Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1974/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1974/2008
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 328 din 23.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - indemnizație dispozitiv - 25%.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 328 din 23 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanții, împotriva pârâților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 au fost aduse modificări și completări la Anexa nr. l la Ordinul nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin care au fost aprobate "Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții (subl. - red.I).
Indemnizația de dispozitiv prevăzută la punctul 9.2 din Ordinul M:A: nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevederi introduse de Ordinul nr. 696/28.07.2003 (conform cărora indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice) este întemeiată pe dispozițiile art.l3 din nr. l38/l999, (potrivit cărora cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civile beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază ) precum și pe dispozițiile art.l7 alin.2 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări și completări prin nr. 604/2003, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii ordinului (potrivit cărora personalul MIRA beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională).
Personalul civil din MIRA ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice și care beneficiază de indemnizație de dispozitiv potrivit pct.9.2 din Ordinul MAI nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare și personalul oricăror alte structuri ale administrației publice centrale/locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative sunt două categorii de personal distincte, nefiind relevant faptul că ambele își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
In concluzie, personalului din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale nu îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 275/2002, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții fiind aplicabile exclusiv angajaților MIRA.
De altfel, funcționarilor publici ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice le sunt aplicabile dispozițiile nr. l88/l999 rep. privind Statutul funcționarilor publici, și a altor acte normative speciale.
Astfel, prin art.3l din nr.l88/l999 rep. ( art.29 în forma anterioară), se stabilește că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici beneficiază pe lângă salariu de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, alin.2, prevăzându-se totodată, că salarizarea funcționarilor publicii se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici.
Pe de altă parte, prin OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, nu a fost prevăzută și indemnizația de dispozitiv solicitată de reclamanți, și această indemnizație nu a fost prevăzută nici printr-un act normativ anterior similar, respectiv OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată următoarele:
Funcționarii publici și personalul contractual dintr-un număr semnificativ de instituții publice aparținând administrației publice locale și din cadrul structurilor Ministerului Administrației și Internelor, beneficiază în prezent de o indemnizație de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază, pentru specificul activității pe care o desfășoară, care presupune practic disponibilitatea totală a acestor salariați de a participa dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități ale administrației publice care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public.
Funcționarii publici și personalul contractual din structurile Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de acordarea acestei indemnizații potrivit Ordinului nr. 496 din 2003 al ministrului administrației și internelor, textul punctului 9.2 din ordinul amintit prevăzând ca indemnizația se acordă personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între indemnizații funcționarii publici și personalul contractual din prefecturi beneficiază încă din anul 2005.
Ministerul Administrației și Internelor emite ordine care stabilesc obligații și în seama funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul autorităților publice locale, așa după cum consideră și Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală, ceea ce justifică acordarea indemnizației și pentru salariații din administrația locală.
Potrivit Constituției României, art. 16 alin (1), cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii și discriminări. discriminarea privind drepturile de natura salarială dintre aceste categorii de salariați este interzisă atât de art. 5 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, precum și de OG nr. 173/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2002.
Interpretarea restrictivă a acestor texte de lege conduce la crearea unor discriminări inexistente în lumina modificărilor survenite ca urmare a comasării unor instituții.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamantul este funcționar public angajat în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Față de cele menționate anterior în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 328/CA/23.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./29.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
