Obligare emitere act administrativ. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.177/CA
Ședința publică din data de 26 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR - cu sediul în Sud,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.804/ 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G - domiciliat în Nord,-, județ C, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții pârâți reprezentați prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2008 depusă la dosar, lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei prin care grefierul de ședință învederează instanței că recursul este motivat, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Întrebat fiind, apărătorul recurenților pârâți arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea ia act că nu sunt înscrisuri de depus, cereri prealabile de formulat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Având cuvântul pentru recurenții pârâți, avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca prematur introdusă, întrucât Comisia de aplicare a Legii nr.15/2003 nu a finalizat situația punctajului obținut pentru fiecare solicitant și nu s-a emis nici o hotărâre.
Pe fondul cauzei, învederează că prin cererile formulate în perioada 2003 - 2006 intimatul reclamant a solicitat concesionarea lotului 138 iar nu atribuirea unui teren pentru construirea unei locuințe în condițiile Legii nr.15/2003, iar acțiunea privitor la aceste cereri este tardiv introdusă.
În ce privește cererea depusă la autoritatea locală în data de 05.01.2007, învederează că nu s-a făcut dovada că au fost depuse toate documentele necesare care să conducă la concluzia că cererea intimatului reclamant este îndreptățită. Apreciază că există neconcordanțe între considerente și dispozitivul hotărârii atacate și că prin soluția pronunțată s-a încălcat principiul disponibilității părților.
Pentru aceste motive, în situația respingerii excepției prematurității introducerii acțiunii, solicită modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligarea Consiliului Local să se pronunțe asupra cererii formulate de intimatul reclamant la 05.01.2007.
Curtea declară dezbaterile încheiate și lasă dosarul în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- reclamantul Gas olicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să îi oblige pe pârâții Consiliul Local și Orașul prin Primar să emită o hotărâre prin care să-i atribuie o suprafață de teren pentru construirea unei locuințe proprietate personală, conform Legii nr.15/2003.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin cererile înregistrate la data de 24.03.2003, 18.01.2005, 18.04.2006 și 05.01.2007 a solicitat autorității publice locale pârâte ca, potrivit art.4 din Legea nr.15/2003 să-i atribuie un teren în suprafață de 150 - 300 mp pentru edificarea unei locuințe proprietate personală, cereri la care nu a primit nici un răspuns, deși îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 și art.2 din lege.
Reclamantul a susținut că prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii este vătămat într-un drept recunoscut de lege și, în considerarea dispozițiilor art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, a apreciat că este îndreptățit să solicite obligarea pârâților la emiterea unei hotărâri privind atribuirea unui teren din domeniul privat al autorității locale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.38 și art.125 din Legea nr.215/2001.
Pârâții nu au formulat întâmpinare însă și-au exprimat poziția procesuală prin concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că nu a fost finalizată situația punctajului obținut de fiecare solicitant, astfel încât nu se poate preciza dacă se va atribui ori nu reclamantului un lot pentru construirea unei locuințe.
Prin urmare, au invocat prematuritatea formulării acțiunii.
Prin Sentința civilă nr.804/24.09.2007 tribunalul a admis acțiunea reclamantului și a obligat Consiliul Local să emită o hotărâre vizând cererile acestuia, înregistrate la 24.03.2003, 18.01.2005, 18.04.2006 și 05.01.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică sauprin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Art.2 alin.1 lit."b" din Legea nr.554/2004 modificată și completată prin Legea nr.262/2007 definește "nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen".
Conform art.4 din Legea nr.15/2003 modificată și completată "Consiliul local căruia i-a fost adresată cererea de atribuire a terenului pentru construirea unei locuințe proprietate personală se va pronunța asupra acesteia,prin hotărâre,în condițiile prevăzute de lege".
În speță, reclamantul a depus la Primăria Orașului mai multe cereri privitoare la rezolvarea unui drept legitim al său, respectiv dreptul vizând atribuirea unui teren pentru construirea unei locuințe proprietate personală, drept prevăzut de disp. art.1 din Legea nr.15/2003 modificată, cereri la care acesta nu a primit răspuns.
Ca atare, obiectul cererii dedus judecății se înscrie în norma contenciosului administrativ subiectiv, întemeiat pe un interes legitim, care a fost vătămat ca urmare a nesoluționării în termen a cererii depusă de reclamant.
Împotriva hotărârii tribunalului au declarat recurs pârâții solicitând respingerea cererii ca prematur introdusă iar în subsidiar admiterea în parte a acesteia, în sensul obligării Consiliului Local să se pronunțe doar asupra cererii formulate la 05.01.2007.
În motivarea recursului, s-a arătat că nu a fost finalizată situația punctajului obținut de fiecare solicitant, astfel încât nu se poate preciza dacă se va atribui sau nu intimatului reclamant un lot pentru construirea unei locuințe. Consideră recurenții că au fost obligați în mod greșit să se pronunțe asupra cererilor din 24.03.2003, 18.01.2005, 18.04.2006 întrucât a fost depășit termenul de 6 luni în care reclamantul putea sesiza instanța de contencios administrativ.
În ceea ce privește cererea din 05.01.2007 recurenții au susținut că există contradicție între dispozitiv și motivarea hotărârii deoarece deși din dispozitiv nu rezultă în mod explicit că au fost obligați la atribuirea unui teren în favoarea reclamantului, din considerente se ajunge la concluzia obligării la soluționarea petiției, fără să li se impună rezolvarea într-un anumit fel.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispozitivul hotărârii este foarte clar, în sensul că pârâții au fost obligați să emită o decizie prin care să i se atribuie o suprafață de teren pe care să-și construiască o locuință.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs ce poate fi încadrat la dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din dispozitivul sentinței recurate rezultă fără echivoc faptul că instanța a obligat Consiliul Local să emită o hotărâre prin care să se pronunțe asupra cererilor formulate de reclamant la data de 24.03.2003, 18.01.2005, 18.04.2006 și 05.01.2007, lăsând la aprecierea acestuia modalitatea de soluționare și nicidecum nu a obligat pârâtul să îi atribuie reclamantului o suprafață de teren în vederea edificării unei locuințe. În acest sens sunt și considerentele hotărârii, de unde reiese în mod clar că instanța a analizat doar faptul că reclamantului nu i s-a răspuns în termenul prevăzut de lege la cererile formulate, instanța nu a analizat dacă reclamantul era îndreptățit sau nu să i se atribuie acest teren.
Față de considerentele arătate mai sus apare ca fiind nefondată invocarea excepției prematurității formulării cererii, atât timp cât pârâta a fost obligată doar să își îndeplinească obligația de a răspunde cererilor reclamantului, acesta fiind îndreptățit ulterior, în cazul unui răspuns nefavorabil, să conteste în instanță hotărârea autorității administrative.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulformulat de recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL PRIN PRIMAR - cu sediul în Sud,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.804/ 24 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant G - domiciliat în Nord,-, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:,
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex/15.05.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
