Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1920/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1920
Ședința publică de la 24 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 318/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN B-N, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN B-N, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) indemnizație dispozitiv 25%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat în termen, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 29.08.2008 s-au depus întâmpinări din partea intimaților, întâmpinări prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, față de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar, apreciază cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 318 din 20 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean B-
S-a luat act că Președintele Consiliului Județean B-N a renunțat la judecată cu privire la cererea de intervenție în interes propriu.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, cu precizările ulterioare, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean B-N și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de aceeași reclamantă împotriva Președintelui Consiliului Județean B-
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 privind modificarea Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2003 privește aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, respectiv Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Legea nr. 53/2003, nr.OUG 192/2002 aprobată prin Legea nr. 228/2003, nr.OUG 63/2003 și nr.HG 281/1993.
A mai reținut instanța de fond că Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 al Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2003 republicată privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, toate actele normative trebuie publicate în Monitorul Oficial, pentru a-și produce efectele, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice locale, astfel încât nu se poate accepta ideea că odată intrat în circuitul civil, ordinul ministrului nu mai trebuia publicat în Monitorul Oficial.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că Ordinul nr. 496/28.07.2003 a fost emis după publicarea în Monitorul Oficial nr. 462/28.06.2003 a nr.OUG 63/2003 privind organizarea Ministerului Administrației și Internelor, iar această ordonanță în prezent abrogată, a fost dată în aplicarea Legii nr. 138/1999.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că prevederile Ordinului nr. 496/2003 nu se pot referi decât la personalul civil din instituțiile la care se referă, neputându-se extinde sfera de aplicare a legii, în caz contrar adăugându-se la lege, ceea ce nu este admisibil de realizat printr-un act administrativ emis de un ministru, astfel încât sfera de aplicabilitate a ordinului menționat nu se poate extinde și la categoriile funcționarilor publici din administrația locală, cu atât mai mult cu cât conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 organele administrației publice locale nu fac parte din structurile subordonate, enumerarea făcută de lege în art. 12 fiind una expres și limitativă, neputând fi extinsă și la alte instituții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu ține cont de faptul că angajații militari beneficiază de acest spor încă de la apariția ordinului nr. 496/2003, iar acest ordin nu face nici o distincție între personalul contractual, funcționari publici ori polițiști astfel că indemnizația de dispozitiv se datorează tuturor angajaților. S-a susținut, de asemenea, că aceeași instanță a pronunțat hotărâri diferite pentru soluționarea aceleiași situații juridice întrucât în unele cazuri a admis astfel de cereri ceea ce nu este admisibil.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanta este funcționar public angajat în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul orașului B-N și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamantă ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul OG nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamantă ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior va respinge recursul declarat de către reclamantă și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 318 din 20.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
2 ex./25.09.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
