Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1960/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1960
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta domiciliată în comuna V, județul S, împotriva sentinței nr. 938 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul Primarul Comunei V.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea a fost amânată pentru data de 5 noiembrie 2009, apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația formulată de către împotriva Deciziei nr.31 din 22.01.2009 emisă de Primarul comunei V, s-a solicitat anularea dispoziției privind reintegrarea în funcția avută și obligarea unității la plata despăgubirilor calculate la ultimul termen de judecată.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
În perioada 1.04.1998-1.09.2006 contestatoarea a fost angajată la Primăria comunei D în funcția de contabil șef, iar la data de 1.09.2006 a fost numită ca funcționar public cu funcția de expert clasa I grad profesional superior treaptă 3 salarizare, fără ca în această perioadă să aibă abateri disciplinare, nu a fost sancționată niciodată iar calificativele au fost de "foarte bine".
Măsura luată de către Primăria comunei V este nelegală și netemeinică deoarece motivele prezentate în dispoziția nr. 31 din data de 22.01.2009 nu sunt reale, iar emiterea s-a făcut în perioada cât era în concediu medical.
Pentru a justifica nerespectarea sancțiunii stabilite de Comisia de disciplină din cadrul Primăriei V în decizia nr. 31 din 22.01.2009, primăria a enumerat fapte grave săvârșite de către contestatoare, atât în anul 2007, cât și în anul 2008.
Raportul de evaluare este făcut tendențios de către primar pentru perioada 23.06.2008-31.12.2008 deoarece, conform prevederilor art.69 din Legea nr.133/1999 acest raport se efectuează odată pe an pentru întreaga perioadă desfășurată în exercițiul financiar contabil.
Aceste abateri disciplinare pe care le consideră săvârșite de către contestatoare la aprecierea numai a primarului comunei V constituie un abuz în serviciu, fapt pentru care a căutat să o ducă în eroare, făcându-i cunoscut că poate formula contestație împotriva acestei decizii numai către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
Primarul a luat la cunoștință că începând cu data de 16.01.2009 cât și în prezent, contestatoarea este în concediu medical, acesta nefiind luat în considerare, fiind returnat.
Prin adresa nr. 1496/ din 30.01.2009, Prefectura Județului S i-a făcut cunoscut că Primăria V este obligată să înregistreze certificatele medicale și totodată contestația să fie adresată Tribunalului Suceava în conformitate cu dispozițiile art.51 din 1344/2007.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.34 din Legea 138/1999.
În dovedirea celor de mai sus a depus în copie dispoziția contestată, certificate de concediu medical Seria - nr.- și seria - nr.-, Raportul de evaluare a performanțelor persoanei individuale nr.365 din 21.01.2009, adresa nr.1496/Ar din 30.01.2009 a Prefecturii Jud.
Primăria comunei Vad epus copie după Decizia nr.36/91 din 16.12.2008 emisă de către Curtea de Conturi-Camera de Conturi S, precum și copia după Raportul anual din 31.12.2007 și Raportul de Control intermediar cu anexe întocmite de către controlorii financiari ai aceleiași instituții ca urmarea verificării situațiilor financiare întocmite pentru exercițiul bugetar al anului 2007 la Primăria comunei V, înscrisuri atașate la dosar filele (3-223).
Contestatoarea a formulat completare la contestație, arătând în cuprinsul acesteia că prin actul administrativ contestat i s-a cauzat o vătămare gravă a dreptului de a fi retribuită pentru munca prestată și pentru acoperirea cheltuielilor medicale și asistență socială pentru perioada 22.01.2009-26.03.2009, solicită 5400 și astfel lei pentru prejudiciile morale solicită 15.000 lei și pentru prejudicial material produs 20.400 lei, culpa fiind a Primarului comunei V (fila 224).
Prin întâmpinarea formulată, pârâta prin apărător, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principal și, în subsidiar, ca nefondată, cu plata cheltuielilor de judecată.
S-a menționat în întâmpinare că solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă deoarece contestatoarea nu a îndeplinit procedura prealabilă, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a cererii, arătând în esență pârâta că, contestatoarea a săvârșit abateri prin care a încălcat dispozițiile legale în ceea ce privește evidența contabilă a comunei.
S-a mai arătat în întâmpinare faptul că deși contestatoarea se află în concediu medical, acesta nu constituie un motiv de anulare a dispoziției, ci doar de modificare a datei de la care operează destituirea în cazul în care se va dovedi că certificatele medicale au fost emise legal, iar faptul că parte din abateri s-au comis în anul 2007 nu are relevanță în cauză, având în vedere că sancțiunile disciplinare se aplică în termen cel mult de un an de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
S-a arătat în plus că nici faptul că reclamanta nu a mai fost sancționată disciplinar nu duce la anularea dispoziției contestate deoarece față de gravitatea abaterilor, caracterul repetat al acestora justifică sancționarea cu destituirea din funcția publică.
La cererea instanței s-a depus copie după raportul de evaluare pentru anul 2007, notă de serviciu și de relații (filele 238-254).
Prin precizările formulate contestatoarea a arătat că la data emiterii dispoziției 31/22.02.2009 se afla în concediu medical, a formulat în termen legal contestație împotriva dispoziției de mai sus și deoarece primăria dispune preferențial înregistrarea documentelor primite, a îndreptat contestația către organul ierarhic superior, respectiv Prefectura S, așa cum prevede art.7 alin.1 din Legea 554/2004.
S-a mai menționat de asemenea că Instituția Prefectului a emis adresa 1496/ din 30.01.2009, în care s-a menționat că s-a solicitat primarului modificarea dispoziției, în sensul că s-a greșit instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ sus-menționat și a fost atenționat ca la reanalizarea dispoziției să aibă în vedere certificatul medical prezentat pe care avea obligația de a-l înregistra.
Prin sentința nr. 938 din 14 mai 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârât și ca urmare s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 106 al.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, " În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".
Astfel, contestația împotriva deciziei nr.31 din 22.01.2009 trebuia să fie formulată în condițiile impuse de Legea 554/2004.
Conform disp. art. art.52 alin.1 din Constituția României, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, iar conform alin.2 al aceluiași articol, condițiile și limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
Instanța a constatat că legea organică în sensul art.52 alin.2 din Constituție este Legea nr.554/2004, care la art.7 stabilește că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoanele în cauză trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ.
Astfel, instanța de contencios administrativ sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ înainte de a soluționa pe fond cauza trebuie să examineze efectuarea procedurii prealabile.
A apreciat prima instanță că nu poate fi primită susținerea că reclamanta s-a adresat instituției prefectului, deoarece aceasta nu are nici o relevanță, atât timp cât instituția prefectului nu este o autoritate ierarhic superioară a autorității publice locale, prima având numai competența ca în baza raporturilor de tutelă administrativă să solicite anularea hotărârii consiliului local.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat reclamanta că a formulat în termenul legal contestație împotriva Dispoziției nr. 31/22.01.2009 dată în mod abuziv, cu încălcarea tuturor drepturilor reclamantei de apărare.
A susținut reclamanta că deoarece primarul dispune în mod preferențial înregistrarea documentelor primite de către primărie, a îndreptat această contestație organului ierarhic superior, respectiv Prefecturii S, după cum prevede art. 7 alin. 1 din Legea 2004.
Prefectura județului S s-a considerat legal sesizată prin contestația depusă împotriva Dispoziției nr. 31/2009, în baza Legii 340 din 2004 privind Prefectul și instituția prefectului.
Pe fond, reclamanta a reiterat criticile formulate în fața primei instanțe.
În drept, reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 8 și 9, cu aplicarea art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, art. 50 din nr.HG 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, art. 268 Codul Muncii, art. 24 alin. 1 lit.f, art. 241coroborat cu art. 261lit. 6 din Legea nr. 340/2004, art. 21 alin. 1, art. 52, art. 123(5) din Constituție.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr.554/2004, iar apărarea reclamantei recurente că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004 republicată, prin cererea adresată Prefectului Județului S, care conform art. 24 din Legea nr. 340/2004 privind Prefectul și instituția prefectului, în calitate de reprezentant al Guvernului, verifică legalitatea actelor administrative ale Consiliului Județean, ale Consiliului local sau ale primarului în mod legal și temeinic a fost înlăturată de instanța de fond, deoarece prefectul nu este autoritate ierarhică superioară a primarului care a emis dispoziția de destituire, în sensul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ci are doar competența conform art. 24 lit. f din Legea nr. 340/2004 republicată, în baza raporturilor de tutelă administrativă să verifice legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de administrațiile publice locale și județene, cu excepția actelor de gestiune, iar conform art. 26 din aceeași lege " în exercitarea atribuției cu privire la legalitatea actelor administrative ale autorităților administrației publice locale ori județene, prefectul poate ataca, în fața instanței de contencios administrativ, aceste acte, dacă le consideră nelegale, cu excepția actelor de gestiune", deci nu le poate revoca.
În ce privește criticile recurentei care vizează nelegalitatea deciziei de destituire, s-a arătat că acestea sunt apărări de fond care nu pot forma obiectul recursului, câtă vreme acțiunea reclamantei a fost respinsă pe excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ca inadmisibilă, fără să intre în cercetarea fondului conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Din analiza motivelor de recurs, a considerentelor sentinței recurate și a probelor administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 3041, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 109 al. 2 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.
Rezultă așadar că procedura prealabilă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire atrage sancțiunea inadmisibilității acțiunii.
Contrar susținerilor reclamantei, art. 106 din Legea nr. 188/1999 stipulează în mod expres că anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu se poate solicita instanței de contencios administrativîn condițiile și termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Din interpretarea acestui text în mod corect a reținut prima instanță că se aplică regula instituită de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, privind parcurgerea procedurii prealabile.
Conform definiției cuprinse în art. 2 al. 1 lit. j din Legea cadru în materia contenciosului administrativ, prin plângere prealabilă se înțelege "cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestui".
Este adevărat că în practica judiciară s-a interpretat extensiv această definiție, apreciindu-se ca îndeplinită procedura prealabilă inclusiv atunci când persoana care se consideră vătămată s-a adresat autorității pârâte prin poșta electronică sau în cadrul unei audiențe, chiar fără a solicita literal revocarea actului administrativ în cauză.
Este însă necesar ca reclamanta să fi cerut reexaminarea acestui act autorității administrative emitente (pe calea recursului grațios) sau autorității ierarhic superioare (să fi exercitat recursul ierarhic). În speță, reclamanta s-a adresat Instituției Prefectului. Or, conform art. 123 al. 2 din Constituție "Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale".
Mai mult, în art. 123 al. 4 din legea fundamentală se stipulează expres că între prefecți pe de o parte și consiliile locale și primari pe de altă parte nu există raport de subordonare, astfel încât va fi înlăturată susținerea contrară a reclamantei recurente și se va constata că nu a fost urmată în speță procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Aserțiunea reclamantei că dispoziția atacată nu putea fi revocată de organul emitent este lipsită de suport legal și va fi înlăturată ca atare.
Nu poate fi reținută nici critica privind greșita respingere a acțiunii ca inadmisibilă și nu ca prematură. Este incidentă prematuritatea unei acțiuni atunci când însuși dreptul a cărui valorificare se urmărește este supus unui termen sau unei condiții suspensive, nefiind născut și actual și nu ca urmare a neîndeplinirii unei condiții de exercitare a dreptului la acțiune.
Față de cele expuse mai sus, apare ca inutilă analiza criticilor privind fondul cauzei, Curtea urmând ca în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta domiciliată în comuna V, județul S, împotriva sentinței nr. 938 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul Primarul Comunei V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/09.12.2009
jud. fond. -
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas
