Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 178/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 178/
Ședința publică din 6 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc
Judecător - -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1046/ din 26 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 30 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 6 aprilie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1046/CA din 25 noiembrie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de Prefectul Județului I, în contradictoriu cu pârâta, constatând nulitatea absolută a Raportului de evaluare a performanțelor individuale ale pârâtei pentru perioada 1 ianuarie - 15 decembrie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în luna decembrie 2007, fost întocmit Raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale, pentru anul 2007, ale managerului public din cadrul Instituției Prefectului Județului I, în persoana pârâtei, și că în mod greșit evaluarea s-a făcut de către directorul și a fost contrasemnată de fostul contrasemnată de fostul prefect, .
Raportându-se la prevederile nr.HG 1209/2003 ale nr.HG 783/20087 și ale art. 13 din nr.OUG 56/2004, prima instanță a reținut că, în perioada mai - decembrie 2007, managerul public figura în subordinea subprefectului, că ea era integrată în cadrul Direcției Integrare Europeană și că în mod greșit raportul de evaluare a fost întocmit de și contrasemnat de prefect, încălcându-se totodată prevederile HG nr. 1209/2003, prin folosirea unor criterii de evaluare ce nu erau în concordanță cu prevederile legale aplicabile și fără a se ține seama de atribuțiile specifice stabilite prin fișa postului, fapt constatat și prin adresa nr. 28026/18.-, motive pentru care a fost constatată nulitatea actului atacat.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a reținut că în cauză este vorba de o nulitate absolută și că nesemnarea raportului de evaluare nu putea lipsi de conținut actul, cu atât mai mult cu cât nu au fost administrate probe care să infirme realitatea și corectitudinea evaluării.
Intimatul Prefectul Județului I, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului pe motiv vă în mod justificat s-a reținut că raportul de evaluare a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, fapt sesizat și prin raportul Corpului de Control al Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Este necontestat faptul că pârâta - recurentă are statut de funcționar public, că ea se află în raporturi de serviciu cu Instituția Prefectului Județului I, că, la data de 17 decembrie 2007, i s-a întocmit un raport de evaluare a performanțelor profesionale individuale, ce a fost contrasemnat de conducătorul instituției publice menționate și că, ulterior, persoane din cadrul Corpului de Control al Ministerului Internelor au reținut, în cuprinsul raportului ce au întocmit, că: "managerii publici existenți în instituție (2) nu și-au adus aportul în conformitate cu rolul și atribuțiile acestora iar la evaluarea lor pe anul 2007 nu s- ținut cont de atribuțiile specifice stabilite prin fișele postului, ci de alte criterii și obiective".
Motivația demersului judiciar al reclamantului - intimat se rezumă la evidențierea nerespectării, în procesul evaluării managerului pârât, a competențelor și a criteriilor de evaluare, astfel cum au fost ele stabilite prin HG nr. 1209/2993, respectiv a faptului că raportul a fost contrasemnat de prefect și nu de subprefect și a faptului că nu au fost urmate în mod riguros criteriile de evaluare, fapt ce ar fi distorsionat rezultatul final al procedurii. Aceste încălcări ale principiilor și prevederilor nr.HG 1209/2003 sunt însă rezultatul direct și nemijlocit al modului în care instituția publică reclamantă a înțeles să își îndeplinească atribuțiile ce-i reveneau cu privire la verificarea exercitării funcției publice.
În atare situație, prima instanță era obligată să observe că nimeni nu poate invoca în susținerea demersului său judiciar propria culpă și că disfuncționalitățile intervenite în procesul evaluării nu pot fi asimilate unor cazuri de nulitate absolută, actului contestat nelipsindu- vreun element esențial, neemanând de la o persoană lipsită de capacitatea administrativă de a decide în materie și neîncălcând dispoziții le imperative fondate pe interesul public, care să conducă la desființarea cu efect retroactiv a acestuia.
Atâta timp cât omisiunea de a ține cont de atribuțiile specifice stabilite prin fișele postului și omisiunea de a prezenta raportul de evaluare subprefectului, pentru contrasemnare, nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, prin lege, și cât timp implicarea conducătorului instituției publice în această procedură, ca ultim decident, nu aduce atingere interesului public și ordinii de drept, nu se putea lipsi de valoare și eficiență juridică actul pe care reclamanta l-a întocmit, în mod unilateral; eventuala eroare de apreciere neputându- fi imputată pârâtei.
De altfel, însuși demersul reclamantului nu apare ca rezultat primar al voinței sale de a corecta propria sa activitate, ci ca urmare a aprecierii exprimate de un organ de control, raport prin care se exprimau rezerve cu privire la valoarea aportului adus de managerul public, rezerve ce nu pot conduce, cu efect retroactiv, la desființarea actului întocmit în cadrul unei proceduri legale.
Dacă managerul public era necorespunzător funcției, reclamantul era în drept să ia măsurile pe care Legea nr. 188/1999 i le pune la dispoziție, nefiind însă de acceptat ca greșeala sa de evaluare să ducă la desființarea actelor întocmite la lăsarea funcționarului public la voia noului conducător al instituției publice implicate în procesul evaluării sau la libera apreciere diferitelor persoane ce au efectuat controale la acea instituție, după ce procedura de evaluare s-a încheiat.
Că reclamantul intimat practică standarde duble și că acțiunea sa are o cu totul altă motivație decât interesul public o dovedește și faptul că în cazul celui de al doilea manager public ( ) pentru care s-a urmat aceeași procedură cu cea care se solicită a fi constatată nulă absolută, nu s-a cerut anularea raportului de evaluare întocmit pentru anul 2007, deși și la acest raport se face referire în cuprinsul actului întocmit de Corpul de Control al
Ca atare, constatând că disfuncționalitățile din activitatea Instituției Prefectului Județului nu pot servi ca temei al acțiunii în anulare, că simplul fapt al contrasemnării raportului de către prefect nu poate avea nici o urmare pentru valabilitatea raportului de evaluare din moment ce acesta este autoritatea care decide în ultimă instanță administrativă în materia reglementată de nr.HG 1209/2003 și că lipsa de profesionalism în întocmirea raportului de evaluare nu poate lăsa funcționarul public la voia instituției publice cu care se află în raporturi de serviciu, în condițiile în care este dovedit că reclamantul nu utilizează aceeași unitate de măsură pentru toți funcționarii publici aflați în situații similare, Curtea constatând că s-a făcut o greșită evaluare a situației de fapt și o interpretare excesiv de formală a dispozițiilor legale incidente, ignorându-se principiul că cel care poate mai mult poate și mai puțin și principiul securității raporturilor juridice, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei și va modifica în tot hotărârea atacată.
În fond, constatând că raportul de evaluare a fost însușit de către conducătorul instituției publice cu care pârâta se afla în raporturi de serviciu, că disfuncționalitățile din activitatea de evaluare profesională funcționarilor publici nu pot fi imputate acestora, și nu pot conduce la desființarea actului pe care reclamantul și l-a asumat, în deplină cunoștință de cauză, și că nu se poate accepta reevaluarea profesională a pârâtei doar pentru că cei care trebuiau să realizeze această acțiune nu au manifestat exigență, sau nu au dorit să ia măsurile pe care adevărata situație de fapt le impunea, acționând discreționar, în situații identice, Curtea costată că în cauză nu se regăsește nici una din situațiile care pot conduce la nulitatea actului administrativ emis, drept pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea urmează a fi respinsă ca nefondată, făcând-se aplicațiunea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, respingând totodată cererea de acordare de daune morale, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de pârâta împotriva sentinței nr.1046/CA/26.11.2008 a Tribunalului Iași sentință pe care o modifică în tot.
În fond, respinge acțiunea introdusă de reclamantul Prefectul Județului în contradictoriu cu pârâta .
Respinge cererea pârâtei de a se obliga reclamantul Prefectul Județului la plata sumei de 5.000 lei daune morale.
Obligă pe Prefectul Județului I să plătească pârâtei suma de 2502,15 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - G -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
05.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbăltoc
