Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1848/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1848/2008
Ședința publică din 18 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta - ROMÂNEASCĂ SA - A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF și de pârâtul PRIMARUL MUNICIPULUI B M, împotriva sentinței civile nr. 468 din 26.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentei-reclamante Banca Românească SA și consilier juridic pentru recurentul-pârât Primarul Municipiului B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 24.07.2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea recurentei Banca Românească. Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentului-pârât.
Reprezentantele părților depun la dosar delegațiile de reprezentare, precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform mențiunilor din citație, astfel că se constată că recursurile sunt legal timbrate.
Reprezentanta recurentului Primarul mun. BMi nvocă excepția tardivității recursului formulat de reclamanta Banca Românească SA, arătând că se impune respingerea acestuia ca tardiv formulat.
Reprezentanta recurentei-reclamante solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că recursul a fost depus în termenul legal.
Curtea, după deliberare, respinge excepția invocată, raportat la ștampila aplicată pe plicul cu care a fost expediat recursul și la data comunicării sentinței atacate, după care, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului-pârât solicită respingerea recursului declarat de reclamanta Banca Românească SA și admiterea recursului declarat de Primarul mun. BMa stfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii privind constatarea nulității Deciziei nr. 9805/2007 și a Dispoziției nr.14856/2007, invocând în motivare dispozițiile OG nr.54/1997, cap.I, secțiunea pct. 7, conform cărora investițiile sunt
asimilate mijloacelor fixe, prin urmare, proprietarul are obligația de a achita impozitul aferent acestora. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta recurentei Banca Românească solicită admiterea recursului reclamantei astfel cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului BMp entru motivele invocate prin întâmpinare. Solicită cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 468 din 26 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- s-a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată și cea a tardivității acțiunii invocată de pârâtul Primarul Municipiului B
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNEASCĂ SA- A GRUPULUI BANK OF împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI B.
S-a constatat nulitatea Deciziei de impunere nr. 9805/2 noiembrie 2007 întocmită de Direcția de venituri a Primăriei Municipiului B M și a Dispoziției Primarul Municipiului B M nr. 14856/21 decembrie 2007.
S-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei achitate de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Conform contractului de închiriere nr. 38/05.05.2005 ( 26) reclamanta a închiriat spațiul în litigiu de la proprietarii persoane fizice, pe o durată de 10 ani.
În noiembrie 2007 reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale sub aspectul evidențierii impozitelor și taxelor locale în perioada 01.01.2002-02.11.2007, încheindu-se raportul nr. 10384/2007.
În acest raport, la rubrica impozit pe clădiri s-a reținut că reclamanta a efectuat lucrări de amenajare care, în conformitate cu prevederile Codului fiscal actualizat ar fi trebuit să fie notificate proprietarului pentru a modifica declarațiile fiscale, după care s-a reținut neplata la termen a impozitului pe clădiri de către locatară.
În baza acestui raport de inspecție s-a emis Decizia de impunere 9805/02.11.2007 ( 18) care a fost contestată, contestația fiind respinsă prin Dispoziția primarului 14.856/21.12.2007 ( 7).
Analizând decizia de impunere, Tribunalul a constatat că aceasta este netemeinică și nelegală motivat de faptul că, în speță,s-a aplicat un text legal ce intra în vigoare începând cu 01.01.2007, la o situație anterioară, când acest text de lege nu exista, încălcându-se principiul constituțional și al dreptului civil prin care se stabilește că legea dispune doar pentru viitor.
Astfel, lucrările de amenajare au fost recepționate în 02.12.2005, deci anterior introducerii art. 283 al. 31din Codul fiscal.
Pe de altă parte, tot începând cu 01.01.2007 în conformitate cu art. 249 al. 3 Cod fiscal impozitul pe clădiri se datorează de către proprietar și nu de către
chiriaș, ori actul administrativ fiscal a impus în sarcina petentei - chiriaș obligația plății impozitului pe clădire.
În privința petitului privind restituirea sumelor achitate de către reclamantă, instanța l-a respins.
Excepțiile invocate de intimată au fost respinse pe considerentul că, la prima zi de înfățișare reclamanta și-a precizat acțiunea față de pârâtul cu care a înțeles să se judece, fiind acoperită nulitatea invocată, acesta rezultând din interpretarea art. 114 al. 1 Cod procedură civilă.
În privința tardivității cererii, instanța a constatat că această excepție invocată de pârât este neîntemeiată. Astfel, din interpretarea art. 114 al. 2 Cod procedură civilă rezultă că instanța va proceda la înregistrarea cererii chiar dacă aceasta este informală și completarea ei nu se poate face de îndată.
Prin urmare, chiar dacă cererea nu a cuprins inițial numele pârâtului, instanța a apreciat tardivitatea în funcție de data înregistrării acțiunii la instanță și nu în funcție de precizarea de acțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta ROMÂNEASCĂ SA-Membră a Grupului Național Bank of și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-
Recurenta ROMÂNEASCĂ SA-Membră a Grupului Național Bank of solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, respectiv admiterea capătului de cerere privind restituirea sumelor achitate în baza Deciziei de impunere nr. 9805/2 noiembrie 2007, întocmită de Direcția de Venituri a Primăriei B-
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta critică în parte hotărârea atacată, cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei achitată de recurentă, capăt de cerere respins de prima instanță.
Astfel se arată că, deși a constatat nulitatea atât a deciziei de impunere nr. 9805/2007 cât și a dispoziției Primarului nr. 14856/21 decembrie 2007, s-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei achitate în baza actului administrativ fiscal declarat nul.
Pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, admiterea excepției invocate în temeiul art. 133 alin 1 Cod procedură civilă, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii privind constatarea nulității deciziei de impunere nr. 9805/2007 și a Dispoziției primarului Municipiului B-M nr.14856/2007, formulate de - ROMÂNEASCĂ SA, ca netemeinică și nelegală.
În motivarea se arată că nulitatea invocată este absolută și nu poate fi acoperită ulterior.
Pe fond, se invocă greșita aplicare a legii, în sensul că obligația de plată impusă este aferentă anului 2006, și nu anului 2007 asupra căruia să fie incidente dispozițiile art. 253 Cod pr.fiscală.
De asemenea, impozitul este aferent unor investiții evidențiate în contabilitatea reclamantei la contul clădiri și deci, este proprietara acestor investiții, asimilate mijloacelor fixe și supuse amortizării, potrivit OG 54/1997.
Recurenta ROMÂNEASCĂ SA prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 24 iulie 2008 solicită respingerea recursului formulat de PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M ca fiind neîntemeiat (12-15).
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI B-M:
Art. 112 alin. 1 Cod procedură civilă prevede care sunt mențiunile pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Maramureș reclamanta a atacat solicitând anularea, decizia de impunere nr. 9805/2.11.2007, precum și dispoziția emisă de Primarul mun. B M în soluționarea contestației împotriva primului act administrativ, fără a arăta explicit partea pe care înțelege să o cheme în judecată în calitate de pârât.
Acest fapt rezultă însă în mod implicit, instanța dispunând pentru primul termen de judecată citarea în cauză, în calitate de pârât, a emitentului actului administrativ atacat.
Prin întâmpinare Primarul mun. BMa invocat nulitatea acțiunii care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 112 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, prin raportare la art. 133, care prevede că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele pârâtului, obiectul sau semnătura, va fi declarată nulă, cu excepția semnăturii, care poate fi împlinită, totuși, în tot cursul judecății.
Prin sentință această excepție a fost respinsă, ea fiind reiterată ca motiv de recurs și cu privire la care instanța de control judiciar va reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă mențiunile prevăzute de art. 112 alin. 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 114 alin. 1 Cod procedură civilă, președintele, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, fixează termenul de judecată, pe care, sub semnătură, îl dă în cunoștință reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia, celelalte părți urmând a fi citate potrivit legii.
Așadar, prealabil fixării primului termen de judecată și citării părților procesului, se impune realizarea unei verificări a întrunirii de către cererea de chemare în judecată a cerințelor prevăzute de lege, potrivit art. 114 alin. 1 prima teză Cod procedură civilă.
Dacă în cadrul acestei verificări prealabile se constată de către președinte sau judecătorul care îl înlocuiește că cererea nu este conformă cu dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, apar trei situații:
1. când reclamantul sau mandatarul acestuia se prezintă personal în vederea înregistrării cererii, acestuia i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea și să depună, potrivit art. 112 alin. 2 și art. 113, cererea și copii certificate de pe toate înscrisurile pe care își întemeiază cererea. În această situație, completarea se va face de îndată;
2. situația în care completarea cererii de către reclamantul sau mandatarul acestuia, prezent la serviciul de registratură, nu este posibilă.
3. când cererea este primită prin poștă.
Și in ultimele două situații, cererea trebuie înregistrată, reclamantului urmând a i se acorda un termen scurt în vederea efectuării completărilor necesare.
În situația în care reclamantul este prezent, acest termen i se va da în cunoștință, iar în cazul cererii primite prin poștă, reclamantului i se vor comunica
în scris lipsurile ei, cu mențiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Totodată se va atrage atenția asupra consecințelor neîndeplinirii acestor obligații, respectiv despreposibilitateasuspendării judecății.
Această suspendare a judecății se dispune în temeiul art. 114 alin. 4 coroborat cu art. 155 alin. 1 Cod procedură civilă, printr-o încheiere pronunțată în procedura necontencioasă, potrivit art. 339 Cod procedură civilă.
Această procedură de verificare prealabilă și acordare a unui termen pentru completarea lipsurilor cererii de chemare în judecată este obligatorie, astfel că instanța de judecată nu poate face aplicarea prevederilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă mai înainte de parcurgerea ei.
Într-adevăr, potrivit art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă, "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă."
La alin. 2 se prevede ca lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății, sau atunci când pârâtul o invocă, se poate împlini până la prima zi de înfățișare următoare, iar când reclamantul este prezent, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.
Rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale că regimul juridic al nulității lipsei semnăturii este diferit de cel al lipsei numelui reclamantului, pârâtului sau obiectului cererii de chemare în judecată.
Prima este o nulitate relativă, iar a doua o nulitate absolută, ce nu poate fi acoperită ulterior sau confirmată.
Pe de altă parte, această sancțiune - a nulității cererii de chemare în judecată - nu se aplică automat când se constată neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor stabilite la înregistrarea cererii, în termenul acordat potrivit art. 114 alin. 2 Cod procedură civilă, deoarece, așa cum s-a reținut anterior, legea prevede și posibilitatea suspendării judecății, în baza art. 114 alin. 4 coroborat cu art. 155 alin. 1 Cod procedură civilă.
Această suspendare reprezintă o facultate pentru instanța de judecată, care, în absența aplicării normelor legale privitoare la suspendarea judecății este chemată să facă aplicarea dispozițiilor art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă și să constate nulitate cererii de chemare în judecată.
În speță, procedura verificării prealabile prevăzută de art. 114 Cod procedură civilă și acordarea unui termen în care să fie citată doar reclamanta nu s-a realizat de către instanța fondului care a apreciat că nu se impune, față de cuprinsul cererii de chemare în judecată care conține suficiente elemente din care să rezulte cine are calitatea de pârât în cauză, respectiv emitentul actului administrativ atacat.
Această indicare s-a realizat și explicit în ședința publică din 19 martie 2008 ( 43 ), ca răspuns la excepția invocată în acest sens prin întâmpinare de autoritatea citată ca pârât în cauză.
Se va reține și faptul că sancțiunea nulității prevăzută de art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă nu poate opera decât condiționat de:
- nerespectarea de către reclamant, a obligațiilor stabilite de președinte sau judecătorul care îl înlocuiește, cu ocazia primirii cererii de chemare în judecată spre înregistrare, în termenul scurt acordat în acest sens conform art. 114 alin. 2;
- neaplicarea dispozițiilor legale privitoare la suspendarea judecății, potrivit art. 114 alin. 4 și art. 155 alin. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, excepția ridicată la fond și reiterată ca motiv de recurs de către pârât este nefondată și va fi respinsă ca atare.
Pe fond, recurentul susține că reclamanta este proprietara investițiilor realizate la imobilul închiriat și pentru care datorează impozit pe profit.
Potrivit art. 253 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, cotă care se stabilește prin hotărâre a consiliului local.
Cu privire la valoarea de inventar a clădirii, la alin. 3 se arată că aceasta este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
Prin prisma reglementărilor legale în vigoare la data raportului de inspecție fiscală, rezultă că obligația calculării și virării impozitului pe clădiri aparține proprietarului.
Tot proprietarului îi revine această obligație și din perspectiva reglementărilor legale ulterioare instituite prin Legea nr. 343/2006 care a introdus la art. 253 aliniatul 3, însă această dispoziție reglementează situația clădirilor la care au fost executate lucrări de extinderi, modificări, consolidări, modernizări etc. de către locatari, cărora le revine obligația de a comunica locatorului valoarea lucrărilor, pentru depunerea unei noi declarații fiscale, în termen de 30 de zile de la terminarea lucrărilor respective.
Aceste dispoziții cuprinse în art. I din Legea nr. 343/2006 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2007, conform art. V din lege.
Prin urmare, instanța de fond a reținut corect principiul neretroactivității legii prevăzut de art. 1 cod civil și de Constituție, constatând nulitatea actelor administrative atacate.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul declarat de pârât se va respinge.
Totodată, recursul reclamantei este fondat, aceasta fiind îndreptățită la restituirea sumelor achitate în baza unor acte administrative anulate, conform art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 21 alin. 4 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, conform căruia " În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective".
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul Primarul mun. B M va fi obligat să-i achite reclamantei suma de 2,15 lei cheltuieli de judecată în recurs, ocazionate cu plata taxelor de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - ROMÂNEASCĂ SA,- Membră a Grupului National Bank of, împotriva sentinței civile nr. 468 din 26.03.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâtul să dispună restituirea către reclamantă a sumei achitate în baza deciziei de impunere 9805/2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B- împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâtul să-i achite reclamantei suma de 2,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
