Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 184/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA 184/CA
Ședința publică de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în V,-, județul V,și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimat, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recursuri împotriva sentinței numărul 299/CA/17.11.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă intimatul, lipsă fiind reprezentanții recurenților.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, care învederează că s-au depus la dosar, de către intimat, concluzii scrise.
Instanța, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul solicită respingerea celor două recursuri și menținerea hotărârii Tribunalului Iași.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față;
Prin sentința civilă nr.299/CA/17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost admisă acțiunea promovată de reclamantul în contradictor cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții să plătească petentului, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, datorate pe perioada 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.29 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, devenit art. 31 prin republicare în 2006, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Conform prevederilor art. 44 din nr.OUG92/2004 și art. 48 din OUG nr.2/2006, acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la 31 decembrie 2006. Dispozițiile art.29, devenit 31 prin republicare, au reintrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 conform art. 13 din Legea nr.251/2006.
Prin această lege s-a modificat art.29 al.1 lit. "d" din Legea nr.188/1999, în sensul că "suplimentul gradului" a fost înlocuit cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare". Suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și la suplimentul treptei de salarizare nu echivalează cu înlăturarea lui cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce privește acest drept.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului". Dreptul reclamantului este un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.
Reclamantul nu a beneficiat de aceste sporuri deși în art. 41 din nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici s-a stipulat dreptul funcționarilor publici la plata sporurilor și a altor drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
De asemenea, prevederile Ordonanței nr.6/2007 se completează cu cele ale Legii nr.188/1999, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
În anexa la OG nr. 6/2007 la pct. "D" denumit sporuri specifice s-a prevăzut că personalul menționat în anexă beneficiază și drepturile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, deci și de sporurile pretinse de reclamant prin cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs V și Ministerul Finanțelor Publice care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că în ceea ce privește pe reclamantul-pârât acesta nu are calitate procesuală pasivă, fiind ordonatorul principal de credite și nu are raporturi de muncă direct cu reclamantul.
Pe fondul cauzei aceste drepturi nu pot fi plătite motivat de faptul că nu sunt prevăzute sumele pentru plata acestor suplimente.
De asemeni se susține că în acest moment nu este stabilită câtimea obligației, legiuitorul nu a prevăzut și acest aspect, chiar dacă în prezent jurisprudența face acest tip de precizări, mai ales că practica instanțelor nu este unitară, iar practica CEDO vizează cu totul alte spețe decât cea dedusă judecății.
În cauza de față nu se poate face analogie cu plata primelor de concediu, iar instanța nu se poate substitui Administrației, deoarece s-ar încălca principiul separării puterilor în stat.
În recurs au fost depuse mai multe hotărâri judecătorești din țară pentru ambele teorii.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
Conform art.29 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, devenit art. 31 prin republicare în 2006, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului.
Conform prevederilor art. 44 din nr.OUG92/2004 și art. 48 din OUG nr.2/2006, acordarea acestor drepturi a fost suspendată până la 31 decembrie 2006. Dispozițiile art.29, devenit 31 prin republicare, au reintrat în vigoare de la 1 ianuarie 2007 conform art. 13 din Legea nr.251/2006.
Prin această lege s-a modificat art.29 al.1 lit. "d" din Legea nr.188/1999, în sensul că "suplimentul gradului" a fost înlocuit cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare". Suspendarea exercițiului dreptului la suplimentul postului și la suplimentul treptei de salarizare nu echivalează cu înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce privește acest drept.
Articolul 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, act normativ care face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr.30/1994.
În conformitate cu prevederile art.11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini la termen și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Prin principiul subsidiarității, garantarea drepturilor consacrate de Convenție, care presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale, cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor, se asigură de fiecare stat contractant.
Articolul 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că nicio persoană fizică sau juridică nu poate fi lipsită de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
CEDO a arătat că "noțiunea de bun se referă la orice valoare patrimonială ca exercițiu" de interese care decurg din raportul cu conținut economic, pe care orice persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Prin suspendarea practică, intimatul a fost privat de un drept instituit prin lege și ca urmare de un drept legitim licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente acestor două suplimente, a avut loc o încălcare a art.1 din Protocol, motiv pentru care în baza art.11 și art.20 din Constituția României, se vor aplica prevederile reglementărilor internaționale la care România a aderat, parte și prin ratificarea Convenției.
În concepția jurisprudenței CEDO, instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern într-o mare măsură statului, astfel încât refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute într-o lege se constituie în încălcarea art.1 din Protocolul 1 și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată de excepții.
Astfel partea a doua a art.1 din Protocolul 1 prevede trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a titularului dreptului asupra acestui bun și anume: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie; să fie impusă de o cauză de utilitate publică; să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În cauza de față, niciuna dintre condițiile enumerate de Protocol nu se regăsește și de altfel este necesar ca toate cele trei condiții să fie cumulativ îndeplinite.
Intimatul a avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român, privind plata celor două suplimente salariale, fiind titularul unor interese patrimoniale, care intră sub protecția instituită de art.1 din Protocolul 1, drept de a primi sporurile, având o prevedere legală.
Acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999, republicată, așa încât ea nu poate fi apreciată ca fiind o simplă speranță, între cele două noțiuni existând o diferențiere consacrată de asemenea în practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
În conformitate cu prevederile art.3 din Codul Civil Român, judecătorul care va refuza să judece pentru că legea nu prevede, sau că este neîndestulătoare, este susceptat de denegare de dreptate, așa încât judecătorul nu va putea respinge acțiunea pe motiv că dreptul consacrat nu a căpătat o reglementare suficientă.
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă urmează a se constata că în cauză are calitate procesuală pasivă, dar numai pentru opozabilitate, urmând ca pe fond să fie respinse recursurile promovate de și și menținută sentința recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul promovat de V și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.299/CA din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - I -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
05.2009.-
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
