Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1985/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1985
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții MFP-ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.824 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenții și reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, înregistrată sub nr.2249/86 din 30.03.2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice S, solicitând obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază,pentru perioada 28.07.2004-15.08.2007, dată la care, conform Legii nr.19/2000 a fost pensionată.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.
In concluzie, atât prin Legea nr.188/199, așa cum a fost modificată prin Legea nr.251 din 23 iunie 2006, cât și prin Legea nr.188/1999 republicată și renumerotată sunt îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare.
Aceasta prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31.12.2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens, a solicitat a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinato, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică ( respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Ori, contrar acestor dispoziții, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Având în vedere și disp. art.1082-1084 Cod civil, aceasta pentru justă și echitabilă dezdăunare pecuniară, cât și în conformitate cu disp. art.154 din Codul Munciia considerat îndreptățită această acțiune.
De asemenea, a aratat că prin acordarea drepturilor solicitate, actualizate cu indicele de inflație se va repara prejudiciul care i-a fost creat.
Reclamanta a depus la dosar dovada calității de funcționar public și practică judiciară.
Pârâta S, prin întâmpinare a solicitat, în primul rând, suspendarea cauzei pana la soluționarea recursului în interesul legii, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila. A arătat că prin adresa nr. 20150/30.03.2009 transmisa Ministerului Finanțelor Publice, Ministerul Justiției si Libertăților a comunicat ca, în temeiul art. 329 Cod procedura civila, s-a solicitat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție promovarea unui recurs în interesul legii în vederea unificării practicii judiciare cu privire la interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 rep. si a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din nr. 6/2007.
In al doilea rând a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 28.07.2004 - 1.04.2006, rap. la dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări si completări prin Legea nr.76/2005 si prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 417/2006.
Cererea de acordare a suplimentelor solicitate este neîntemeiata si prin prisma prevederilor Constituției României potrivit cărora masurile de protecție socială sunt stabilite prin lege si tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor masuri pentru o anumită durată determinată, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor si libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor.
De asemenea, in completarea art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, legiuitorul a stabilit prin art. 31 alin. 3 din același act normativ ca salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Din interpretarea cumulativa a acestor doua texte normative rezulta ca cele doua componente solicitate de reclamanta urmează sa fie reglementate prin Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
In condițiile in care aceasta lege nu a fost adoptata pana acum de către legiuitorul român, funcționarilor publici le sunt aplicabile in acest moment prevederile nr.OG 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale funcționarilor publici, precum si creșterile salariale care se acorda funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările ulterioare.
In concluzie, consideră ca interpretarea corecta este cea potrivit căreia suplimentele salariale prevăzute la art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 ar putea fi acordate sub condiția apariției Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
A solicitat a se avea în vedere si dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc, pe de o parte, ca nici o cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonanțata si plătită daca nu este aprobata potrivit legii, iar pe de alta parte, nici o cheltuiala nu poate fi înscrisă în buget daca nu exista baza legala pentru cheltuiala respectiva.
In ceea ce privește cuantificarea la 25% a suplimentelor solicitate, a precizat faptul ca, pe de o parte, în cazul funcționarilor publici ne aflăm în prezenta unui contract de drept public sau de drept administrativ, în cazul căreia libertatea contractuală este suplinită de legiuitor, nefiind posibilă negocierea individuală privind sporurile salariale și, pe de altă parte, nici un act normativ în vigoare nu prevede un procent corespunzător pentru suplimentele solicitate.
Prin sentința nr.824 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 28.07.2004-1.04.2006 invocată de pârâtă, a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice S și a obligat pârâții să acorde reclamantei, proporțional cu timpul lucrat, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat, începând cu data de 28.07.2004 și până la data de 15.08.2007, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 28.07.2004-1.04.2006 invocată de pârâtă, instanța a apreciat că, în urma modificării art.29 din Legea nr.188/1999, cele două suplimente au fost introduse prin art.13 pct.21 din Legea nr.161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare cu 1 ianuarie 2004.
Acordarea suplimentelor a fost suspendată succesiv, în intervalul 22 mai 2004 - 31 decembrie 2006, prin ordonanță de urgență.
Art. 13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare de la 1 ianuarie 2007.
Potrivit art.48 din OG nr.6 din 24 ianuarie 2007, prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Întrucât prima suspendare a acordării acestor drepturi a intervenit prin art. 501din Legea nr.164/2004, intrată în vigoare la 22 mai 2004, pentru perioada 1 ianuarie 2004-22 mai 2004, dreptul la acțiune este prescris.
La data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând în vigoare, rezultă că la data de 1 ianuarie 2007, se naște dreptul la acțiune a celor interesați pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Ca urmare, prescripția dreptului la acțiune este dată numai pentru perioada 01.01.2004-22.05.2004, urmând a se respinge prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă pentru perioada 28.07.2004-1.04.2006.
Pe fondul cauzei instanța a apreciat că potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
In acest context reclamanta, având calitatea de funcționar public, a fost salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanta nu a primit sporurile solicitate pentru perioada indicată în petitul cererii și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâții nu au justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
In consecință, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, instanța a admis cererea și a obligat pârâții Ministerul Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice S să acorde reclamantei, proporțional cu timpul lucrat, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat, începând cu data de 28.07.2004 și până la data de 15.08.2007, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții, reiterând motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la instanța de fond,
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secțiile unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ca urmare, având în vedere și dispozițiile art.329 alin.3 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MFP-ANAF- Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S și Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică sentința nr.824 din 30 aprilie 2009 Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/25.11.2009
jud. fond.
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Nastasi Dorina, Turculeț Ana
