Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 187/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 187
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban PREȘEDINTE INSTANȚĂ
- - JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
- -- JUDECĂTOR
- - - GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL P N - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 267/CA/31.10.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea, constată că recurentul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă.
S-au analizat actele și lucrările dosarului, s-a constatat cauza în stare de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Neamț sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Municipiul PNr eprezentat prin primar, obligarea pârâtului la acordarea și plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru perioada aprilie 2004 -iunie 2005 inclusiv, sumă ce urmează a fi actualizată în raport cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a învederat faptul că s-a aflat în raporturi de serviciu cu pârâtul având calitatea de funcționar public. Potrivit dispozițiilor art.32(2) din Legea nr.l88/1999(art.34 alin.2 în reglementarea actuală) s-a prevăzut în favoarea funcționarilor publici, pe lângă indemnizația de concediu, dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Începând cu anul 201, acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3(l) din OUG nr.33/26.02.2001 până la data de 101.2002, suspendare menținută ulterior prin legile bugetului de stat, respectiv art. 12(4) din Legea nr.743/2001, art.l0(3) din Legea nr.631/2002, art.9(7) din Legea nr.507/2003, art.8(7) din Legea nr.511/2004 și art.5(5) din Legea nr.379/2005.Precizând că prin Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe nul 2006, suspendarea drepți acordarea primei de vacanță este limitată până la data de 31.12.2006, reclamantul consideră că începând cu 1.01.2007 prevederile referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice, iar dreptul la acordarea primei de vacanță a devenit actual. Conform susținerilor reclamantului, în cauză nu operează prescripția dreptului la acțiune, în condițiile în care suspendarea dreptului la plata primelor de concediu face inoperantă curgerea termenului de prescripție.
Prin întâmpinarea formulată Municipiul PNp recizează că reclamantul a exercitat o funcție publică de execuție în perioada 1.04.2004-30.06.2005.Referitor la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecai menționează că neacordarea primelor de vacanță nu s-a realizat din culpa instituției, motiv pentru care solicită respingerea acestuia.
Examinând actele dosarului, instanța apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului pentru următoarele motive:
Legea nr. 188/1999 republicată, prin art.34 alin.2 (art.33 alin.2 în reglementarea inițială) a prevăzut în favoarea funcționarilor publici dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, începând cu anul 2001 acordarea acestui drept a fost suspendată prin art.3(l) din OUG nr.33/26.02.2001 până la data de 101.2002, suspendare menținută ulterior prin legile bugetului de stat, respectiv art.l2(4) din Legea nr.743/2001, art.l0(3) din Legea nr.631/2002, art.9(7) din Legea nr.507/2003, art.8(7) din Legea nr.511/2004 și art.5(5) din Legea nr.379/2005.
Constituția României consacră faptul că salariații au dreptul la protecție socială a muncii. Fiind un drept câștigat, acesta nu mai poate fi îngrădit, restrâns, decât în situațiile limitativ prevăzute de art.53 din Constituție. Suspendarea dreptului la acordarea primei de vacanță nu este motivată de nici una din situațiile enumerate de art.53.
Deoarece prin art.5(5) din Legea nr.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 suspendarea drepturilor la prima de concediu este limitată până la data de 31.12.2006, iar prin Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007 legiuitorul nu a mai prevăzut suspendarea dispozițiilor art.34(2) din Legea nr. 188/1999 republicată, instanța constată că începând cu data de 01.01.2007 prevederile referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă produc efecte juridice.
S-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL P N - prin primar.
A fost obligat pârâtul Municipiul P N - prin PRIMAR, să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de vacanță cuvenite pentru perioada aprilie 2004-iunie 2005 corespunzător perioadei cât acesta, a avut calitatea de funcționar public, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primarul municipiului P N criticând-o sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, invocând că a lăsat soluția la aprecierea instanței și prin urmare sunt incidente dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă. recurenta și-a completat motivele de recurs, invocând și dispozițiile art. 274 al. 3 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate instanța apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, instanța de fond dând eficiență acestor dispoziții. Împrejurarea că prin întâmpinare s-a lăsat soluția la aprecierea instanței nu echivalează cu recunoașterea pretențiilor reclamantului pentru a fi incidente dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă. De altfel, analizând încheierea din 24 octombrie 2007 se constată că la prima zi de înfățișare pârâtul - recurent a lipsit.
În ce privește apărarea că munca prestată de avocat nu justifică onorariul acordat, instanța apreciază că suma de 500 lei nu reprezintă un onorar "nepotrivit de mare", în sensul art. 274 al. 3 Cod procedură civilă. Mai mult, cuantumul onorariului reprezintă contravaloarea serviciului prestat de avocat în baza convenției de asistență juridică, convenție ce are putere de lege între părțile contractante.
Prin urmare, apărările recurentului nu pot fi reținute, instanța urmând a respinge în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - pârât MUNICIPIUL P - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 267/CA/31.10.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în P N, str. 1 - 2. nr. 23, -. B,. 36, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,29 februarie 2008.
PREȘEDINTE: Cătălin Șerban
- - JUDECĂTORI: Cătălin Șerban, Loredana Albescu, Violeta Chiriac
- -
- -
GREFIER,
- -
Red. /
Red.
tehnored. 2 ex. 07/13 martie 2008
Președinte:Cătălin ȘerbanJudecători:Cătălin Șerban, Loredana Albescu, Violeta Chiriac
