Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 174/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.174/R-
Ședința publică din 27 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru
- - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta COMUNA - prin Primar G cu sediul în comuna, jud.V, împotriva sentinței nr.1506 din 09 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, toți domiciliați în comuna, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează
instanței faptul că intimații-reclamanți, prin serviciul arhivă, au depus la dosar întâmpinare iar recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise.
Apărătorul intimaților-reclamanți precizează că nu are de formulat cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, având în vedere precizările din întâmpinarea de la dosar. De asemenea, solicită obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că, prin sentința nr.1506 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de, și - și a fost obligată pârâta Comuna, județul V să acorde fiecărui reclamant, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 1 ianuarie 2004 - 9 decembrie 2008.
Totodată, a fost respinsă cererea reclamanților pentru acordarea drepturilor arătate, pe viitor.
Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că la 16 octombrie 2008, și - au solicitat obligarea Comunei să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sub motiv că reclamanții sunt funcționari publici și începând cu 1 ianuarie 2004 aveau dreptul la plata sporurilor arătate conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, însă aceste dispoziții au fost suspendate până la 31 decembrie 2006 prin art.44 din OUG nr.92/2004 și art.48 din OG nr.2/2006, deși art.41 și 53 din Constituție, ca și art.38 și 39 din Legea nr.53/2003, interzic renunțarea la drepturile recunoscute prin lege, iar limitarea acestora este lovită de nulitate.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că pârâta a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Analizând acțiunea,tribunalula constatat că reclamanții sunt funcționari publici și că în această calitate ei beneficiază de suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în același procent și că drepturile arătate nu le-au fost achitate începând cu 01.04.2004, iar suspendarea plății lor este nelegală, fiind contrară dispozițiilor art.38 din Codul muncii prin care se interzice orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestora, ca și dispozițiilor art.53 alin.1 și 2 din Constituția României, care interzic restrângerea drepturilor sau libertăților.
De asemenea,tribunalula invocat și art.1 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, text potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în consecință, dreptul de creanță al reclamanților este un bun de care aceștia nu pot fi lipsiți. Faptul că legiuitorul nu a menționat expres cuantumul acestor sporuri nu constituie un impediment, din moment ce el poate fi determinat prin asemănare cu alte sporuri, tribunalul constatând că procentul de 25% solicitat de reclamanți este rezonabil, fiind similar cu alte sporuri prevăzute de legiuitor.
În fine,tribunalula mai constat că pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii, iar principiul autonomiei locale consacrat în art.3 alin.1 și art.4 alin.2 din Legea nr.215/2001, abilitează pe pârâtă să decidă acordarea sau nu a drepturilor salariale în litigiu.
În concluzie,tribunalula constatat că dispozițiile legale succesive prin care a fost suspendată aplicarea prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 este nelegală și în consecință, pretenția reclamanților este întemeiată pentru perioada 01.01.2004 - 09.12.2008, data pronunțării hotărârii, însă nu este întemeiată pentru viitor.
La 9 ianuarie 2009 Comuna a declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006.
Se susține că soluția instanței de fond este nelegală pentru perioada 01.01.2004 - 31.12.2006, întrucât aplicarea dispozițiilor art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999 a fost suspendată prin legi succesive, aceasta încetând la 31 decembrie 2006, astfel că funcționarii publici pot solicita plata drepturilor salariale reprezentând sporurile arătate mai sus doar de la 31.12.2006.
La 17 februarie 2009, reclamanții au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se susține că nu sunt fondate criticile recurentei întrucât, după încetarea perioadei de suspendare a aplicării regulilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, a fost renăscut dreptul salariaților la a pretinde plata suplimentului de post, respectiv a celui de treaptă, începând cu 01.01.2004, data când a fost dispusă această suspendare.
De asemenea, intimații invocă și dispozițiile art.41 și art.53 din Constituție, ca și art.38 și 39 din Codul muncii, reguli din care se deduce că este interzisă restrângerea drepturilor salariale.
În fine, se invocă și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care interzice orice discriminare între salariații din același sector de activitate.
Curtea mai constată că în concluziile scrise, depuse de recurentă, se arată că aceasta lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului și că în limitele bugetului aprobat pe anul 2009 există posibilitatea plății în întregime a pretențiilor solicitate de reclamanți.
Recursul este fondat.
Este fondată critica recurentei, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Curtea constată că instanța de fond a aplicat greșit legea, întrucât art.31 alin.1 lit.c și d din legea nr.188/1999, care reglementează dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului, respectiv suplimentul treptei de salarizare este incomplet, întrucât nu este prevăzut și cuantumul acestui supliment.
Tribunalul s-a considerat abilitat să facă operă de legiferare stabilind că procentul de 25% solicitat de reclamanți ar fi rezonabil și în consecință a completat textele arătate mai sus, recunoscând reclamanților, pe această cale, de adăugare la lege, suplimentul în procent de 25% pentru fiecare dintre aceste categorii de drepturi.
Curtea constată că potrivit art.4 Cod civil,judecătorului îi este interzis să se pronunțe pe cale de dispoziții generale și reglementare asupra cauzelor ce-i sunt supuse.
Această regulă este conformă și cu principiul separației puterilor în stat, Parlamentul fiind singura putere cu autoritatea de a dispune pe cale de reguli generale și abstracte, cu excepția cazurilor de delegare.
În concluzie, curtea constată că în lipsa unui text de lege pretenția reclamanților la procentul de 25% pentru suplimentele arătate este lipsită de temei legal.
De asemenea, nici pe cale de interpretare nu poate fi dedus cuantumul pretențiilor întrucât nici uneia din categoriile de bugetari nu le-a fost prevăzut cuantumul suplimentului de post, respectiv de treaptă.
Pe cale de consecință, nu poate fi reținută încălcarea art.1 din Protocolul I, întrucât dreptul reclamanților la suplimentul de post nu este un bun, întrucât întinderea lui nu este stabilită.
În fine, curtea constată că pârâta-recurentă a fost de acord cu plata drepturilor pretinse, cel puțin pe perioada anilor 2007-2008. Acest comportament al pârâtei nu poate fi primit întrucât banii din care se plătesc aceste sporuri sunt bani publici și autoritățile publice nu pot să facă tranzacții asupra acestora.
În concluzie, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința în sensul că se va respinge acțiunea și pentru perioada 01.01.2004-09.12.2008, ca neîntemeiată. Se va menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D
Admite recursul formulat de pârâta COMUNA - prin Primar G cu sediul în comuna, jud.V, împotriva sentinței nr.1506 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, și, toți domiciliați în comuna, jud.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiune și pentru perioada 01.01.2004 - 09.12.2008, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
03.03.2009
Red.DV
EM/4 ex.
Jud.fond.Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola
