Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 201/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 201/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin P B împotriva sentinței civile nr.3521 din 26.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 11 martie 2008, când părțile au lipsit.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru datele de 18 și 25 martie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA
Curtea, asupra recursului de față, constată că:
La data de 21.06.2007, reclamanții, G, --, polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, au chemat în judecată pe pârâții, Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului B Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pe anii 2004, 2005 și 2006, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației, la data efectuării plății.
Au solicitat ca Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, să fie obligat să cuprindă în bugetul propriu sumele respective.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov în care instanța a pronunțat sentința nr. 3521/C/26.10.2007.
Totodată, MAI a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în admiterii acțiunii, să fie obligat să asigure fondurile necesare.
Prin această sentință, instanța de fond a dispus următoarele:
S-a admis în parte acțiunea reclamanților, G, --, în contradictoriu cu
pârâții Ministrerul Administrării Și Internelor Și Inspectoratul de Poliție al Județului.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata drepturilor reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005, 2006 calculată corespunzător perioadei în care reclamanții și-au desfășurat activitatea, sume ce urmează a fi reactualizate cu rata inflației la data efectuării plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății drepturilor sus acordate și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze A- sumele necesare acordării drepturilor ami sus acordate.
Fără cheltuieli de judecată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta () --.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B.
Art. 37 alin.2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Acest text rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat a fost suspendat până la 31.12. 2006.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02.2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, respingând acțiunea formulată de reclamanta -- care se află în raporturi de serviciu cu intimata abia de la data de 01.02.2007 și a obligat pe intimații B și să plătească drepturile în cauză reclamanților potrivit dispozitivului.
În baza art. 1082-1084 Cod civil, sumele vor fi actualizate în raport cu rata inflației, până la data plății, având în vedere deprecierea monedei naționale, de la data când s-a născut dreptul până la data plății efective.
Instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat, are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare, drept urmare, a fost obligat să vireze sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal chematul în garanție DGFP Bv pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentantul său în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de MAI și respingerea acțiunii față de această recurentă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul MIRA. Așa cum este reglementată în art.60-63 Cod procedură civilă instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii. Temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Recurenta susține că între Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamanților, nu îi conferea acestuia nici o garanție din partea MFP pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Ministrul finanțelor, ministrul administrației și internelor în general sunt ordonatori principali de credite, iar conform art.23 alin.3 din Legea nr.72/1996, privind finanțele publice în vigoare până la data de 01.01.2003 și nr.500/2002 care intră în vigoare la 01.01.2003, art.19-35) "creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite".
Precizează că Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizărilor ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Recurenta învederează instanței că ministrul Administrației și Internelor este ordonator principal de credite și deține toate pârghiile necesare pentru solicitarea directă a fondurilor, în baza titlurilor executorii, fără intermedierea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Recurenta susține că, față de considerentele invocate, cererea de chemare în garanție a este inadmisibilă și că instanța de fond în mod greșit a admis cererea de chemare în garanție dispunând obligarea la virarea fondurilor de bani necesare achitării diferitelor drepturi de natură salarială.
Față de considerentele expuse solicită instanței de judecată admiterea recursului și pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței civile nr. 3521/26.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr- în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de și a respingerii acțiunii față de recurentă.
În drept a invocat prevederile art.3041Cod procedură civilă.
a depus mandatul de reprezentant în teritoriu a pârâtei (fila 29-30).
În cauză, deși s-a formulat recurs, față de cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, MEF a depus întâmpinare (filele 32-33 dosar), prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a F, iar pe fond respingerea acțiunii chematului în garanție MEF, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, nr.3521/26.10.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recurs, și față de prevederile legale art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, se constată din întregul probatoriu administrat în cauză, că în fapt și în drept prima instanță a soluționat corect cererea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului B, atât pe excepții cât și pe fond.
Cât privește cererea de chemare în garanție a MEF, formulată de pârâtul MIRA, se constată că în mod corect a fost soluționată de instanța de fond, admițând-o motivat.
Se constată că în drept și în fapt critica formulată de recurenta DGFP Bv pentru MEF este neîntemeiată și nelegală și că în cauză chemarea garanție MEF se justifică, deoarece acest minister este gestionarul fondurilor bugetului de stat, care alocă fondurile necesare funcționării celorlalte ministere, în speță către MIRA, trebuie să vireze fondurile bănești pentru efectuarea plăților cu primele de concediu de odihnă pentru reclamanți.
Este irelevant faptul că între MEF și reclamanți nu există un contract de muncă sau obligații contractuale asumate de chematul în garanție, deoarece obligația de virare a fondurilor bănești este atributul MEF către celelalte ministere de resort.
În cauză, chiar dacă MIRA este ordonator principal de credite, acest lucru nu înlătură obligația MEF de a vira fondurile necesare efectuării plăților drepturilor salariale, inclusiv a primelor de concediu de odihnă.
Ca atare, nu este vorba de o soluție nelegală sau greșită a Tribunalului Brașov, ci dimpotrivă soluția hotărârii atacate este corectă și legală.
Întrucât criticile recurentei se referă în mod special la admiterea cererii formulate de pârâtul MIRA privind chemarea în garanție a MEF, instanța de recurs opinează ca aceste critici sunt neîntemeiate și nelegale urmând a fi înlăturate.
Față de cele reținute mai sus, cu privire la criticile din recursul declarat de MEF prin DGFP B, raportat la excepția invocată de chematul în garanție prin întâmpinarea depusă la 30.2007 în dosarul de fond -după dezbateri- și asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat, această excepție fiind invocată în recurs, ca mijloc de apărare, desigur că instanța de recurs o va analiza prin prisma art. 137 Cod procedură civilă și art. 3041Cod procedură civilă, fiind apreciată ca un motiv de recurs și critică de nelegalitate a sentinței atacate.
Ca atare, din verificarea întregului probator de la dosar se reține ca nejustificată apărarea intimatei MEF pe excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție, înlăturând și această critică de nelegalitate a sentinței atacate, reținându-se că MEF are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitate de chemat în garanție.
Și prin prisma prevederilor art. 3041cod procedură civilă instanța de recurs, examinând actele dosarului, constată recursul declarat în cauză de DGFP B pentru MEF ca nefondat, astfel încât, în baza art. 312 Cod procedură civilă va fi respins, iar sentința atacată se va menține ca legală și temeinică.
Sentința de fond fiind legală va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-chemată în garanție DGFP B în calitate de reprezentant al chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.3521/C/26.10.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr.-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -
Grefier,
Red./25.04.2008
dact. /12.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Maria Ioniche, Silviu
