Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 173/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.173/R-
Ședința publică din 27 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul domiciliat în C, str.- -, -1,.2,.15, jud.D, împotriva sentinței nr.1402 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA - prin primar cu sediul în comuna, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant și intimata-pârâtă reprezentată de consilier.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care recurentul-reclamant și reprezentantul intimatei-pârâte, precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-reclamant, având cuvântul susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii și acordarea sporurilor solicitate.
Consilier, reprezentantul intimatei-pârâte COMUNA -prin primar, depune la dosar concluzii scrise, solicitând instanței a se lua act de faptul că este de acord cu admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 29.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Comuna - reprezentată prin primar - solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, pentru perioada 1.06.2005 - până la zi, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că este funcționar public în cadrul Primăriei, județul V, sens în care beneficiază de dispozițiile art.31 din Legea nr.188/1994, ce reglementează plata drepturilor de mai sus.
Chiar dacă aceste plăți au fost suspendate, în perioada anterioară, această suspendare nu echivalează cu înlăturarea dreptului, cât timp nici o dispoziție legală nu a prevăzut încetarea exercitării dreptului.
Mai mult, suspendarea încalcă flagrant dispozițiile constituționale, ce reglementează dreptul persoanelor încadrate în muncă, fapt ce aduce atingere însăși existenței dreptului.
Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, prin Încheierea nr.138/2.09.2008 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia Secției comerciale și de contencios administrativ-fiscal, în temeiul art.109 din Legea nr.188/1999.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții sub nr-.
Prin sentința nr.1402/25.11.2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ-fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că otrivit p. art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente (procentul din salariul de bază).
Urmare modificării Legii nr.188/1999, în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată, stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de Guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Astfel, pentru anul 2005 fost adoptată nr.OUG92/2004, pentru anul 2006, nr.OG2/2006, iar pentru anul 2007, nr.OG6/2007.
In cadrul acestor Ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici,precum și cuantumul acestora (procent din salariul de bază).
Cât privesc cele două suplimente (al postului și cel corespunzător treptei de salarizare), procentul acestora nu a fost stabilit nici prin Legea nr.188/1999, nici prin ordonanțele de Guvern emise anual pentru reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici.
Întrebat fiind de către instanță care este temeiul legal pentru procentul de 25% din salariul de bază solicitat pentru fiecare din cele două suplimente, reclamantul a precizat că acest procent l-a cerut prin similitudine cu alte drepturi salariale acordate altor categorii de funcționari publici și reglementate prin art.9 pct.7 din Legea nr.119/1999.
Potrivit art.9 pct.7 din nr.OG119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv, prin decizie internă a conducătorului entității publice, persoanele desemnate să efectueze control financiar preventiv propriu pot beneficia de un spor pentru complexitatea muncii de până la 25%, aplicat la salariul de bază brut lunar.
Față de aceste dispoziții legale, instanța a reținut că nu există similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare, astfel că nu se pot invoca aceste texte de lege pentru a justifica procentul de 25 % din salariul de bază cerut pentru două suplimente ce fac obiectul cauzei.
Instanța a reținut și faptul că, deși Legea 188/1999, republicată, reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, aceasta, ca de altfel nici un alt act normativ, nu prevede cuantumul lor (procentul din salariul de bază), astfel că nu există temei legal pentru acordarea procentului de 25 % din salariul de bază pentru fiecare din cele două suplimente reglementate de art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999.
Atâta timp cât legea nu prevede expres cât la sută din salariul de bază reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acțiunea prin care valoarea acestor două drepturi de natură salarială s-a determinat de către reclamanți opțional, după bunul plac, prin similitudine cu alte sporuri, prime, premii, ori alte drepturi salariale, este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs în termen legal, de către reclamant, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.299-316 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, instanța de fond, deși, recunoaște că cele două suplimente sunt prevăzute prin OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006 și OG nr.6/2007, ca drepturi salariale ale funcționarilor publici, apreciază că nu se pot acorda, întrucât nu se poate justifica procentul de 25% din salariul de bază cerut. Motivarea instanței nu este corectă, deoarece nu a procedat la lămurirea existenței și legalității acestor drepturi prevăzute de Legea nr.188/1999-R și OG nr.9/2008;
- nu au fost luate în considerare dispozițiile art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, act normativ aplicabil în cauză;
- într-adevăr, Legea nr.188/1994-R nu prevede cuantumul acestor sporuri, însă, trebuiau aplicate, prin similitudine, dispozițiile art.9 pct.7 din OG nr.119/1994 - privind controlul intern și financiar preventiv unde pentru complexitatea muncii se acordă un spor de 25% aplicat la salariul de bază brut lunar;
- a fost încălcat art.6 din Constituția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil în sensul consacrat prin jurisprudența CEDO;
- nu s-a avut în vedere practica judiciară conform cu care aceste drepturi au fost acordate pentru a fi înlăturată discriminarea creată în salarizarea celorlalte categorii de funcționari publici.
În concluzie, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse, a căror încadrare a fost făcută de instanță pe temeiul art.304 pct.9 Cod pr.civilă, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, se constată că judecătorul fondului a dat dezlegarea corectă cauzei cu care a fost învestit, în sensul că prin hotărârea dată nu este negat dreptul reclamanților de a primi echivalentul celor două sporuri, în prezent prevăzute de art.31 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999-R, a căror plată este sau a fost suspendată până la 31 decembrie 2006.
Judecătorul fondului a avut, în principal, în vedere faptul că dreptul reclamanților nu este determinat și nici determinabil prin dispozițiile legale aplicabile acestor categorii de funcționari publici.
Potrivit prevederilor legale invocate în susținerea acțiunii, de principiu, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și din suplimentul treptei de salarizare, însă, în nici o prevedere nu este stabilit cuantumul acestor drepturi și nici reglementată modalitatea de determinare.
Într-o atare situație, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani, fără o bază de calcul, iar pe de altă parte, o cuantificare în raport de diverse criterii, ce ar nesocoti Decizia Curții Constituționale nr.820/2008, potrivit cu care "instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Așadar, instanța de judecată nu are competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, drept care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele două suplimente nu poate fi apreciat ca un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora "bunul" nu este definit și deci nu poate naște legitimă de a-l obține.
Nici susținerea referitoare la similitudinea prevederilor art.9 pct.7 din nr.OG119/1999 și a art.31 alin.1 din Legea nr.188/1991, nu poate fi primită întrucât este vorba de reglementări ce privesc situații diferite, în considerarea unor activități distincte, pentru care legiuitorul a considerat necesară acordarea facilității, în proporția stabilită.
În concluzie, chiar dacă sub aspect formal dreptul reclamantului are un suport legal, el nu are însă un conținut determinat sau determinabil, fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a acestora, iar instanța de judecată nu poate face o asemenea cuantificare decât depășindu-și limitele constituționale și încălcându-le astfel pe cele ale puterii legislative sau executive.
Nu se poate pretinde că suma cuvenită reprezintă 25% din salariul de bază pentru fiecare din cele două sporuri pentru că într-un proiect de salarizare al funcționarilor publici se face o astfel de determinare, întrucât atâta vreme cât proiectul nu a devenit lege și nu are valoarea unui act normativ ce emană de la puterea legislativă, el nu poate fi aplicat de către instanță.
Faptul că au fost pronunțate și hotărâri prin care s-au acordat aceste suplimente, în cuantumul solicitat, acestea sunt decizii de speță, care nu pot conduce, automat, la modificarea hotărârii atacate, în lipsa unor motive pertinente.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.188/1999-R, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul domiciliat în C, str.- -, -1,.2,.15, jud.D, împotriva sentinței nr.1402 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA - prin primar cu sediul în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
04.03.2009
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola
