Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.085/2008
Ședința publică de la 08 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de către contestatorii G, împotriva deciziei civile nr. 1380/9.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr- în contradictoriu cu intimații PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA PRIN PRIMAR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată cu 10 lei taxă timbru judiciar și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. s- acvirat dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Curtea, față de obiectul cauzei, actele depuse la dosar, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare prin prisma actelor existente la dosar.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 440 din 24 martie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții G, și în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA prin PRIMAR.
Totodată, a fost disjunsă cererea reclamanților, și în contradictoriu cu aceeași pârâți și transpusă cauza spre competentă soluționare la secția civilă, complet specializat, litigii muncă și asigurări sociale.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că Ordinul nr. 469/2008 dat pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 275/2003 nu a fost publicat, situație în care nu produce efecte juridice; iar ordinele evocate au fost date în aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională și nu pot extinde sfera de aplicare a legii.
Împotriva soluției menționate au declarat recurs reclamanții G, și, solicitând admiterea, în sensul modificării hotărârii, al obligării pârâților intimați la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv începând cu luna ianuarie a anului 2006 inclusiv și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective; obligarea pârâtului de rând 1 de a dispune serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici a indemnizație de dispozitiv retroactiv începând cu luna ianuarie a anului 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare s-a arătat că Ordinul nr. 496/2003 fiind intrat în circuitul civil, produce efecte juridice față de toți destinatarii săi, la fel cum produce efecte și Ordinul nr. 275/2002; că prin acest ordin ce a fost dat în aplicarea nr.OUG 63/2003 și a Legii nr. 138/1999 s-a statuat că se acordă personalului civil indemnizație de dispozitiv fără a face vreo distincție între autoritățile centrale și locale. Așadar, arată recurenții, dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică derivă din lege și nu poate fi înlăturat sau ignorat.
În plus, arată recurenții, că dispozițiile de salarizare aplicabile funcționarilor prevăd acordarea pe lângă salariile de bază, de pensii și alte drepturi, printre care se înscrie și această ultimă categorie și indemnizația, iar neîncadrarea ar crea o discriminare respectiv o încălcare a principiului egalității de tratament.
La data de 9 iunie 2008 în considerarea că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, recursul promovat a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 1.380 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Față de cele statuate, la data de 25 iunie 2008 sub nr- a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorii G, și, sens în care s-a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate urmând ca în rejudecare să fie admis recursul cu consecința modificării hotărârii în sensul obligării intimaților la alocarea, calcularea și plata către recurenți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, retroactiv începând cu luna ianuarie a anului 2005 inclusiv și în continuare până la încetarea raportului de serviciu, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecăreia și până la data plății efective; de asemenea, obligarea pârâtului-intimat de rând 1 de a dispune serviciului competent consemnarea în carnetele de muncă ale funcționarilor publici a "indemnizație de dispozitiv" retroactiv, începând cu luna ianuarie a anului 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în mod greșit a fost anulat recursul ca netimbrat întrucât la data pronunțării hotărârii, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat era la dispoziția instanței.
Totodată, prin același demers au fost reluate și argumentele aduse prin recurs, mai sus enunțate.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Art. 318.pr.civ. în cuprinsul său, prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În sensul normei enunțate, prin greșeală materială se înțelege o eroare materială care a avut drept consecință darea unei soluții greșite. În această categorie intră și situația prezentată de contestatori întrucât, așa cum rezultă din actele depuse, respectiv din chitanța recipisă poștă, la data de 9 iunie 2008, data pronunțării soluției, taxă judiciară de timbru era achitată, dovada depusă atestând îndeplinirea obligației la data de 5 iunie 2008.
Ca atare dat fiind situația rezultată din acte, contestația va fi admisă și anulată decizia.
Trecând așadar la rejudecarea recursului, Curtea reține că acesta nu este întemeiat.
În acest sens, se reține că actul administrativ, respectiv ordinul emis de către a fost dat în considerarea dispozițiilor legii de salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest din urmă act normativ (Legea nr. 138/1999) reglementează salarizarea a două categorii de personal, cel militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții și anume instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Se poate așadar constata chiar din titlul legii că doar cele două categorii de personal ce sunt încadrate în instituțiile precizate, respectiv apărare, ordine publică și siguranță națională, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către acest act normativ.
Recurenta este funcționar public angajat în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale organizate ca atare și nu în cadrul uneia din instituțiile mai sus menționate, context în care nu pot fi primite susținerile acestora referitor la acordarea primei evocate.
Desigur, se susține de către recurenți că temeiul cererii îl constituie ordinul emis de, însă se omite a se avea în vedere că în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice se publică în Monitorul Oficial. Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
În plus, nu trebuie omis că prin ordinul arătat, în mod nejustificat s-a extins sfera de aplicare a legii, adăugând la aceasta și în condițiile în care potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000 ordinele și instrucțiunile trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002, anterior celui reținut de recurenți, se adresează unei categorii limitate de salariați, așa încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ, nu poate fi extinsă sfera de admisibilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind caracterul limitat sub aspectul persoanelor cărora se adresează, a legii nr. 138/1999, limitarea făcută de recurenți la aplicarea categoriilor de personal din Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi primită.
În sensul corect, trebuie înțeles că personalul civil al instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională și numai cel din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere în adoptarea Legii nr. 138/1999 beneficiază de spor de dispozitiv, nu și alte categorii din alte unități.
Evident, se susține că în cazul neacordării nu se asigură o egalitate de tratament. Această susținere nu poate fi reținută, deoarece legea se adresează unei categorii limitate și numai anumitor instituții.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea în baza art. 312.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii G, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA prin PRIMAR.
Anulează decizia civilă nr. 1.380 pronunțată la data de 9 iunie 2008 în dosar nr- al Curții de APEL CLUJ și rejudecând:
Respinge recursul declarat de reclamanții G, împotriva sentinței civile nr. 440 pronunțată la data de 24 martie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./20.10.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
