Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1844/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1844/2008
Ședința publică din 18 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 216/CA din data de 16.04.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița N, privind și pe intimații-pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN B-N și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN B-N, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) indemnizație dispozitiv 25%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că la data de 28.08.2008 intimații au depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 216/CA/2008 din data de 16 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Consiliul Județean B N, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, cu precizările ulterioare, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul județean B N și Președintele consiliului Județean - dl.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, pretențiile formulate prin acțiune au fost neîntemeiate, astfel că acțiunea a fost respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr. l la Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Îndemnizația de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi introduse de Ordinul nr. 696/28.07.2003 (conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice) a fost întemeiată pe dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civile beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, îndemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază ) precum și pe dispozițiile art. 17 alin. 2 din nr.OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 604/2003, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională).
Personalul civil din ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizație de dispozitiv potrivit pct. 9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În concluzie, personalul din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
De altfel, funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice le sunt aplicabile dispozițiile Legea nr. 188/1999 rep. privind Statutul funcționarilor publici, și a altor acte normative speciale. Astfel, prin art. 31 din Legea nr. 188/1999 rep. ( art. 29 în forma anterioară), se stabilește că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază pe lângă salariu de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, alin. 2, prevăzându-se totodată, că salarizarea funcționarilor publicii se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici.
Pe de altă parte, prin nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută și indemnizația de dispozitiv solicitată de reclamant, și această indemnizație nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar, respectiv nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Față de toate aceste considerente, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta solicitând, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond pricina să se dispună: admiterea acțiunii promovată de reclamantă ca fiind întemeiată și pe cale de consecință, să fie obligată pârâta la plata îndemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu luna decembrie 2004, actualizată cu indicele inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că, rin p. sentința recurată Tribunalul Bistrița -N a respins acțiunea reclamantei ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a statuat că personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților
Această hotărâre este în opinia reclamantei profund netemeinică și dată cu încălcarea esențială a legii.
instanței fondului în sensul că personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului I nr. 275/2002 sunt consecința unei aplicări și interpretări greșite a legii.
Prin acțiunea sa, introductivă a invocat ca temei de drept pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/28.07.2003, emis de în aceste condiții, instanța de fond era datoare să analizeze admisibilitatea acțiunii prin prisma temeiului de drept invocat de reclamant și nu prin prisma altor temeiuri de drept, care le-au fost aplicabile personalului militar din cadrul acestui minister.
Așa cum s-a precizat și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, urmare modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășura activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor doua domenii - cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, Ordinul nr. 496/2003 s-au adus elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, după norme care anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor au fost aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Astfel, personalul din administrația publică a urmat să beneficieze de o îndemnizație lunară de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de baza.
Acest drept, a fost reglementat de pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/203, potrivit căruia "Îndemnizația de dispozitiv s-a acordat și personalului civil ce-și desfășura activitatea în domeniul administrației publice". Acest act normativ a precizat că personalul civil din beneficiază de toate drepturile stabilite de lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din Legea nr. 138/1999. Or, acest text stabilește tocmai acordarea îndemnizației de dispozitiv în cuantum de 25%, personalului civil.
În prezent, de îndemnizația de dispozitiv a beneficiat toți angajații prefecturilor, precum și angajații din domeniul evidenței informatizate a persoanei - activitate subordonată consiliilor județene și locale.
Ministerul Administrației și Internelor a monitorizat programele de restructurare și reforma în administrația publică locală și centrală, a îndrumat autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în baza dispozițiile art. 14 lit. a pct 1, 4 și 8 din nr.OUG 63/2003 a realizat programe de colaborare și cooperare cu autoritățile locale.
Ministerul Administrației și Internelor a emis ordine care stabilesc obligații în sarcina întregului corp de funcționari publici și a aparatului personalului contractual din cadrul autorităților publice locale iar în condițiile în care aceste ordine prin care s-au stabilit obligații produc efecte juridice, în mod corelativ s-a aplicat și ordinele prin care s-au stabilit drepturi salariale din care au făcut parte și îndemnizația lunară de dispozitiv de 25% din salariul de baza, respectiv Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, cu modificările și completările ulterioare.
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de funcționari publici - personal administrativ și contractual din administrația publică locală și nu numai se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, precum și principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor economice, prevăzute în art. 1 alin. 2 lit. e din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Din prevederile art. 14 din nr.OUG 192/2002 rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici, care cuprinde salariile de bază, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar sporul de dispozitiv face parte din categoria altor drepturi pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului.
Prin acordarea sporului de dispozitiv s-a asigurat egalitatea de tratament economic, salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr. 496/2003, care s-au aplicat și în cadrul autorităților publice locale.
Conform Legii nr. 188/1999, republicată, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuia să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderi lor ce decurg din fișă cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importantă și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi au fost stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Ordinul nr. 496/2003.
Din analiza textelor de lege precizate, rezultă că salariaților civili le-a fost recunoscut beneficiul îndemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe baza de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr. 138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr. 496/2003.
Ministrul Administrației și Internelor, a urmărit ca în rândul personalului care a beneficiat de îndemnizația de dispozitiv, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natura salarială personalului aflat în subordinea sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Deși s-a invocat toate aceste aspecte în motivarea acțiunii introductive și prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, instanța a analizat speța prin prisma altor temeiuri de drept, iar în final a statuat că numai cadrele militare beneficiază de această îndemnizație de dispozitiv.
În final, dar nu în ultimul rând, s-a învederat împrejurarea că acțiuni având același obiect au fost soluționate și de alte instanțe, soluțiile fiind de admitere a acțiunilor și de acordare a îndemnizației de dispozitiv. În acest sens, s-a anexat sentința nr. 28/2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 11205/2006, sentința civilă nr. 527/C/2007 a Tribunalului Sibiu, sentința civilă nr. 192/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- și decizia civilă nr. 421/ 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, sentința civilă nr. 13/CA/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, pe care le-a anexat în copie.
Acestea au fost considerentele pentru care s-a apreciat că hotărârea recurată a fost nelegală și netemeinică, impunându-se admiterea recursului reclamantei așa cum a fost el formulat.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Județean B N, reprezentat prin președintele -, a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință, menținerea în vigoare a sentinței atacate.
Prin întâmpinarea formulată de Președintele Consiliului Județean N, -, în calitate de intimat-pârât, a solicitat respingerea recursului și pe cale de consecință, menținerea în vigoare a sentinței atacate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanta este funcționar public angajată în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale, respectiv în cadrul Consiliului Județean B-N organizată ca atare în cadrul municipiului și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamantă ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Curtea de Apel mai reține că prin Deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 821 din 3 iulie 2008 publicate în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională s-a statuat că disp. art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Față de cele ce preced, având în vedere și dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României corelat cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefundat recursul reclamantei cu consecința menținerii în întregime a sentinței pronunțate de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 216/CA din data de 16.04.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT.
2 EX./24.09.2008.
JUD.FOND.,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
