Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 180/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 180
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER -- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, împotriva sentinței nr. 1664 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, G, și intimatul pârât PRIMĂRIA
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat avocat pentru recurentul pârât Consiliul Local și intimata pârâtă Primăria și avocat pentru intimații reclamanți G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru recurentul pârât Consiliul Local, depune înscrisurile solicitate de instanță prin adresă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față;
Avocat pentru recurentul pârât Consiliul Local, solicită respingerea excepției invocate în întâmpinare de către reclamanți privind lipsa dovezii calității de reprezentant aaa vocatului care semnează cererea de recurs, întrucât la dosar există împuternicire avocațială și contract de asistență judiciară. Pe fondul cauzei solicită, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații reclamanți G, admiterea excepției conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare și pe fondul cauzei respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința 1664 din 10 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, G, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA, CONSILIUL LOCAL.
Au obligat instituțiile pârâte la plata către reclamanți a drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu data de 14.05.2006 până la data pronunțării prezentei sentințe pentru reclamanții, G, și începând cu 18.06.2007, până la data pronunțării prezentei sentințe pentru reclamanta.
S-a constatat prescris dreptul la acțiune pentru perioada 01.05.2006 - 13.05.2006.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr.188/1999, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
Acordarea ultimelor două drepturi salariale, suplimentul postului și suplimentul gradului, a fost suspendată succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005 prin art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar pentru anul 2006 prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Ori, având în vedere faptul că ulterior, pentru anii 2007-2008 suspendarea prevăzută de aceste două acte normative nu a mai fost menținută, iar potrivit art. 37 alin. 3 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, s-a reținut că dreptul la aceste sporuri subzistă, iar după încetarea suspendării el devine actual, suspendarea neavând efectul încetării acestor drepturi.
Așadar, neplata celor două sporuri fiind o situație temporară, la acest moment se impune acordarea acestora retroactiv.
Cu toate acestea, instanța de fond a mai constat că prin nici un act normativ ulterior Legii nr.188/1999 nu este reglementat mecanismul de stabilire a componentelor salariale suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, în aceste condiții de vid de reglementare, cuantificarea de către instanța de judecată în raport de diverse criterii obiective sau prin aplicarea unor principii ce țin de dreptul procesual, ar echivala unei adăugări la lege, ceea ce nu este permis, determinând crearea unor norme juridice pe cale judiciară sau aplicarea unor acte normative care nu sunt incidente în cauză.
Din modul în care este stabilită vocația funcționarilor publici la plata acestor suplimente bănești prin legea cadru rezultă fără echivoc faptul că legislativul a avut în vedere să lase în seama administrației, ce are ca activitate fundamentală organizarea executării și executarea în concret a legii, stabilirea criteriilor de cuantificare a acestor suplimente bănești.
Așa fiind, în lipsa unui act normativ emis sau adoptat de administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune, orice determinare de către instanța de judecată a întinderii acestor drepturi ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României.
În același sens, s-a reținut că pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prin decizia nr.820 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.537 din 16.07.2008, Curtea Constituțională a stabilit că "a conferi instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea dea realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
De asemenea, în raport de caracterul acțiunii de față, ce are un obiect patrimonial și tinde la valorificarea unui drept de creanță pe care funcționarul public îl are față de instituția publică angajatoare, s-au arătat că sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 texte de lege care sancționează cu prescrierea în termenul general de 3 ani, în lipsa unui termen special, dreptul la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică întrucât nu se putea acorda suplimentul postului si suplimentul gradului atâta timp cât nu s-a prevăzut și cuprins în bugetul local sumele necesare pentru acordarea unor astfel de sporuri și de asemenea, prin nici un act normativ ulterior Legii 188/1999 nu este reglementat vreun cuantum sau modalitatea de acordarea a unor astfel de sporuri, ca atare aceste sporuri nu pot fi acordate până la o noua reglementare.
S-a invocat și faptul că acordarea acestor drepturi salariale a fost suspendată expres pentru anul 2006 prin art. 48 din OG nr. 2/2006, și în consecință instanța nu putea obliga pârâta să acorde drepturile litigioase pentru anul 2006.
S-a arătat și că prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a fost în eroare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, însă nu este de acord cu acțiunea promovată de intimați - petenți.
La data de 18 nov. 2009 intimații - reclamanți au formulat întâmpinare prin care pe cale de excepție au invocat lipsei dovezii calității de reprezentant al Consiliului Local a avocatului care semnează cererea de recurs, întrucât la dosarul cauzei, nu există împuternicirea avocațială din care sa rezulte că avocatul semnatar al recursului a fost împuternicit de către Consiliul Local să declare recursul.
În acest sens, s-au invocat prevederile art. 131 din Statutul profesiei de avocat, potrivit cărora,avocatul, în baza contractului de asistență juridică care prevede întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului, se legitimează față de terțe persoane prin împuternicirea avocațială.
Tot în același sens s-au invocat și dispozițiile art. 793din nr.OG 35/2002 privind Regulamentul cadru de organizare si funcționare al consiliilor locale, aprobată prin Legea nr. 673/2002, potrivit cărora în cazul în care apărarea intereselor consiliului local se face de către un apărător ales, împuternicirea avocațială se semnează de către președintele de ședință
Pe fondul cauzei s-a precizat că prin Adresa nr. 4295/2009, emisa de Primăria se arată în mod expres, ca în bugetul de venituri si cheltuieli al instituției, sunt prevăzute sume pentru acordarea sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și pentru suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază și chiar se solicita admiterea acțiunii reclamanților.
S-au invocat și argumente similare celor dezvoltate prin considerentele sentinței recurate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115-118 Cod procedura civilă.
În vederea soluționării excepției invocate, Curtea a solicitat recurentei să depună la dosarul cauzei copii după registrul privind procesele verbale de ședință pe perioada 14.05.2009 - 30.07.2009 și în situația în care există o angajare a unui apărător, să se comunice hotărârea prin care acesta a fost desemnat, precum și copia contractului întocmit în perioada menționată și a împuternicirii avocațiale.
Analizându-se cu prioritare excepția invocată prin întâmpinare Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 316 cod procedură civilă coroborat cu art. 294 alin. 1 cod procedură civilă împotriva unei hotărâri judecătorești nu pot declara în principiu recurs decât părțile ce au avut în fața instanței de fond această calitate.
Această concluzie se desprinde din aceea că recursul nu reprezintă decât o etapă a fazei judecății iar hotărârea pronunțată în materia contenciosului administrativ ca și aceea pronunțată în materie civilă are în principiu efecte numai cu privire la părțile care s-au judecat în fața primei instanțe. Acestea sunt de regulă singurele care pot exercita recursul.
În mod excepțional legea recunoaște legitimare procesuală activă și unor persoane care nu au luat parte la judecata în fond, însă aceste excepții sunt expres prevăzute de lege iar aplicarea lor nu poate fi extinsă prin analogie la alte situații decât cele reglementate.
Consiliul local poate fi reprezentat în justiție potrivit art. 793alin 1 din OG 35/2002 de persoane angajate ce fac parte din aparatul permanent al consiliului local sau de un apărător ales.
Potrivit art. 68 alin. 1 cod procedură civilă în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților
În același sens, în materia analizată, art. 793alin 2 din OG 35/2002 dispune că, în cazul în care apărarea intereselor consiliului local se face de către un apărător ales, împuternicirea avocațială se semnează de către președintele de ședință iar art. 131 din Statutul profesiei de avocat prevede că, avocatul, în baza contractului de asistență juridică care prevede întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului, se legitimează față de terțe persoane prin împuternicirea avocațială.
Ca urmare, pentru a fi operantă în materia declarării căilor de atac reprezentarea prin avocat trebuie să existe la momentul formulării căii de atac.
În speță, deși s-a solicitat expres de către instanță recurentei, aceasta nu a făcut dovada că la data declarării recursului în prezenta cauză, avocatul prin care s-a declarat calea de atac acționa ca reprezentant al recurentului.
Dimpotrivă, actele depuse la dosarul cauzei în acest sens respectiv hotărârea consiliului local și contractul de asistență juridică dovedesc că apărătorul recurentei a început să aibă calitatea de reprezentant al acesteia începând cu data de 7.11.2009, cu mult după declararea recursului, la data de 30.07.2009.
Se reține și că, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 69 alin. 2 cod procedură civilă potrivit căruia avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date, deoarece pârâta nu a fost reprezentată în fața primei instanțe prim apărător.
Prin urmare recursul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără legitimare procesuală și care nu avea calitatea de reprezentant al recurentului la data declarării recursului.
În raport de aceste considerente și potrivit art. 312 alin. 1 cod procedură civilă recursul formulat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței nr. 1664 din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, ca inadmisibil.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud.
03 Februarie 2010
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
