Obligația de a face. Decizia 1972/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1972 /2008
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1232 din 06.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S și ȘCOALA GENERALĂ NR.6 având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 13.08.2008 s-a depus la dosarul cauzei un înscris denumit motive din partea intimatei Inspectoratul Școlar Județean S prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
În data de 01.09.2008 s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatului Ministerul Educației, Cercetării Și T prin care solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.1 pr. civ.
S-a prezentat în fața instanței mama minorului căreia i se comunică câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosar, dar nefiind semnatara acțiunii nu-l poate reprezenta pe acesta în instanței.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1232 din 6 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea reclamantului - împotriva pârâților Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean S și Școala Generală.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Fiica reclamantului are domiciliul în și este elevă în clasa a V- la Școala Generală nr.6 din
Prin Decizia nr.382/9/30.08.2007 a Inspectoratului Școlar Județean S s-a dispus ca începând cu 1 septembrie 2007 Școala să devină școala cu clasele I-IV ca structură a Școlii gimnaziale.
Cu aceeași dată s-a dispus ca elevii din Clasele V-VIII să fie preluați prin transfer de către Școala gimnazială (structură a Școlii ).
În acest fel s-a creat posibilitatea școlarizării în limba maternă în cea mai apropiată unitate de învățământ, unitate aflată în subordinea aceluiași ordonator principal de credite, localitatea, fiind componenta comunei.
Conform art.176 (1^1) din Legea învățământului nr.84/1995 republicată "elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației și Cercetării, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, pe bază de abonament, în limita a 50 km.
Din această prevedere legală rezultă că:
- cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației și Cercetării, prin unitățile de învățământ se decontează numai pentru elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu.
Decizia părinților de a școlariza copii la o școală din municipiul Z este o opțiune personală și nu poate să conducă la obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de transport, părinții trebuind să-și asume plat acestor cheltuieli.
În aceste condiții acțiunea reclamantului este nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul - solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza solicită admiterea acțiunii: obligarea pârâtului de rândul 1 Ministerul Educației, Cercetării și T să aloce conform prevederilor legale sume de bani necesare pentru decontarea cheltuielilor de transport respectiv contravaloarea abonamentului lunar pentru elevul; obligarea pârâtului de rândul 2-Inspectoratul Școlar Județean S ca printre creditele cerute lunar de la Ministerul Educației, Cercetării și T pentru acoperirea decontării facilităților de transport să fie incluse și cheltuielile de transport (contravaloarea abonamentului lunar) pentru elevul pe ruta -Z, dus-întors, pentru a se putea proceda la decontarea lor de către unitatea de învățământ; obligarea pârâtei de rândul 3 să procedeze la decontarea efectivă și retroactivă a cheltuielilor de transport (contravaloarea abonamentului lunar) pentru elevul pe ruta -Z, dus-întors; obligarea pârâtului de rândul 2 la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată următoarele:
Cu toate că textele de lege incidente în cauză nu au fost modificate având același conținut, respectiv art. 176 (11) din Legea învățământului nr. 84/1995 actualizată potrivit căruia "elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, pe baza de abonament, în limita a 50 km", instituțiile pârâte și-au permis să interpreteze legea după bunul lor plac, astfel că au emis o decizie nr. 382/g/30 august 2007 prin care au modificat structura școlară ale școlilor din localitatea, și, iar apoi au dat o interpretare proprie dispoziției legale susmenționată în sensul că " localitatea de domiciliu" a devenit " localitate din comună".
Ordinul Ministrului Educației nr. 329/13 februarie 2007 privind aprobarea Normelor Metodologice referitoare la decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu, prevede în art. 1 că "români din învățământul de stat și particular acreditat, cursuri de zi, care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport, pe perioada cursurilor școlare, din bugetul Ministerului Educației și Cercetării, prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați, pe bază de abonament, în limita a 50 km".
Intimatul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN S prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 13 august 2008 solicită respingerea recursului formulat ca nefondat cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (fila 10-11).
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Reclamantul în calitate de reprezentant legal al minorului prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN C, ȘCOALA GENERALĂ obligarea pârâtului de rândul 1 Ministerul Educației, Cercetării și T să aloce conform prevederilor legale sume de bani necesare pentru decontarea cheltuielilor de transport respectiv contravaloarea abonamentului lunar pentru elevul; obligarea pârâtului de rândul 2-Inspectoratul Școlar Județean S ca printre creditele cerute lunar de la Ministerul Educației, Cercetării și T pentru acoperirea decontării facilităților de transport să fie incluse și cheltuielile de transport (contravaloarea abonamentului lunar) pentru elevul pe ruta -Z, dus-întors, pentru a se putea proceda la decontarea lor de către unitatea de învățământ; obligarea pârâtei de rândul 3 să procedeze la decontarea efectivă și retroactivă a cheltuielilor de transport (contravaloarea abonamentului lunar) pentru elevul pe ruta -Z, dus-întors; obligarea pârâtului de rândul 2 la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Motivarea acțiunii reclamantul a realizat-o prin invocarea dispozițiilor art. 176 alin (1)1din Legea învățământului nr. 84/1995 potrivit cărora elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați pe bază de abonament în limita a 50 km.
Reclamantul învederează că definiția domiciliului este cea în conformitate cu dicționarul explicativ al limbii române iar domiciliul minorului este la părinții săi.
Au fost invocate și dispozițiile art. 32 din Constituția României privitoare la dreptul la învățătura care este asigurat prin învățământul general obligatoriu prin învățământul liceal și prin cel profesional.
În concluzie, s-a subliniat că prin neplata cheltuielilor lunare de transport la care fiul reclamantului este îndreptățit conform legii Sac omis un abuz și o vătămare a unui drept recunoscut de lege astfel că s-a procedat la promovarea acțiunii.
Prin decizia nr. 382/30 august 2007 S începând cu data de 1 septembrie 2007 Școala gimnazială devine Școala cu clasele I-IV ca structură a Școlii gimnaziale iar cu aceeași dată elevii din clasele V-VIII vor fi preluați prin transfer de către Școala (structură a Școlii ).
Reclamantul a formulat subsecvent o cerere de transfer a minorului la Școala generală Z cerere care a fost aprobată minorul fiind transferat urmare a cererii formulate.
Susținerile recurentului vizând greșita interpretare a dispozițiilor legale de către autoritățile pârâte și de către prima instanță nu pot fi primite.
care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T prin unitățile de învățământ la care sunt școlarizați pe bază de abonament în limita a 50 km potrivit dispozițiilor art. 176 alin 11din Legea nr. 84/1995.
Textul legal invocat relevă că pentru a putea beneficia de decontarea cheltuielilor de transport din bugetul prin unitățile de învățământ pe bază de abonament trebuie îndeplinite două condiții.
Prima condiție este cea referitoare la imposibilitatea școlarizării elevilor în localitatea de domiciliu iar cea de-a doua este cea referitoare la situarea școlii într-o limită de 50 de km.
Apărările recurentului reclamant vizând definiția domiciliului nu pot fi primite întrucât dacă într-adevăr potrivit dispozițiilor art. 13 și 14 din Decretul nr. 31/1954 domiciliul unei persoane este acolo unde ea își are locuința statornică sau principală și domiciliul minorului este la părinții săi, domiciliul așa cum apare acesta consemnat în actele de identitate prezentate de reclamant în probațiune, cuprind atât unitatea administrativ-teritorială cât și subdiviziunile acestuia respectiv satul, comuna și județul aferent.
Interpretarea dată de recurenți domiciliului în sensul pe care acesta o primește în legea învățământului de a fi determinat doar în raport cu satul nu poate fi primită atâta timp cât accepțiunea legală a domiciliului cuprinde unitatea administrativ-teritorială cu personalitate juridică care este comună.
Susținerile recurentului vizând interpretarea greșită dată de către prima instanță domiciliului în concluzie nu poate fi primită.
Critica recurentului vizând împrejurarea că anterior sistării plății contravalorii transportului acesta a fost achitat de către pârâți nu poate fi primită în acest context eroarea în care s-au aflat aceștia neputând fi sursa unor drepturi nerecunoscute de lege.
Recurentul afirmă lipsa rolului activ al instanței de fond fără însă a arăta care ar fi fost elementele care nu au fost puse în discuție sau asupra cărora pentru ipoteza în care s-ar fi realizat o analiză ar fi determinat o altă stare de fapt și ar fi atras o altă soluție.
Apărările recurentului vizând nerespectarea dispozițiilor art. 32 din Constituția României iar prin aceasta i s-ar fi îngrădit exercitarea unui drept recunoscut de lege fiului său nu pot fi primite întrucât prin transferul asigurat la Școala, tocmai în vederea asigurării predării în limba maghiară pentru elevi a respectat acest deziderat.
Autoritățile pârâte în concluzie nu au încălcat drepturi stabilite în favoarea minorului reprezentat de recurent iar interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor legale incidente a fost cea corectă, opțiunea părinților, de altfel un drept al acestora de a transfera minorul fiind respectată.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1232/06.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
2 ex./23.10.2008
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
