Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 171/CA/2008 - R
Ședința publică din 08 MAI 2008
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - Judecător
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurentul pârât MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1 A, cod poștal -, sector1, împotriva Sentinței nr. 494/CA din 22.11.2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant, din O,-/A, cod poștal - și intimatul pârât INSTITUȚIA PREFECTULUI B, cu sediul în O, Parcul nr.3, cod poștal -, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată, este scutit de plata taxelor de timbru, intimatul reclamant a depus la dosar, la data de 28.03.2008, prin Serviciul Registratură al instanței, . în 3 exemplare, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 494/CA din 22.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a admis acțiunea introdusă de reclamantul,. în O-/A, jud.B, în contradictoriu cu pârâții INSTITUTIA PREFECTULUI B, cu sediul în O,str.P-cul, nr.5, jud.B și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, P-ța - nr.1A, sector 1, și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004,2005 și 2006, în sumă totală brută de 3740 lei (RON) din care: 345 lei pentru anul 2001, 384 lei pentru anul 2002, 496 lei pentru anul 2003, 836 lei pentru anul 2004, 873 lei pentru anul 2005 și 1005 lei pentru anul 2006, suma netă cuvenită reclamantului urmând a se actualiza cu rata inflației de la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul, funcționar public, este în raporturi de serviciu cu pârâta Instituția Prefectului - Județul
Potrivit art. 34 al.(2) din L 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere legală a devenit inaplicabilă în perioada martie 2001 - decembrie 2006 prin procedura suspendării instituită inițial prin prev. art 3 al.(1) din OUG 33/2001 și menținută apoi prin disp. art.12 al(4) din L 743/2001, art 10 al.(3) din L 631/2002, art 9 pct 7 din L 507/2003, art 8 al.(7) din L 511/2004 și art 5 al.(1) din L 379/2005.
Dispozițiile art 34 al(2) din L 188/1999 nu au fost abrogate, iar dreptul consacrat prin acestea nu a fost desființat prin nici o altă dispoziție legală.
Ca urmare, suspendarea dreptului la prima de concediu pe anii 2001 - 2006 nu echivalează cu desființarea acestui drept, ci că în anii 2001 - 2006 acest drept a existat și că a fost înlăturat doar exercițiul său.
Dispozițiile legale de suspendare au fost cuprinse în acte normative cu caracter temporar, anual, în mod succesiv, neîntrerupt. În perioada anilor 2001 -2006 prin aceste dispoziții legale a fost suspendat implicit și exercițiul dreptului la acțiune, efectele lor încetând la data prevăzută pentru aplicarea L 379/2005, respectiv 31.12.2006, nemaifiind în vigoare la data introducerii acțiunii.
Legea bugetului de stat nr.486/2006 pentru anul 2007 nu a mai prevăzut suspendarea aplic.prev. art 34 al.2 din L 188/1999.
Suspendarea aplicării prevederilor legale privind acordarea primei de concediu pe anii 2001 - 2006, fiind lipsită de efecte asupra ființei dreptului, a încetat la data de 31.12.2006 și totodată din același moment reclamantul fiind îndreptățit să obțină realizarea dreptului la primele de concediu pentru anii 2001 - 2006.
Ca urmare, pârâtelor le revine obligația să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând primele de concediu pretinse prin acțiune aferente anilor 2001, 2002, 2003, 2004,2005 și 2006 și cuvenite conf. art. 34 al.2 din L 188/1999, iar ordonatorului principal de credite - Ministerului Internelor și Reformei Administrative și ordonatorului de credite de inferior - Instituția Prefectului - Județul B le revine obligația să plătească reclamantului pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004,2005 și 2006 primele de concediu cuvenite acestuia în conf. cu art 34 al.2 din L 188/1999.
Din adeverința nr.410/18.08.2007 rezultă care au fost salariile de bază ale reclamantului din lunile anterioare plecării în concediu de odihnă în anii 2001, 2002, 2003, 2004,2005 și 2006( f 18).
În consecință, în baza disp. art. 34 al (2) din L 188/1999 și ale art 18 al.(1) din L 554/2004, s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus obligarea pârâților să-i plătească drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru anii 2001 - 2006, în sumă totală de 3740 lei (RON) din care: 345 lei pentru anul 2001, 384 lei pentru anul 2002, 496 lei pentru anul 2003, 836 lei pentru anul 2004, 873 lei pentru anul 2005 și 1005 lei pentru anul 2006.
Totodată, s-a dispus pârâților ca sumele nete cuvenite reclamantului să le actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs în termen recurentul MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE B, solicitând instanței admiterea recursul, casarea sentinței recurate și rejudecând pricina, să se dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se învederează instanței că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece în perioada solicitată, dreptul funcționarilor publici, reglementat de art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 (la prima de concediu), a fost suspendat.
Astfel, dispozițiile art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, au fost suspendate prin art.3 alin.1 din OUG nr.33/2001, art.12 al.4 din Legea nr.743/2001, art.10 al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 alin.7 din Legea nr. 507/2003, art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004, art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005, până la data de 31.12.2006. Prin acordarea primelor de concediu pentru acești ani, s-ar încălca prevederile legilor bugetare, suspendarea succesivă dispusă reprezentând un eveniment legislativ intervenit în condițiile art.64 din Legea nr.24/2000.
Arată de asemenea că, în perioada respectivă nu s-au dat sume pentru plata primelor de concediu, iar potrivit art.4 din Legea nr.500/2002, angajarea creditelor bugetare se face numai în limita sumelor aprobate, utilizarea lor în alte scopuri determinând atragerea răspunderii celor vinovați.
Hotărârea recurată este vădit nelegală deoarece dispozițiile invocate de reclamant nu pot produce efecte în intervalul 2001 - 2006, neputându-se acorda beneficiile respective decât dacă există fonduri alocate în acest sens.
De asemenea, consideră că instanța de fond a constatat practic neconstituționalitatea legilor bugetare ce au suspendat aplicarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr.188/1999, fiind încălcate dispozițiile art.304 pct.4 Cod Procedură Civilă.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, în mod corect dispunând prima instanță admiterea acțiunii sale.
Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.312 Cod Procedură Civilă, să se dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței recurate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul intimat în calitate de funcționar public la pârâtul intimat INSTITUȚIA PREFECTULUI județului B este îndreptățit, potrivit prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, de a încasa pe lângă indemnizația de concediu, o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Dispoziția legală a fost suspendată începând cu anul 2001 prin OUG nr.33/2001 și apoi prin legile bugetare anuale, până la data de 31.12.2006, dată după care prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata primei de concediu aferente perioadei în care aceasta a fost suspendată.
Prin suspendarea dispusă prin actele normative reținute de prima instanță și arătate în motivele de recurs și de către recurent, dreptul reclamantului la prima de concediu nu a fost desființat și nici abrogat, ci doar s-a suspendat temporar și succesiv exercițiul lui, la încetarea perioadei de suspendare dreptul redevenind plenar ca urmare a reintrării lui în vigoare.
Constatând acest fapt, prin prisma prevederilor art.64 din Legea nr.24/2000, prima instanță nu s-a pronunțat implicit asupra constituționalității sau nu a legilor bugetare ce au prevăzut suspendarea exercițiului dreptului prevăzut la art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, cum invocă recurentul,ci doar a explicitat faptul că,ulterior încetării perioadei de suspendare temporare, drep tul reclamantului de a beneficia de prima de concediu pe perioada invocată, a reintrat în vigoare, el fiind îndreptățit să obțină realizarea dreptului respectiv.
Prin urmare, se reține că motivul de recurs invocat prin prisma prevederilor art.304 pct.4 Cod Procedură Civilă de recurent, este nefondat, prin hotărârea pronunțată prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu s-a pronunțat asupra aspectelor ce țin de competența Curții Constituționale.
Într-adevăr, potrivit Legii nr.500/2002, instituțiile publice au obligația de a respecta destinația creditelor bugetare aprobate prin legile bugetare, fiind pasibili în caz contrar cei vinovați de atragerea răspunderii, dar potrivit dispozițiilor din același act normativ, instituțiile publice au obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru obținerea tuturor fondurilor bugetare necesare desfășurării activității, ori prin propunerile de buget întocmite pentru anul ce urmează, ori pe parcursul anului, prin solicitarea rectificării bugetelor aprobate.
Neincluderea în bugetele aprobate pentru anii în care a fost suspendată executarea prevederii legale a unor sume necesare plății primelor de concediu nu înlătură obligația instituției de a plăti drepturile bănești prevăzute de legiuitor pentru funcționarii săi publici, eventuala lipsă a fondurilor necesare plății lor, datorită nealocării sumelor prin bugetul aprobat, dând naștere în sarcina pârâtelor la obligația de a efectua demersurile necesare alocării fondurilor necesare plății.
În consecință, instanța de recurs reține că, motivele de recurs invocate de recurent, sunt nefondate, hotărârea pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
Instanța de recurs nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece acestea nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1 A, cod poștal -, sector1, împotriva Sentinței nr. 494/CA din 22.11.2007 pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimatul reclamant, din O,-/A, cod poștal - și intimatul pârât INSTITUȚIA PREFECTULUI B, cu sediul în O, Parcul nr.3, cod poștal -, e care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.-
în concept 12.05.2008
jud.fond Gh-Sidic
Tehnored.DN - 16.05.2008
- 2 exemplare
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Vîrtop Florica, Blaga Ovidiu
