Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1841/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1841
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
X X
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Primăria Comunei și Consiliul Local, împotriva sentinței nr. 52 din data de 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Primăria Comunei și Consiliul Local și intimații reclamanți,
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal.
S-a referit că intimații reclamanți au depus întâmpinare.
S-a arătat că atât recurenții pârâți, cât și intimații reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 pct.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul O l t, reclamanții, au chemat în judecată pârâții Primăria Comunei și Consiliul Local solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, pe perioada anilor 2004 - 2007 și în continuare, sume ce vor actualizate la zi cu indicele de inflație până la data plății efective.
Prin sentința nr.52 din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Olta admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâții la plata contravalorii tichetelor de masă, actualizată pentru perioada 2004-2008.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
De aceste drepturi au beneficiat în anul 2001 reclamanții, funcționarii publici din cadrul pârâtei, instituție bugetară, iar prin neplata ulterioară a acestor drepturi s-a produs o restrângere nejustificată a dreptului la protecție socială a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Primăria Comunei și Consiliul Local, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Au arătat recurenții că potrivit Legii nr. 142/1998, salariații din sectorul bugetar, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau a bugetelor locale.
S-a mai arătat că începând cu anul 2002 aceste drepturi nu s-au mai acordat fiind sistate succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat și prin legile bugetului asigurărilor sociale de stat, situație în care nu se puteau acorda tichetele de masă.
Recursul este fondat.
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția ca în bugetul de stat să fie prevăzute cheltuieli corespunzătoare pentru tichetele de masă.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale,pentru unitățile din sectorul bugetarși în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a condiționat acordarea tichetelor de masă de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, aprobat prin bugetul național.
La adoptarea soluției, Curtea are în vedere că sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Greșit a reținut prima instanță ivirea unei situații de discriminare, câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamanți nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează a admite recursul, va fi modificată sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții Primăria Comunei și Consiliul Local, împotriva sentinței nr. 52 din data de 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu - - |
Grefier, |
Red.
Tehred. / 2 ex./04.05.2009
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
