Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 178/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.178/CA
Ședința publică din data de 26 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios-administrativ formulat de recurentul pârât-chemat în garanție INISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 1184 pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 29 noiembrie 2007 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, I, - toți cu domiciliul procesual ales la cabinet av. din C, bd. 1 - 2. nr.21,.24, județ C, intimatul intervenient - cu domiciliul procesual ales în C,-, -A,.95, județ C, intimații pârâți DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ - cu sediul în C,-, județ C și INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA - cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei prin care grefierul învederează instanței că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru; intimații pârâți Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică C au depus cereri de amânare a cauzei cu motivarea că nu au primit motivele de recurs pentru pregătirea apărării; s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea respinge ca nefondate cererile intimaților pârâți Institutul Național de Statistică și Direcția Județeană de Statistică C privind amânarea judecății cauzei pentru comunicarea motivelor de recurs și pregătirea apărării.
Constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța -reclamanții, G, I, și intervenientul au solicitat în contradictoriu cu Direcția Județeană de Statistică obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu în perioada 2001 - 2005 actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, art.34 alin. (2) care reglementează dreptul funcționarului public ca pe lângă indemnizația de concediu să beneficieze de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Drepturile solicitate au fost suspendate prin acte normative succesive respectiv art. 3 alin. (1) din OUG nr. 33/2001. art. 12 alin. (9) din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. l (3) din Legea nr. 631/2002, art.9 alin.(7) din Legea nr. 507/2003 și art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 fără ca dreptul material la acțiune pentru aceste sume să fie prescris la data formulării cererii întrucât urmare suspendării succesive dreptul la acțiune pentru primele de concediu aferente anilor 2001 - 2002 - 2003 s-a născut la 01.01.2004.
Această suspendare a acordării dreptului este apreciată ca neconstituțională și nelegală deoarece art. 38 din Codul muncii stabilește faptul că orice tranzacție prin care se urmărești renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Au fost invocate, de asemenea, dispozițiile art. 53 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, considerându-se că nu se impune sesizarea Curții Constituționale deoarece dispozițiile invocate pentru susținerea pretențiilor nu mai sunt în vigoare, dar se invocă excepția de nelegalitate a textelor care reglementează suspendarea din legile bugetului de stat expuse.
de drept invocat art. 139, 155, 156 din Codul muncii, art. 34 din Legea nr. 188/1999, art. 1073 din Codul civil.
În dovedirea cererii au fost depuse hotărâri judecătorești în spețe similare, copiile cărților de muncă ale reclamanților și adresa nr. 880/2.11.2006 prin care pârâta refuză acordarea dreptului ce face obiectul prezentei cauze.
Legal citată - pârâta Direcția Județeană de Sănătate C și-a precizat poziția procesuală și a solicitat pe calea întâmpinării respingerea cererii ca neîntemeiată în condițiile în care OUG nr. 33/2001 suspendă aplicarea dispozițiilor privind dreptul funcționarului public la primele acordate prevăzute de Legea nr. 188/1999, suspendarea menținută de legile 631/2002, 632/2002, 507/2003, 519/2003, 511/2004, 512/2004.
De asemenea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru a asigura și vira fondurile necesare achitării sumelor solicitate prin acțiunea formulată.
La termenul din data de 29.11.2006 reclamanții își lărgesc cadru procesual pasiv prin chemarea în judecată în calitate de pârâți a Ministerului Finanțelor Publice și Institutul Național de Statistică.
Prin întâmpinare Institutul Național de Statistică a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesual pasive, excepția prematurității formulării acesteia, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca nefondată.
Pârâta a invocat dispozițiile art. 64 din Legea nr. 24/2000, și a aratat că într-o interpretare corectă a dispozițiilor legale citate un act normativ sau o dispoziție afectată de suspendare reintră de drept în vigoare la expirarea duratei de suspendare cu aplicare de la acest moment și numai dacă nu a intervenit prelungirea suspendării, modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispozițiilor suspendate.
La termenul din 17.01.2007 reclamanții prin precizări, au solicitat instanței obligarea pârâtelor la acordarea primelor de vacanță și pentru anul 2006.
Prin încheierea motivată din data de 17.01.2007, instanța a constatat natura cauzei ca fiind contencios administrativ și a trimis dosarul la Tribunalul Constanța - secția comercială și de contencios administrativ unde a fost înregistrată sub nr-
Prin întâmpinare - Institutul Național de Statistică a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, a lipsei timbrajului, prescripția dreptului la acțiune.
Prin încheierea motivată din data de 10.10.2007 instanța a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâți privind lipsa procesuală prealabile, a lipsei calității procesuale pasive, tardivității formulării cererii, prematurității, prescrierii dreptului la acțiune și timbrajului.
2) Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1184/29.11.2007 Tribunalul Constanțaa admis cererea reclamanților și cererea de chemare în garanție, obligând pârâții la plata primelor de vacanță pe perioada 2001 - 2006 corespunzător perioadei în care fiecare reclamanta a avut calitatea de funcționar public, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții către intervenientul la plata primei de vacanță pe perioada 2001 - 2006 corespunzător perioadei în care intervenientul a avut calitatea de funcționar public, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat chematul în garanție Ministerul Economici și Finanțelor către Direcția Județeană de Statistică C și Institutul național de Statistică să asigure și să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de reclamanți și intervenientul.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Direcției Județene de Statistică C, conform deciziilor de numirea în funcție beneficiind potrivit art. 34 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public pe lângă indemnizația de concediu de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Dispozițiile au fost suspendate succesiv prin legi bugetare fără însă ca aceste acte normative să conțină vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu înlăturarea lui, dispoziția prevăzută de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare având un caracter temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de acest drept prevăzut de Legea nr. 188/1999 trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acesta reprezentând un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art. 41 și 53 din Constituție.
Dreptul la prima de vacanță s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
Pe de altă parte, instanța a reținut că normele de suspendare contravin prevederile art. 41 din Constituție întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de renumerare a muncii ce intră în conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, iar în contextul art. 53 din Legea fundamentală, restrângerea acestui drept nu poate fi considerată o măsură necesară într-o societate democratică întrucât nu se poate aplica în mod discriminatoriu.
Instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii și Decizia XXIII din 12.12.2005 a
Față de această decizie, instanța a reținut că în perioada în care aplicarea acestui drept a fost suspendat nu se poate aprecia că nu a existat, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
3)Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele argumente:
-instanța a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o deoarece această instituție nu se numără printre autorii neplății drepturilor bănești solicitate
-în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție cât timp între recurentă și Institutul Național de Statistică nu există nici o obligație de garanție și aceasta pentru că recurentul nu are atribuții directe legate de plata primelor de vacanță.
Recursul nu a fost încadrat în drept.
Intimații legal citați nu au depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă.
4) Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții în calitate de funcționari publici beneficiază, în conformitate cu dispozițiile art.33 al.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pe lângă indemnizația de concediu, de o primă anuală de concediu egală cu salariul (indemnizația) de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor revine ordonatorului principal de credite care trebuie să cuprindă sumele respective în proiectul de buget pe care îl înaintează Ministerul Economiei și Finanțelor, acestuia revenindu-i obligația de a include în buget sumele propuse și de a le vira solicitantului.
Prima instanță a reținut în mod corect calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor ață de dispozițiile art.19 lit.a din Legea nr.500/2002 și ale art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005, întrucât una din principalele sale atribuții, potrivit dispozițiilor legale arătate, este aceea de coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite și de a administra bugetul de stat, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală în speța de față tocmai pentru ca hotărârea ce se pronunță să îi fie opozabilă.
Această situație a fost recunoscută de Guvernul României, care prin OUG nr.146/2007 -act normativ contrasemnat de Ministrul Economiei și Finanțelor - a reglementat modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
S-a recunoscut prin acest act normativ că suspendarea s-a datorat constrângerilor bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, care nu au permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare, plata acestor drepturi urmând a fi făcută așa cum a stabilit legiuitorul pentru întreaga perioadă, chiar și peste termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor revine ordonatorului principal de credite,care are obligația să asigure aplicarea prevederilor ordonanței de urgență cu prioritate, din economiile obținute la cheltuielile de personal din posturile vacante, iar în lipsa acestora să cuprindă sumele respective în proiectul de buget pe care îl înaintează Ministerul Economiei și Finanțelor, acestuia revenindu-i obligația de a include în buget sumele propuse și de a le vira solicitantului.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursulformulat de recurentul pârât-chemat în garanție INISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - cu sediul în C, bd. - nr.18, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 1184 pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 29 noiembrie 2007 în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, I, - toți cu domiciliul procesual ales la cabinet av. din C, bd. 1 - 2. nr.21,.24, județ C, intimatul intervenient - cu domiciliul procesual ales în C,-, -A,.95, județ C, intimații pârâți DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ - cu sediul în C,-, județ C și INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA - cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. FOND:,
Red.dec.jud. NC/21.04.2008
2 ex.
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
