Obligația de a face. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.979/2008
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-, împotriva sentinței civile nr. 899 din 23.05.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat intimatul asistat de avocat, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 08.08.2008 s-a depus la dosarul cauzeiun înscrisdin partea recurentului la care a anexat dovezile ce atestă achitarea taxelor de timbru și timbru judiciar ( 8-9).
În data de 19.09.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzeiîntâmpinaredin partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele prezentate pe larg în scris și susținute oral în fața instanței.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 899 din data de 23 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă actiunea formulată de reclamantul și a fost obligat pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N la emiterea autorizației de construire pe numele reclamantului având ca obiect modificări interioare de apartament pentru imobilul din C-N,-. 3, jud. C dacă documentația înregistrată cu nr. 94301/43/15.10.2007 întrunește toate condițiile legale.
Totodată, a fost respinsă cererea de plată a daunelor cominatorii și obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului că acțiunea este fondată si admisibilă, conform art. 1 alin 1 din Legea 554/2004 rap. la art. 1 alin 1 din Legea nr. 50/1991 si art. 56 alin. 3 din Normele de aplicare ale acestei legi.
A observat tribunalul că reclamantului i s-a respins cererea de autorizare a lucrărilor deja efectuate nu pentru că dosarul de autorizare ar înregistra nereguli, ci pentru singurul motiv că pârâtul deja înaintase o acțiune pentru demolarea acestor lucrări ce face obiectul dosarului nr-. Înaintarea acestei acțiuni s-a datorat faptului că pârâtul nu s-a conformat măsurii complementare dispuse prin procesul-verbal prin care a fost sancționat contravențional.
Intr-adevăr, prin procesul-verbal nr. 38/16.08.2004 ( 35 - 36), reclamantul a fost sancționat cu amendă pentru executarea unor construcții în apartament fără autorizație, în perioada iulie-august 2004. Totodată, prin acest procesul-verbal s-a dispus ca în termen de 60 de zile reclamantul să înceapă demersurile pentru intrarea în legalitate în vederea obținerii autorizației de construire conform procedeului legal, iar în caz contrar, readucerea apartamentului în starea inițială.
In luna imediat următoare, reclamantul a demarat aceste proceduri, solicitând sfatul Inspectoratului de Stat în Construcții, care i-a si răspuns că se poate adresa primăriei pentru obținerea autorizației ( 39). Ulterior, reclamantul a formulat cererea din 15.06.2005, prin care solicită primăriei eliberarea autorizației de construire pentru modificări interioare în apartament. Această cerere nu i s-a respins pe motiv de tardivitate, raportat la termenul de 60 zile ci, din contră, s-a solicitat completarea documentației, printre altele, cu acordul tuturor coproprietarilor ( 40). Ca urmare, reclamantul a depus din nou dosarul de autorizare pe 15.10.2007 ( 43 - 96), având de această dată si acordul vecinilor constatat pe cale judiciară, în iulie 2007 ( 74 - 77).
Faptul că între timp primarul a demarat acțiunea de demolare, depunând o cerere în acest sens la instanță în anul 2006, nu împiedică solicitarea reclamantului care are la bază demersurile sale încă din anul 2005. Singurul fapt care l-a împiedicat pe reclamant să obțină autorizația mai devreme a fost lipsa acordului vecinilor obținut tocmai în l iulie 2007. Nimic nu împiedica pârâtul să demareze acțiunea de desființare a lucrărilor imediat după expirarea celor 60 de zile, în octombrie 2004, însă introducând această acțiune după 2 ani si după ce reclamantul demarase deja procedurile în vederea obținerii autorizației, tribunalul a constatat că refuzul de emitere a acesteia este nejustificat.
Acestea au fost motivele pentru care pârâtul a fost obligat la emiterea autorizației de construire, în condițiile în care documentația depusă de reclamant, încă neanalizată de pârât, va întruni condițiile legale de fond pentru obținerea autorizației.
Cât privește daunele cominatorii, acest petit a fost respins întrucât această cerere nu a fost justificată conform art. 1.169.civ. si, oricum, reclamantul nu este cu nimic prejudiciat întrucât el deja a executat lucrările a căror autorizare a cerut-o în momentul de față.
Potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă pârâtul a fost obligat să suporte cheltuielile de judecată ale reclamantului, constând în onorarul de apărător în cuantum de 1000 lei care a fost redus la J pentru admiterea doar în parte a acțiunii formulate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, recurentul-pârât a adus critici de nelegalitate soluției pronunțate de prima instanță, arătând, în esență, că au fost ignorate dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/1991 republicată, potrivit cărora odată cu aplicarea amenzii pentru contravenție săvârșită, prin procesul-verbal se va stabili și termenul de intrare în legalitate, măsura desființării construcțiilor aplicându-se în cazul în care la expirarea termenului contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
În aplicarea acestui text legal, în cazul intimatului-reclamant, i s-a întocmit procesul-verbal de contravenție nr. 38/10255/16.08.2004 prin care a fost amendat pentru săvârșirea contravenție prev. de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, reținându-se că executat lucrări de modificare în apartamentul său constând în desființarea unui perete exterior al bucătărie cu care la amplasat cu 0,60. spre interior, mărind suprafața balconului.
Prin același proces-verbal s-au dispus ca măsuri complimentare începerea demersurilor pentru intrarea în legalitate într-un termen stabilit de 60 de zile, în caz contrar readucerea apartamentului în starea inițială.
Cum reclamantul nu s-a conformat măsurii stabilite prin procesul-verbal, s-a formulat acțiunea în justiție având ca obiect desființarea lucrărilor înregistrată sub nr- la Judecătoria Cluj -
A mai considerat recurentul-pârât că susținerile intimatului-reclamant că a făcut demersurile necesare obținerii autorizației și că a fost nevoit să promoveze o nouă acțiune în justiție pentru obținerea acordului vecinilor nu sunt relevante, deoarece între data procesului-verbal de constatare și formularea acțiunii în obligația de a face, a existat un interval de timp rezonabil, în care să solicite și să obțină autorizația de construire.
Pe de altă parte, motivul restituirii documentației depuse pentru eliberarea autorizației s-a făcut tocmai pentru existența dosarului nr- pe rolul Judecătoriei Cluj -
La rândul său, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat în cauză, considerând soluția primei instanțe ca legală și temeinică.
În esență, a susținut inițial că refuzul pârâtului de a emite autorizație justificată de existența dosarului citat per rolul Judecătoriei Cluj -N nu poate fi acceptat, deoarece acel dosar este suspendat până la soluționarea celui prezent, în ordinea logică și firească a lucrurilor, atâta timp cât nu se invocă nici o neregularitate a dosarului de autorizare, care este complet și întocmit în conformitate cu legea.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a dispozițiile art. 304 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele.
Este adevărat că potrivit dispozițiile art. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată, executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire, care se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil, în condițiile acestei legi.
Totodată, dispozițiile art. 26 din lege reglementează faptele care constituie contravenții, prima dintre acestea constând și în executarea lucrărilor de construire fără autorizație.
Art. 28 din aceeași lege, citat de recurentul-pârât, vizează atât sancțiunea principală a amenzii, cât și sancțiunile complementare, respectiv oprirea lucrărilor și luarea măsurilor de intrare în legalitate într-un termen stabilit de autoritatea administrației publice locale competente.
Abia alin. 3 al articolului arătat dispune că "Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care la expirarea termenului de intrare în legalitate, stabilit în procesul-verbal de constatarea a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară".
În cazul de față, așa după cum corect a reținut și prima instanță prin procesul-verbal nr. 38/16.08.2004, reclamantul-intimat a fost sancționat cu amendă pentru executarea unor lucrări de amenajare a apartamentului său fără autorizație în perioada iulie - august 2004, dispunându-se totodată, un termen de 60 de zile pentru intrarea în legalitate, respectiv depunerea documentației în vederea obținerii autorizației, în caz contrar urmând să readucă apartamentul la starea inițială.
În luna imediat următoare, reclamantul a demarat activitățile necesare, adresându-se Inspectoratului de Stat în Construcții care i-a indicat întocmirea documentației și solicitarea eliberării autorizației de construire, lucru făcut la data de 15 iunie 2005.
Cum însă reclamantul-intimat s-a lovit de lipsa acordului vecinilor, într-o primă fază, nu a putut obține autorizația, iar între timp, recurentul-pârât a formulat cererea de desființare a lucrărilor, așa încât motivat pe acest temei a refuzat din nou la data de 15 octombrie 2007 eliberarea autorizației, deși de această dată era obținut inclusiv acordul vecinilor.
În aceste împrejurări, nemaiexistând nici o neregularitate a dosarului de autorizare, în mod temeinic și legal prima instanță a pronunțat admiterea acțiunii, înlăturând apărarea pârâtului bazată pe existența dosarului la Judecătoria Cluj -N în care ceruse desființarea lucrărilor inițiale, observația că această acțiune a fost demarată abia la 2 ani, după expirarea celor 60 de zile fiind pertinentă, în egală măsură neputându-se imputa intimatului-reclamant pasivitatea, atâta timp cât el a demarat activitățile necesare obținerii documentațiilor aferente, inclusiv a acordului vecinilor pentru care a fost chiar necesară o acțiune în justiție.
Așa fiind, față de toate aceste argumente de fapt și de drept, cum motivele de recurs invocate de recurentul-pârât nu au fost găsite întemeiate, iar hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în totalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II pr.civ. în referire la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefundat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
Totodată, față de cererea intimatului-reclamant precum și de dispozițiile art. 274.pr.civ. văzând împuternicirea avocatului și chitanța de plată a onorariului ( 11, 12), recurentul-pârât urmează a fi obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, el fiind partea căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-, cu sediul în C-N,--3, jud. C împotriva sentinței civile nr. 899 din 23 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul-pârât să plătească intimatului,. în C-N,-,. 3, jud.C, suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh./dact./2 ex./23.10.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
