemenea, din prevederile art.28 lit. d și e din Legea 500/2002 reiese că " proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor și strategiilor sectoriale a priorităților stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerile de cheltuielile detaliate ale ordonatorilor principali de credite."
Având în vedere că în speță, raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamant și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor, consider că această din urmă instituție nu poate fi obligată la plata unor sporuri, prime și cote de impozitare reținute nelegal, aparținând angajaților altor instituții.
Mai mult, atât Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
Guvernul României răspunde de realizarea prevederii bugetare și de repartizarea ordonatorilor principali de credite de sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite prin legea bugetară anuală.
Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale enumerate rezultă că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții nu nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i Ministerului Justiției cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului bugetului propriu pe anul viitor.
JUDECĂTOR:
Red.jud. - 15.05.2008
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
