Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 2.092
Ședința publică de la 08 octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE împotriva sentinței civile nr. 910/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, în reprezentarea intereselor intimatei - SRL, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind recurentele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 26 septembrie 2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei o întâmpinare din partea intimatei, prin intermediul căreia se solicită respingerea recursurilor.
Reprezentantul intimatei relevă instanței faptul că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat ori excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului intimatei pentru susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea celor două recursuri ca nefondate cu obligarea celor două recurente, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției sale procesuale relevă faptul că sentințe recurată este temeinică și legală, arătând că dreptul autorității vamale să efectueze controlul ulterior al oricărei operațiuni vamale în termen de 5 ani nu echivalează cu dreptul autorității vamale de a efectua două controale ulterioare pentru aceeași perioadă și aceleași operațiuni vamale. În conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. 3 din pr.fiscală inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general și pentru fiecare perioadă supusă impozitării, iar controlul vamal a fost efectuat cu încălcarea acestor dispoziții. Mai relevă faptul că primul control vamal a vizat perioada 15.06.2000-11.11.2004, iar cel de al doilea control a vizat perioada 1.01.2003-11.11.2004, perioadă ce a fost controlată anterior pentru același tip de taxe, situație în care era interzis un nou control cu același obiect și pentru aceeași perioadă.
Invederează instanței faptul că nu se regăsește nici în situația reglementată la art. 105 alin. 3 teza II din pr.fiscală, deoarece nu au apărut date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării controlului sau erori de calcul care să influențeze rezultatul acestora. Mai susține faptul că, în mod surprinzător, cu ocazia efectuării celui de-al doilea control nu s-au mai respectat încadrările tarifare vamale stabilite de primul control, pe baza cărora s-au și plătit obligații suplimentare la bugetul de stat, ci s-au stabilit noi încadrări tarifare, pe baza cărora s-au stabilit noi obligații de plată, acesta fiind și motivul pentru care s- admis în parte contestația pentru suma de 104.353 lei.
Față de recursul formulat de către C solicită instanței respingerea acestuia ca nefondat, și pe cale de consecință menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței, legată de existența unor motive de nelegalitate a actelor contestate, în ceea ce privește perioada care nu a fost controlată anterior, reprezentantul reclamantei învederează faptul că nu a invocat astfel de apărări, însă, în opinia sa, nu au fost stabilite obligații suplimentare și pentru acest interval.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 910 din data de 23 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă acțiunea formulată de SRL D, anulându-se în parte decizia nr. 6/2008 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, cu privire la dispoziția de respingere a contestației pentru suma de 49.757 lei.
Totodată, a fost anulată decizia nr. 350/2007 si procesul-verbal de control nr. 238/2007 ale DIRECȚIEI REGIONALE PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu privire la obligarea reclamantei să plătească suma de 49.757 lei reprezentând taxe vamale, majorări de întârziere si penalități aferente.
Au fost obligate intimatele la plata către reclamantă a sumei de 4 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin acțiunea din 13 martie 2008, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 6 din 2008 P, C de respingere a contestației sale, precum și anularea deciziei 350/2007 și a procesului-verbal de control nr. 238/2007 întocmite de C și în consecință anularea obligației sale de a plăti suma de 49.757 lei, reprezentând taxe vamale, majorări de întârziere și penalități aferente.
Tribunalul a reținut că în lunile octombrie - decembrie 2007, inspectori din cadrul V C au efectuat un control vamal al importurilor făcute de reclamantă în perioada 2003 -2006, în urma căruia s-a stabilit obligații de plată suplimentare în sumă de 154.110 lei.
Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație care a fost admisă în parte pentru suma de 104.353 lei, dar reclamanta prin acțiunea formulată a solicitat anularea deciziei și pentru restul sumei imputate pe motiv că organele vamale efectuaseră anterior un alt control cu același obiect pentru aceeași perioadă.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: procesul-verbal de control din 7 decembrie 2007 ( 11,12); decizia pentru regularizarea situației din aceeași dată ( 9,10) și decizia nr. 6 din 22 ianuarie 2008 de admitere în parte a contestației și de respingere ca neîntemeiată pentru suma de 49.757 lei.
Prin întâmpinarea depusă, C s-a opus admiterii acțiunii pe motiv că la data importului reclamanta a beneficiat de un regim tarifar preferențial încadrând anumite produse la o poziție tarifară ce îi acorda acest beneficiu, însă că în urma controlului efectuat, s-au constatat încadrările eronate în poziția tarifară ( 26 - 27). De asemenea C, a solicitat respingerea acțiunii reluând motivările din decizia de respingere a contestației ( 30 - 31).
Analizând înscrisurile de la dosar, tribunalul a admis acțiunea conform art. 218 Cod proc. fiscală.
Astfel, a arătat instanța că din procesul-verbal de control nr. 238 din 7 decembrie 2007, rezultă că în cauza ce constituie obiectul acestui dosar a fost efectuat un control prin sondaj pentru perioada 2003 - 2006, extins si asupra anului 2002. Insă, chiar din acest înscris rezultă că declarațiile vamale din perioada 15 iunie 2000 - 11 noiembrie 2004 mai făcuseră obiectul unei verificări anterioare, din 2005.
Astfel, rezultă că pentru perioada 2002 - 2004 s-au făcut de două ori verificări, ceea ce încalcă dispozițiile art. 105 alin. 3 din Codul d e procedura fiscală, potrivit cărora "Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării".
Cum instanța de fond nu a putut calcula suma datorată de reclamantă numai pentru perioada neverificată inițial, actele atacate au fost anulate în întregime în temeiul art. 216 rap. la art. 47.proc. fiscală, cu precizarea că organul fiscal are posibilitatea de a emite o nouă decizie de impunere, numai pentru perioada 2004-2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE C, pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei și menținerea actelor administrativ-fiscale contestate.
În recursul formulat de C s-a susținut că otărârea instantei de fond contravine dispozitiilor legale incidente spetei si probatoriului administrat în cauză, deoarece controlul la care a fost supusă reclamanta în 2005 vizat perioada cuprinsă între 15.06.2000-11.11.2004, iar în 2007 contestatoarea este supusă unui nou control, vizând perioada 2003 - 2006 care a avut la bază si dispozitia conducătorului Directiei Judetene pentru Accize si Operatiuni Vamale C, înregistrata sub nr. 10.367/18.10.2007, prin care s-a dispus reverificarea perioadei cuprinsă între 1.01.2003 - 11.11.2004.
Din această perspectivă, rezultă asadar că perioada cuprinsă între 1.01.2003 - 11.11.2004 a fost reverificată cu respectarea dispozitiilor art. 105 alin. (3) teza a-II-a, iar perioada cuprinsă între 11.11.2004 - 2006 fost verificata în conformitate cu dispozitiile art. 105 alin. (3) teza
Pârâta a mai relevat că desi a depus la dosar întreaga documentatie care a stat la baza emiterii deciziei nr. 6/2008, printre care si dispozitia la care a facut referire anterior, instanta nu a apreciat această probă si a nesocotit total dispozitiile art. 105 alin. (3) teza a -II-a, motiv pentru care solicită admiterea recursul asa cum a fost formulat.
În final, pârâta solicită ca la soluționarea recursului, instanța să aibă în vedere si apărările sale expuse în întâmpinarea formulată în dosarul de fond precum si cele retinute în decizia nr. 6/2008 a
Prin recursul formulat DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI PERAȚIUNI VAMALE C, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 si 9.pr.civ. și critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie având în vedere următoarele motive:
Datoria vamală stabilită în sarcina petentei s-a individualizat ca urmare a efectuării controlului ulterior al operatiunilor vamale de import efectuate de petenta, în temeiul art. 61 alin. 1 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal și art. 100 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.
Totodată, s-a arătat că u există o suprapunere sau o identitate între controlul efectuat în anul 2005 si cel efectuat în anul 2007, deoarece nu se referă la aceleași operatiuni vamale.
In urma controlului ulterior efectuat la dispozitia Autoritatii Nationale a Vămilor asupra încadrării tarifare a unor produse importate de către reclamanta, s-a constatat că acestea au fost încadrate eronat la această pozitie tarifară.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, clasificarea mărfurilor se face conform generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de descriere si codificare a mărfurilor, încheiat la la 14 iunie 1983, la care România este parte.
In această situatie, Caî ntocmit decizia pentru Regularizarea situatiei nr. 350/07.12.2007 prin care a procedat la recalcularea drepturilor vamale rezultate din schimbarea încadrărilor tarifare.
Pentru aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii actiunii în contencios administrativ formulată de către reclamanta L, ca netemeinică și menținerea, ca legale și temeinice, a actelor administrative atacate.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În cursul lunilor octombrie - decembrie 2007, inspectori din cadrul V C au efectuat un control vamal al importurilor făcute de reclamanta - SRL în perioada 2002 -2005, în urma căruia s-a stabilit obligații de plată suplimentare în sumă de 154.110 lei.
Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație care a fost admisă în parte pentru suma de 104.353 lei, prin decizia nr. 6 din 22.01.2008 a DGFP C, dar reclamanta, prin acțiunea formulată, a solicitat anularea deciziei și pentru restul sumei imputate pe motiv că organele vamale efectuaseră anterior un alt control cu același obiect, pentru aceeași perioadă.
Astfel, chiar din cuprinsul procesului verbal de control nr. 238 din 7.12.2007 rezultă că declarațiile vamale din perioada 15.06.2000-11.11.2004 au mai făcut obiectul unui control, prin procesul verbal încheiat cu acea ocazie fiind stabilite debite suplimentare în sumă de 581.127.396 Rol.
Această sumă a fost, de altfel, luată în considerare prin actele fiscale atacate în prezenta procedură, respectiv ea a fost scăzută din cuantumul datoriilor stabilite, suma de 154.110 Ron fiind rezultatul acestei operațiuni ( 59 și 41 din dosarul de fond).
Reclamanta s-a prevalat de prev. art. 105 alin. 3 din nr.OG 92/2003, conform căruia "Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat si pentru fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepție, conducătorul inspecției fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii inspecției fiscale si până la data împlinirii termenului de prescripției, apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influențează rezultatele acestora."
Prima instanță a achiesat la susținerile din acțiunea introductivă, anulând în totalitate actele administrativ-fiscale atacate, considerând că a fost încălcat acest text, vătămarea suferită de către reclamantă fiind evidentă.
Prin recursurile declarate în cauză se critică această abordare, relevându-se că este admisibilă controlarea acelorași operațiuni, în considerarea excepției instituite prin teza Iaa rticolului mai sus citat, apărând "date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor".
În susținerea acestui punct de vedere, a fost invocată adresa nr. 18.713/11.04.2005 a Autorității Naționale a Vămilor, înregistrată la. C cu nr. 5337/15.04.2005, prin care s-au comunicat încadrările tarifare corecte pentru produsele importate de reclamantă, în urma unei cererii adresate chiar de către aceasta din urmă.
De menționat este însă că aceste încadrări tarifare nu au fost cele aplicate prin procesul verbal nr. 2562/S/605/25.02.2005, organele vamale găsindu-se în situația în care își invocă, practic, propria culpă pentru a justifica un nou control, pentru aceeași perioadă, respectiv necunoașterea legii.
Curtea apreciază că o astfel de atitudine este inadmisibilă, ea trebuind sancționată prin anularea actelor încheiate, întrucât este datoria organelor vamale să aplice în mod unitar și previzibil reglementările vamale, iar cetățeanul este îndreptățit la o bună administrație, principiu care se concretizează, în ultimă instanță, în posibilitatea amendării, pe cale judiciară, a actelor abuzive.
Pentru a dispune astfel, s-au luat în considerare și prev. art. 72 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, conform cărora clasificarea mărfurilor se face conform generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de descriere si codificare a mărfurilor, încheiat la la 14 iunie 1983, la care România este parte, conform Legii nr. 98/1996, respectiv a anexei acestui act.
În concluzie, organele de control aveau obligația de a stabili, în mod corect, încadrările tarifare încă în cursul anului 2005, iar nu să sancționeze reclamanta, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost cea care a solicitat lămuriri pe marginea acestor aspecte.
Mai mult, o altă dovadă a bunei credințe a societății este faptul că în procesul verbal contestat se arată că încadrările tarifare comunicate de către au fost folosite de începând cu importul din data de 13.05.2005 cu nr. 37.352.
Așadar, fiind încălcat principiul unicității controlului fiscal, actele atacate sunt susceptibile de a fi anulate, în ceea ce privește obligațiile suplimentare stabilite pentru perioada 9.12.2002-11.11.2004, sentința fondului fiind menținută în parte.
În ceea ce privește, însă, perioada 12.11.2004-3.02.2005, reprezentantul reclamantei a relevat Curții că nu au fost stabilite obligații suplimentare, însă aceste aspecte sunt contrazise de analiza anexei la procesul verbal nr. 238/2007( 59) și la referatul cuprinzând propunerile de soluționare a contestației (41), din aceste înscrisuri rezultând că au fost calculate taxe vamale și TVA, cu majorări și penalități, pentru operațiunile derulate conform -urilor nr. 90.456/2.12.2004 și nr. 7.407/3.02.2005.
Ținând cont și de împrejurarea că reclamanta a relevat, în subsidiar, că nu a înțeles să invoce motive de nelegalitate a actelor administrativ-fiscale încheiate, recunoscând validitatea acestora pentru perioada care nu a mai fost controlată, urmare a aplicării prev. art. 312 alin. 1 teza I pr.civ. recursurile vor fi admise, cu consecința modificării în parte a sentinței tribunalului, fiind menținute actele administrativ-fiscale contestate, în privința acestor obligații.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că nu pot fi reținute cele arătate prin sentința recurată, conform cărora nu se poate dispune anularea parțială a actelor, instanța neputând defalca sumele datorate, fiind necesar a fi adoptată o atare soluție, tocmai pentru a conferi organelor îndreptățite și reclamantei un temei pentru o astfel de recalculare.
În baza prev. art. 276.pr.civ. cele două recurente vor fi obligate, în solidar, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată parțiale în recurs, în cuantum de 1.800 lei, reprezentând onorariu avocațial(13).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE împotriva sentinței civile nr. 910 din 23 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte, în sensul că dispune anularea parțială a deciziei nr. 6/22.01.2008 emisă de C, a deciziei nr. 350/07.12.2007 și a procesului-verbal de control nr. 238/07.12.2007 emise de C, pentru obligațiile fiscale stabilite suplimentar, pentru perioada 9.12.2002 - 11.11.2004.
Menține dispozițiile actelor administrativ-fiscale atacate în ceea ce privește taxele vamale și, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente, calculate pentru perioada 12.11.2004 - 3.02.2005, respectiv cele aferente -urilor nr. 90.456/2.12.2004 și nr. 7.407/3.02.2005.
Obligă pârâtele recurente, în solidar, la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată parțiale în recurs, în cuantum de 1.800 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./17.10.2008
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
