Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Încheierea /2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
ÎNCHEIERE
nr.172/CA/2008 - R
Ședința publică din 08 MAI 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - Judecător
- - - Grefier
S-au luat în examinare recursul - în contencios administrativ formulat de recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului B, cu sediul în O,- împotriva Sentinței nr. 540/ din 13.12.2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, A, A -, V, -, A, -, -, G, intimatul, intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales în O,-, jud.B și intimata intervenientă, domiciliată în O,-, - 2. C.38, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI ( Legea nr.188/1999) -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă intimata reclamantă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită, nefiind restituită dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimații reclamanți, Județ, G,.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scuti de plata taxelor de timbru, recurentul a formulat la data de 22.02.2008 cerere de renunțare la judecată, depusă la Tribunalul Bihor, prin care a menționat că va proceda la punerea în executare a dispozitivului sentinței, la dosarul cauzei s-a depus azi, prin Serviciul Registratură al instanței completare la cererea de renunțare la judecată, după care:
Intimata reclamantă învederează instanței, referitor la lipsa de procedură, că din cauza problemelor de organizare-secretariat de la instituție nu s-au întors dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, dar toți reclamanții au cunoștință despre acest termen, precum și că în lumina prevederilor Codului d e Procedură Civilă, cererea de renunțare la judecată fiind depusă anterior comunicării acțiunii de recurs la această instanță, trebuia să se ia act despre renunțare printr-o încheiere, fără să se mai înainteze cererea de recurs. De altfel, s-a efectuat deja plata drepturilor ce li se cuveneau și în consecință solicită solicită admiterea cererii de renunțare la judecată.
INSTANȚA, în urma deliberării, având în vedere cele arătate de intimata reclamantă prezentă la ședința de azi, cum că toate părțile au cunoștință de prezentul termen de judecată și că li s-a efectuat plata drepturilor solicitate prin acțiune, apreciază că procedura este legal îndeplinită și rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulată de recurentă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. nr. 540/ din 13.12.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis excepția de prescripție și în consecință a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta, cu.ales în O, str.- nr.2 în partea privind obligarea pârâtului Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă al Județului B, cu sediul în O, str.- nr.2, jud.B, la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2000.
A luat act de renunțarea reclamantei cu.ales în O, str.- nr.2, jud.B, la judecarea cererii în partea privind obligarea pârâtului ITM B, la plata drepturilor bănești reprezentând primele de concediu aferentă anilor 2003,2004,2005 și 2006
A fost respinsă ca nefondată excepția puterii lucrului judecat invocat de pârâtul ITM
A fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamanții, -, A, A -, V, -, A, -, -, G, toți cu.ales în O,str.- nr.2, jud.B, în contradictoriu cu pârâtul B, cu sediul în O,str.- nr.2, jud.B, și în consecință:
A Fost obligat pârâtul să plătească reclamanților: 3371 lei, 6903 lei, 7052 lei, 6836 lei, 7346 lei, - 5637 lei, 5931 lei, 5165 lei, A 2275 lei, A - 580 lei, 3907 lei, V 147 lei, 3834 lei, 4077 lei, 4447 lei, - 2259 lei, 2423 lei, 3577 lei, 3980 lei, 2047 lei, 1927 lei, 326 lei, 4489 lei, 4672 lei, 2463 lei, 2458 lei, A 2076 lei, 2071 lei, 2021 lei, - 2222 lei, 3022 lei, 2300 lei, - 2250 lei, 1776 lei, 4296 lei, 4811 lei, 2377 lei, 1801 lei, 3392 lei, 4990 lei, 196 lei, 5002 lei, 2749 lei, 5203 lei, G 5233 lei, 926 lei, 4166 lei, 4189 lei, 3669 lei, 1641 lei, 1193 lei, 1432 lei, 3546 lei, 3183 lei, 7707 lei, 1989 lei, 4030 lei, 5298 lei, 1889 lei, 561 lei, 7791 lei, 148 lei, 3597 lei, 2531 lei, 3553 lei, 2914 lei, 647 lei, 355 lei, reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 în sume egale cu salariile de bază avute de fiecare dintre reclamanți în luna anterioară plecării în concediul de odihnă, pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu introdusă de intervenienta, și în consecință a obligat pârâtul să plătească intervenientei suma de 4486 lei reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 în sumă egală cu salariile de bază ale reclamantei din luna anterioară plecării în concediul de odihnă pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006.
Sumele nete cuvenite reclamanților și intervenientei urmând a fi actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în ședința publică din 13.12.2007, bazat pe prev. art 18 din D 167/1958, a ridicat excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei în partea privind obligarea pârâtului ITM B la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu aferentă anului 2000.
Asupra excepției ridicate instanța a reținut următoarele:
Dreptul la acțiune al reclamantei, pentru drepturile bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu pentru anul 2000 s-a născut la data plecării reclamantei în concediul de odihnă aferent anului 2000.
Conf. art 93 din L 188/1999 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
La data nașterii dreptului la acțiune pentru prima de concediu aferentă anului 2000 era în vigoare vechiul Cod al muncii, L 10/1972.
Conf art 176 al.2 din L 10/1972, pentru orice pretenții bănești ale persoanelor încadrate în muncă față de unitate - prejudicii suferite sau drepturi neacordate - termenul de sesizare este de 3 ani de la data producerii pagubei sau de la data când drepturile trebuiau să fie acordate.
Cum drepturile bănești reprezentând prima de concediu pe 2000 solicitate de reclamantă trebuiau să-i fie acordate în anul respectiv și cum reclamanta le-a solicitat numai la data de 30.08.2007. ( f 15) la 4 ani după împlinirea termenului general de prescripție, în baza art 18 din D 167/1958 și art 137 pr.civ. s-a admis excepția de prescripție invocată și s-a respins pe acest considerente cererea reclamantei în partea privind prima de concediu solicitată pentru anul 2000.
Văzând cererea reclamantei prin care renunță la judecată pentru drepturile bănești reprezentând primele de concediu solicitate pentru anii 2003 - 2006 și motivele invocate precum și poziția pârâtului ITM, bazată pe hotărârile judecătorești anexate, în baza prev. art 246 pr.civ, prin dispozitivul prezentei sentințe s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecată pentru aceste drepturi salariale.
Cât privește excepția puterii lucrului judecat invocată de pârât raportată la drepturile bănești solicitate de reclamanta cu titlu de primă de concediu pe anii 2003 - 2006, instanța a reținut următoarele:
Conf. art 1201 civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Cum reclamanta prin cererea depusă la fila 5 renunțat la judecata pentru drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2003 - 2006 s-a constatat că pe de o parte nu mai există a doua cerere care să aibă același obiect și că astfel nu este întrunită tripla identitate de obiect, cauză și părți care să impună admiterea excepției puterii lucrului judecat.
Astfel, a fost respinsă ca nefondată excepția puterii lucrului judecat, invocată de către pârât.
Cât privește fondul cauzei din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienta funcționari publici, sunt în raporturi de serviciu cu pârâtul.
Potrivit art 34 al.(2) din L 188/1999, funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu,care se impozitează separat.
Această prevedere legală a devenit inaplicabilă în perioada martie 2001 - decembrie 2006 prin procedura suspendării instituită inițial prin prev. art 3 al.(1) din OUG 33/2001 și menținută apoi prin disp. art.12 al(4) din L 743/2001, art 10 al.(3) din L 631/2002, art 9 pct 7 din L 507/2003, art 8 al.(7) din L 511/2004 și art 5 al.(1) din L 379/2005.
Dispozițiile art 34 al(2) din L 188/1999 nu au fost abrogate, iar dreptul consacrat prin acestea nu a fost desființat prin nici o altă dispoziție legală.
Ca urmare, suspendarea dreptului la prima de concediu pe anii 2001 - 2006 nu echivalează cu desființarea acestui drept, ci că în anii 2001-2006 acest drept a existat și că a fost înlăturat doar exercițiul său.
Dispozițiile legale de suspendare au fost cuprinse în acte normative cu caracter temporar, anual, în mod succesiv, neîntrerupt.
În perioada anilor 2001-2006 prin dispozițiile legale mai sus enunțate a fost întrerupt implicit și cursul prescripției dreptului la acțiune, pentru beneficiarii prevederii legale a cărei aplicare a fost suspendată sau amânată prin acte normative succesive adoptate datorită unor condiții financiare deosebite.
Legea bugetului de stat pentru anul 2007 nu a mai prevăzut suspendarea aplicării prev. art 34 al.(2) din L 188/1999.și a exercițiului dreptului la prima de concediu.
Suspendarea aplicării prevederii legale privind acordarea primei de concediu pe anii 2001-2006, fiind lipsită de efecte asupra ființei dreptului, a încetat la data de 31.12.2006 și totodată din același moment reclamanții sunt îndreptățiți să obțină realizarea dreptului la primele de concediu pentru anii 2001,2002,2003,20004,2005 și 2006.
Ca urmare, pârâtului îi revine obligația să plătească reclamanților și intervenientei primele de concediu solicitate prin acțiune aferente anilor 2001 - 2006. și cuvenite conf. art 34 al.(2) din L 188/1999.
Din situația depusă de pârât la fila 301 - 302 rezultă atât timpul lucrat de către reclamanți și intervenientă în perioada anilor 2001 - 2006 cât și salariul de bază avut de fiecare din aceștia în luna anterioară plecării în concediul de odihnă pentru anii 2001 - 2006.
În consecință, în baza disp. art. 34 al (2) și art 91/1 din L 188/1999 și a art 18 al.(1) din L 554/2004, s-a admis acțiunea reclamanților și a intervenientei și s-a dispus obligarea pârâtului să le plătească drepturile bănești reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006. în sume egale cu salariile de bază ale fiecăruia dintre reclamanți din luna anterioară plecării în concediul de odihnă în anii 2001,2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 așa cum acestea sunt menționate în situația de la filele 301 și 302.
Totodată, pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți și de către intervenientă, s-a dispus ca sumele nete cuvenite acestora să fie actualizeze cu rata inflației până la data efectuării plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul ITM B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere referitor la acordarea primelor de concediu pe perioada 2003 - 2005.
Ulterior, prin scriptul de la fila 3, recurentul a renunțat la judecată, iar prin scriptul înregistrat la data de 08 mai 2008 " Completare la cererea de renunțare la judecată din data de 22.02.2008 " arată că renunțarea trebuia constatată de către instanța de recurs prin încheiere dată cu drept de apel, nefiind necesară citarea părților. Intimata prezentă în instanță a solicitat a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
Examinând recursul prin prisma cererii de renunțare la judecată, Curtea de Apel reține următoarele:
Potrivit art.246 Cod Procedură Civilă reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă, renunțarea la judecată constatându-se de instanță prin încheiere dată fără drept de apel. Cum reclamantul recurent, prin scriptul înregistrat la data de 22.02.2008, completat la data de 08.05.2008, a înțeles să renunțe la judecarea recursului declarat, iar intimații s-au învoit în acest sens, în temeiul art.246 alin.2 Cod Procedură Civilă, Curtea de Apel va lua act de renunțarea la judecată, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
IA de RENUNȚAREA la judecata recursului declarat de recurentul pârât INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ al județului B, cu sediul în O,- împotrivaSentinței nr. 540/ din 13.12.2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Bihorîn contradictoriu cu intimații reclamanți, -, A, A -, V, -, A, -, -, G, intimatul, intimații reclamanți, toți cu domiciliul ales în O,-, jud.B și intimata intervenientă, domiciliată în O,-, - 2. C.38, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.înch.jud.
În concept - 19.05.2008
Jud. fond Gh -
Tehnored. - 21.05.2008
2 exemplare
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
