Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1842/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1842
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Inspectoratul De Poliție Al Județului M, Ministerul Administrației Și Internelor, Inspectoratul General Al Poliției Române, împotriva sentinței nr. 20 din data de 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții pârâți Inspectoratul De Poliție Al Județului M, Ministerul Administrației Și Internelor, Inspectoratul General Al Poliției Române și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal.
S-a referit că recurenții pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 pct.2
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, trece la deliberări:
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.20 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinția respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții Inspectoratul Județean de Poliție M și Inspectoratul General al Poliției Române.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean de Poliție M și Inspectoratul General al Poliției Române.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului prima de concediu aferentă perioadei 24.08.2002 - 31.12.2003, în sumă actualizată cu indicele ratei inflației, calculată de la data nașterii dreptului și până la inclusiv data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române că este neîntemeiată, deoarece reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Inspectoratul Județean de Poliție M, însă Inspectoratul General al Poliției Române este ordonator secundar de credite, iar potrivit OG nr.22/2002, are obligația de a dispune măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății stabilite prin titluri executorii.
De asemenea, nici excepția prescripției dreptului la acțiune s-a apreciat că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Prescripția extinctivă reprezintă o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
În cauză starea de pasivitate a reclamantului nu s-a datorat atitudinii acestuia, ci a fost generată de acte, fapte, împrejurări mai presus de voința lui, respectiv de apariția legilor bugetare anuale prin care s-a suspendat succesiv plata primelor de concediu până la 31.12.2006, care au afectat exercițiul liber al drepturilor procesuale ale reclamantului și au suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune, potrivit art. 13 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel nu se poate reține că acțiunea privind plata primei de concediu pentru anii 2002-2003 nu a fost exercitată în termenul legal de prescripție prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 fiind prescrisă.
Mai mult prin art. 1 din nr.OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006 s-a prevăzut pentru personalul din sectorul bugetar inclusiv pentru funcționarii publici acordarea primelor de concediu pentru perioada 2001-2006.
Art. 4 alin. 5 din acest act normativ prevede că plata drepturilor prevăzute la art. 1 se face la cererea beneficiarilor acestor drepturi de către instituțiile la care persoanele respective au fost angajate în perioada respectivă.
Pe fond s-a reținut că începând cu data de 24.08.2002 reclamantul este funcționar public civil cu statut special-polițist, conform art.1 al.1 din Legea nr.360/2002, privind statutul polițistului
Potrivit art. 28 alin. 1 lit. b din Legea nr. 360/2002 polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
Art. 78 alin. 1 din același act normativ prevede că dispozițiile acestei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
2 al acestui articol statuează că până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Așadar după intrarea în vigoare la 24.08.2002 a Legii 360/2002 polițistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de funcționar public-civil, iar în această calitate îi sunt aplicabile și prevederile Legii nr. 188/1999, conform art. 5 din Statutul funcționarilor publici și art. 78 din Statutul polițistului.
Conform art. 5 alin. 2 din Legea 188/1999 prin statute speciale se reglementează drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice altele decât cele prevăzute de Legea funcționarului public.
În consecință, polițiștii - funcționari publici cu statut special - beneficiază și de drepturile prevăzute de Legea nr. 188/1999 în măsura în care nu contravin legislației specifice sau nu sunt reglementate de aceasta.
Legea 138/1999 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională aplicabilă polițiștilor până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor nu reglementează dreptul la prima de concediu.
Prin urmare se aplică dispozițiile din Legea nr. 188/1999 ( respectiv art. 34 alin. 2 ) cu care se completează dispozițiile Legii nr. 360/2002, iar polițiștii au dreptul la prima de concediu și anterior intrării în vigoare a nr.OG 38/2003, începând cu data numirii ca funcționari publici cu statut special.
De altfel prin dispozițiile art.37 alin. 2 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2004, s-a prevăzut dreptul polițiștilor de a beneficia la prima pentru concediul de odihnă.
În speță reclamantul a fost numit funcționar public cu statut special la Inspectoratul Județean de Poliție M începând cu data de 24.08.2002, a efectuat concediul de odihnă și nu a beneficiat de prima de concediu, așa cum rezultă din adresa nr. -/17.12.2008 emisă de Inspectoratul Județean de Poliție
În conformitate cu dispozițiile art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 reclamantul avea dreptul să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi până la 31.12.2006. Astfel prin Legea 743/2001 se prevedea că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2002, prin Legea nr. 631/2002 s-a suspendat acordarea primei de concediu până la 31 decembrie 2003, iar prin Legea nr. 507/2003 s-a suspendat acordarea primei de concediu până la 31 decembrie 2004, prin Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primelor de concediu până la 31.12.2005, iar prin Legea nr. 379/2005 s-a suspendat acordarea primelor de concediu până la 31.12.2006.
Rezultă că dreptul la prima de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la sfârșitul anilor 2002, 2003, 2004, 2005, 2006.
Suspendarea până la sfârșitul fiecărui an a prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă a avut ca efect numai imposibilitatea realizării acestui drept în intervalul de timp în care a fost suspendat exercițiul său.
Rezultă că dreptul la prima pentru concediul de odihnă există, fiind prevăzut de art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 și că prin legile bugetare anuale a fost suspendată temporar acordarea acestei prime până la sfârșitul anului pentru care se cuvenea.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima pentru concediul de odihnă subzistă, nefiind înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit, numai plata a fost suspendată, iar după încetarea suspendării dreptul devine actual.
Pentru ca acest drept să nu fie o simplă ficțiune este necesar ca după încetarea suspendării dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care trebuie asigurată plata primei pentru concediu de odihnă de către ordonatorii principali de credite și ordonatorii de inferior.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții IJP M, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR).
Pârâtul IJP Maa rătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, se sprijină pe motive străine de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, că actul normativ care a statuat dreptul polițiștilor la acordarea primelor de concediu, OG 38/2003, a intrat în vigoare la data de 01.01.2004 (conform art.60), fără ca anterior acestei date să fi existat prevederi legale care să fi instituit acordarea dreptului solicitat.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că pentru anii 2002-2003 prevederile legale care stabileau modul de salarizare a polițiștilor erau cele ale Legii nr.138/1999, iar în baza acestor prevederi polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Și pârâtul a formulat recurs, invocând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a acestuia și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei a susținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, că actul normativ care conferă polițiștilor, funcționari publici cu statut special, dreptul la prima de concediu, respectiv OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a intrat în vigoare abia la 01 ianuarie 2004, reclamatul neputând beneficia în anii 2002 și 2003 de acest drept.
Examinând actele cauzei, precum și legislația aplicabilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului General al Poliției Române se reține că este neîntemeiată, deoarece reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Inspectoratul Județean de Poliție M, însă Inspectoratul General al Poliției Române este ordonator secundar de credite, iar potrivit OG nr.22/2002, are obligația de a dispune măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății stabilite prin titluri executorii.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, se constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Decretului 167/1958.
Reclamantul are calitatea de polițist în cadrul IJP M, iar prin acțiune a solicitat acordarea primei de concediu de odihnă începând cu 24 august 2002, cerere întemeiată pe prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
A precizat reclamantul în acțiune că prin legea 360/2002 privind statutul polițistului au fost reglementate drepturile polițiștilor și că același act normativ prevedea în art.78 alin.1 că dispozițiile acestuia se completează cu prevederile Legii 188/1999, situație în care în baza art.35 alin.2 din această lege polițiștii au dreptul la prima de concediu.
De asemenea, în acțiune s-a arătat că până la intrarea în vigoare a OG 38/2003 sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 și că în caz contrar s-ar ajunge la o îngrădire a exercitării dreptului.
Recursul declarat de pârâți este fondat, pentru motivele care se vor expune în continuare:
Salarizarea polițiștilor a fost reglementată expres și unitar prin OG 38/2003, act normativ care a intrat în vigoare, conform art.60, la 01 ianuarie 2004.
În conformitate cu art.37 alin.2 din OG 38/2003, la plecarea în concediu, polițistul are dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Din analiza prevederilor art.60 și art.37 alin.2 din OG 38/2003, Curtea constată că funcționarii publici cu statut special, care se încadrează în categoria polițiștilor, au dreptul să primească primă de concediu începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru perioada anterioară acestei date, sunt aplicabile în materia salarizării polițiștilor prevederile din Legea 138/1999.
Instanța de fond, examinând cererea reclamantului, a apreciat că sunt fondate susținerile acestora privind aplicabilitatea prevederilor art.35 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Aprecierea s-a întemeiat pe dispozițiile art.78 alin.1, care reglementează completarea Legii 360/2002 cu prevederile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și a altor acte normative aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în situația specifică polițistului.
S-a omis însă a se observa reglementarea cuprinsă în alin.2 al aceluiași art.78 din Legea 360/2002, reglementare care conține norma tranzitorie în materia salarizării polițiștilor.
Astfel, textul respectiv dispune că, până la intrarea în vigoare a Legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de modul în care este redactat textul citat și de conținutul acestuia, se constată că în materia salarizării polițiștilor nu sunt aplicabile prevederile Legii 188/1999, ci acelea conținute în Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Legea 138/1999, aplicabilă de la data intrării în vigoare a statutului polițistului, respectiv Legea 360/2002, și până la 01.01.2004, când a intrat în vigoare art.37 alin.2 din OG 38/2003, nu a prevăzut acordarea primei de concediu pentru personalul care intra sub incidența acestei legi.
Având în vedere analiza prevederilor legale aplicabile în materia salarizării polițiștilor, Curtea constată că instanța de fond a acordat drepturi nereglementate, că s-a substituit legiuitorului, deoarece în perioada de până la 01.01.2004 polițiștii nu au avut prevăzut în lege dreptul la prima de concediu.
Referirea din cuprinsul hotărârii la suspendarea prevederilor art.37 alin.2 din OG 38/2003, privind acordarea primei de concediu de odihnă,este complet lipsită de relevanță în cauză, deoarece în anii 2002-2003 acest text nu era în vigoare și deci nu putea fi suspendat, suspendarea poate să vizeze numai o normă legală existentă, producătoare de efecte juridice, și nu ceea ce nu există.
Suspendarea a intervenit ulterior anului 2004, prin legi speciale, însă obiectul pretențiilor îl constituie prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, perioadă în care textul art.37 nu avea aplicabilitate, pentru motivul că, pe de o parte, în anul 2002 legea nici nu a fost adoptată, iar după data adoptării - ianuarie 2003, chiar în cuprinsul ordonanței, în art.60, s-a indicat data de intrare în vigoare a acesteia, respectiv data de 01 ianuarie 2004.
Curtea arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999, deoarece în materia salarizării polițiștilor, în baza art.78 alin.2 din Legea 360/2002, erau aplicabile dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drepturi reglementate prin Legea 138/1999.
Având în vedere considerentele prezentei hotărâri, Curtea apreciază că motivele de recurs formulate de pârâți sunt întemeiate, așa încât, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursurile vor fi admise, se va modifica sentința primei instanțe, se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului M, Ministerul Administrației Și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, împotriva sentinței nr. 20 din data de 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/11.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
