Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 195/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA nr. 195/ DOSAR nr-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 3600/Com din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța, pentru a le da posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 18 martie și respectiv 25 martie 2008.
CURTEA
Curtea, asupra recursului declarat în cauză, constată că:
La data de 15 august 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata primei de vacanță pentru anii 2001, 2002, 2003, în sumă de 868 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de rata inflației, și cu dobânda de referință a până la data plății.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov, în care instanța a pronunțat sentința nr.3600/Com din 16 noiembrie 2007, prin care a dispus admiterea acțiunii reclamantei în contradictoriu cu pârâta, astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată ca funcționar public la intimata Casa Județeană de Pensii
Întrucât pentru anii 2001-2003 nu a beneficiat de prima de concediu a solicitat obligarea intimatei la plata acestui drept salarial.
Temeiul legal al primei de concediu îl constituie art. 34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, în conformitate cu care "Funcționarul public are dreptul, pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
Aplicarea acestei dispoziții legale a fost suspendată prin art.3 alin.1 din nr.OUG 33/2001 și apoi, în mod succesiv prin legile anuale ale bugetului de stat, până la 31.12.2006.
Analizând dispozițiile de suspendare, instanța constată că acestea contravin art.41 și art.53 din Constituția României, deoarece dreptul la primă de concediu constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului de muncă, acest drept nu poate fi restrâns în mod districționar și contrar echității impuse de o societate democratică.
Suspendarea acordării dreptului în cauză contravine și dispozițiilor art.38 din Codul muncii în conformitate cu care "Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate."
Față de aceste dispoziții instanța a constatat că suspendarea dreptului la primă de concediu este lipsită de efecte juridice și din moment ce nu a intervenit nici un act normativ de abrogare a dreptului respectiv înseamnă că el a existat pe întreaga perioadă și se impune a fi acordat retroactiv.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă conform celor menționate în practicaua sentinței.
În consecință, instanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe intimată să-i plătească primele de concediu aferente anilor 2001, 2002 și 2003 în cuantum total de 868 lei, conform situației de la fila 7, necontestată.
În vederea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat reclamantei prin neplata la termen a primelor în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 1082 și 1084 cod civil coroborate cu art.161, alin. 4 din Codul muncii, s-a dispus actualizarea sumei de 868 lei cu rata inflației și cu dobânda legală, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca rămasă fără obiect.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
La data pronunțării hotărârii judecătorești nu exista temei legal pentru plata primei de concediu.
Temeiul legal de plată a primei de concediu este reprezentat de nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Potrivit art.2 din nr.OUG146/2007:
(1) Personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează:
- în luna martie - pentru anii 2001 și 2002;
- în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004;
- în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006.
(2) Drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești executorii, neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se plătesc într-o singură tranșă.
(3) Drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii, se plătesc într-o singură tranșă.
Primele de concediu de odihnă plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență se actualizează cu indicele de inflație publicat în luna în care se face plata față de luna pentru care se calculează, pe baza datelor comunicate de Institutul Național de Statistică.
Persoanele prevăzute la art.4 care solicită acordarea primelor de concediu de odihnă ulterior datei de 31 octombrie 2008 vor primi sumele restante actualizate cu indicele de inflație publicat pentru luna octombrie 2008, indiferent de data la care se face cererea.
În consecință, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.
Având în vedere dispozițiile acestui act normativ, recurenta a apreciat ca rămasă fără obiect acțiunea contestatoarei - și a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul a fost declarat în termen și timbrat legal (fila 8).
Față de recursul declarat în cauză, reclamanta intimată a formulat întâmpinare (filele 9 - 10 din dosar) prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, criticile formulate de pârâtă prin recursul declarat, și în raport de prevederile legale aplicabile, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Criticile formulate de recurentă, în sensul că ar fi rămas fără obiect cererea reclamantei, nu pot fi reținute, deoarece aceasta nu a făcut dovada că a pus în executare hotărârea tribunalului atacată cu recurs. Astfel că se va înlătura prima critică.
În ce privește nelegalitatea sentinței civile atacate, instanța de recurs reține că dreptul reclamantei își are temeiul legal în prevederile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată, privind Statul funcționarilor publici (respectiv art.33 alin.2 din Legea nr.188/1999 așa cum era în vigoare până în martie 2004), care stabilește că "funcționarul are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Ordonanța de urgență nr.146/2007 nu acordă prime de vacanță, ci vine să recunoască un drept care era prevăzut încă din anul 2000, dar care nu se acordă datorită unor măsuri abuzive dispuse de guvernele acestei țări.
Pentru acest motiv se va înlătura și această critică a recurentei ca netemeinică și nelegală.
În ce privește critica recurentei, că de fapt se aplică prevederile nr.OUG146/2007, cu privire la acordarea primelor de vacanță restante, nu poate fi reținută și nu este de natură să conducă la modificarea sentinței atacate, deoarece dreptul la această primă există, este legal și el trebuie respectat de pârâtă, conform dispozitivului sentinței atacate.
În esență, se reține că în cauză criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate, ele vor fi înlăturate, așa încât dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă nefiind aplicabile.
Și prin analiza actelor dosarului, prin prisma prevederilor art.3041Cod procedură civilă, recursul declarat este nefondat, sens în care, conform prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr.3600/C/6.11.2007 a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 25 martie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.MI/21.04.2008
Dact.LD/25.04.2008/ 2 ex.
Jud.fond.C-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
