Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1957/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1957
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții din D,-, -.2,. 20, județul B, din comuna, sat, județul B, domiciliat în D,-,. 10, județul B și din comuna, sat, județul B, toți și prin Sindicatul Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din Administrația Publică Locală "M"- prin avocat din municipiul B,-, -. 1, județul B, împotriva sentinței nr. 377 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pronunțarea a fost amânată pentru data de 5 noiembrie 2009, apoi pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată la data de 28.11.2008, reclamanții:, și, reprezentați de Sindicatul funcționarilor publici și al personalului contractual din Administrația publică locală "M" au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, anularea dispoziției nr. 135/27.10.2008 emisă de pârât, dispoziție prin care s-a stabilit că ar fi încasat drepturi necuvenite acordate în calitate de membru în Comisia de foond funciar în baza nr.OUG 209/2005 și nr.OUG 136/2006, urmând a fi recuperate de la cei în cauză.
Tribunalul Botoșani, prin sentința nr. 377/18.03.2009, a respins ca nefondate, acțiunile reclamanților, reținând că, potrivit disp. art. 31 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 coroborate cu disp. art. 128/1 din același act normativ, entitatea controlată și-a însușit raportul întocmit de Camera de Conturi B și, prin urmare, situația de fapt, întinderea prejudiciului și dispunerea măsurilor era obligatorie pentru conducerea unității, respective pârâtul - primar al comunei.
A mai reținut instanța de fond că acordarea sporurilor respective se realizează în conformitate cu art. 3 alin. 3) din nr.OUG 136/2006 rap. La art. IV din nr.OUG 184/2002, prin stabilirea de către conducătorul instituției implicate a salariaților care beneficiază de acest spor, și cuantumul acestuia în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor, ceea ce nu s-a făcut în cazul de față, fapt reținut de Camera de Conturi B și recunoscut de pârât prin întâmpinare.
Împotriva sentinței tribunalului, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs au arătat că raportul întomcit de Camera de Conturi B nu le-a fost comunicat încât sunt îndreptățiți să atace în instanță dispoziția primarului întrucât respectivul raport a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Astfel, arată recurenții, prin disp. art. 4 din Lefea nr. 263/2006 privind aprobarea nr.OUG 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății s-a prevăzut acordarea unui spor de dificultate de până la 50 % persoanelor implicate în aplicarea Legii nr. 10/2001 iar la titlul VI art. II din același act notmativ, un spor lunar de până la 50 % din salariul de bază pentru salariații instituțiilor publice care sunt implicați în mod direct în aplicarea Legii nr. 18/1991.
Ori, din textul de lege nu reiese nici limitare sau interdicție cu privire la cumularea celor două sporuri sau ca un salariat să nu facă parte din ambele comisii.
Prin urmare, consideră recurenții, dispozițiile primarului din acea perioadă au fost legale, așa cum s-a constatat și în urma controlului de legalitate din cadrul Instituției Prefectului
De astfel, și din fișele de pontaj care s-au întocmit în cadrul celor două comisii rezultă că s-a efectuat o muncă ale cărei beneficii se regăsesc în textul de lege mai sus amintit.
Mai mult decât atât, arată recurenții, controlorul financiar nu a ținut seama de hotărârile Consiliului local privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anii 2006 și 2007 unde au fost cuprinse sumele necesare pentru desfășurarea activităților privind aplicarea celor două legi și nici de dispozițiile primarului nr. 56/30 aprilie 2006, nr. 90/5.07.2006 și nr. 706/26.02.2007 privind suplimentarea comisiei, primarul fiind obligat să aducă la îndeplinire hotărârile consiliului local potrivit Legii nr. 215/2001.
Cu privire la acordarea sporului de dificultate în cunatul de 50 % pentru primarii și viceprimarii care fac parte din comisiile de aplicare a Legii fondului funciar, acest drept rezultă din cuprinsul art. III din nr.OUG 136/2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006 privind aprobarea nr.OUG 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății.
În sfârșit, mai arată recurenții că, în ce privește plata pretins nelegală a primei de vacanță, aceasta s-a făcut în baza nr.OG 2/2006, art. 23 alin.5), încât dispoziția emisă de primar la cererea controlorului financiar este lipsită de temei legal.
Recursurile sunt întemeiate pentru cele ce urmează:
In condițiile în care entitatea controlată nu a formulat obiecțiuni la constatările făcute de controlorii financiari, iar reclamanții nu au posibilitatea să conteste acele constatări pe cale administrativă, instanței de judecată îi revenea obligația să facă o analiză a fondului cauzei, să răspundă apărărilor reclamanților dacă aceștia au încasat în mod legal sau nu sporurile respective și care le-au fost imputate prin decizia contestată.
Ori, instanța de fond s-a limitat doar la a constata că dispoziția în cauză a fost dată în aplicarea disp. art. 31 alin. 3) din Legea nr. 94/92 completate cu disp. art. 128/1 din același act normativ și că beneficiarii sporurilor respective nu ar fi fost stabiliți de către conducătorul instituției implicate, situație infirmată de înscrisurile existente la dosar (dispoziții ale primarului).
Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că tribunalul a pronunțat o sentință fără a face o cercetare completă a fondului cauzei, în baza art. 312 alin. 1) -3) și 5) Cod pr. civilă, va admite recursurile și va casa sentința tribunalului căruia îi trimite cauza pentru rejudecare.
Pentru aceste motive,
In numele LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții din D,-, -.2,. 20, județul B, din comuna, sat, județul B, domiciliat în D,-,. 10, județul B și din comuna, sat, județul B, toți și prin Sindicatul Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din Administrația Publică Locală "M"- prin avocat din municipiul B,-, -. 1, județul B, împotriva sentinței nr. 377 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Casează sentința tribunalului căruia îi trimite cauza pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/17.11.2009.
jud. fond.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Turculeț Ana Maria, Sas
