Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.2/R-
Ședința publică din 09 ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
- - - JUDECĂTOR 3: Corina
- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet av., în Rm.V, Calea lui, nr.134,.2, jud.V, împotriva sentinței nr.1197 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA LIVEZI reprezntată prin primar cu sediul în Livezi, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurenții reclamanți și consilier juridic pentru intimata pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care apărătorul recurenților reclamanți depune la dosar un set de 5 hotărâri ca practică judiciară în materie, precizând că nu are de formulat cereri prealabile.
Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar concluzii scrise, arătând că nu are alte cereri prealabile.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții reclamanți, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii reclamanților așa cum a fost formulată. Nu solicită obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă, precizează că este de acord cu admiterea recursului formulat de reclamanți.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2008, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâta COMUNA LIVEZI REPREZENTATA PRIN PRIMAR, județul V pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta, prin primar, la plata drepturilor salariale, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 - privind Statutul funcționarilor publici, republicată, sume actualizate la zi cu indicele de inflație, începând cu data de 01 ianuarie 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei Livezi, județul V, iar potrivit art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 au dreptul la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, însă aceste drepturi au fost suspendate până la data de 31 decembrie 2006 prin art.44 din nr.OUG92/2004 și prin art.48 din nr.OG2/2006.
Mai arată reclamanții faptul că suspendarea acordării drepturilor contravine dispozițiilor art.38 și 39 alin.1 lit."d" din Legea nr.53/2003, care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-se garantat dreptul de egalitate de șanse și tratament, iar potrivit art.117 din Legea nr.188/1999 dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice.
Reclamanții precizează că aplicarea art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006, prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale, s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale, care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite atingând însăși esența dreptului, astfel că o normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, în susținerea pretențiilor menționate în acțiune invocând prevederile art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, prescripția nu operează, întrucât un drept suspendat succesiv poate fi acordat retroactiv.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii arătând că pentru perioada 2007 - 2008 drepturile salariale, precum și celelalte drepturi ale funcționarilor publici au fost reglementate prin nr.OG6/2007 și nr.OG9/2008, care nu prevăd acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare, în cuantum de câte 25% din salariul de bază fiecare.
După examinarea cauzei, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal. prin sentința nr.1197 din 21 octombrie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanți
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, tribunalul a reținut că potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente ( procentul din salariul de bază ).
Urmare modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de Guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici fără să se stabilească procentul cuvenit pentru cele două suplimente.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs reclamanții care, au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că prima instanță a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 31 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999.
Astfel, drepturile solicitate în instanță izvorăsc din lege, iar suspendarea lor a fost abuzivă și nelegală.
Suspendarea acestor drepturi contravine dispozițiilor cuprinse în art.38 și 39 alin.1 lit.d) din Legea 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Faptul că, până în prezent, nu a fost stabilit cuantumul suplimentelor nu poate fi negat dreptul de a le primi, procentul fiind dedus din economia generală a textelor legale în materie, spre exemplu art.9 pct.7 din Legea nr.199/1999 republicată și art.18 alin.3 din Legea nr.672/2002.
Intimata, prin Primar, a depus întâmpinare ( calificată drept concluzii scrise, în raport de momentul depunerii) arătând că nu se poate opune ca reclamanții să își revendice drepturile pe care aceștia le consideră legitime, sens în care este de acord cu admiterea recursului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Se constată că judecătorul fondului nu a negat dreptul reclamanților de a primi cele doua suplimente prev. de art. 31 din Legea nr. 188/1999/R ci doar a avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamanți nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamanților ca funcționari publici.
Astfel, potrivit art.31 alin.1 lit.c) și d) din Legea 188/1999, salariul funcționarilor publici este compus și din suplimentul postului și, respectiv, suplimentul corespunzător dreptului de salarizare, fără însă ca legea (lato sensu, indiferent de denumire și de putere juridică) să precizeze cuantumul suplimentelor sau procentul aplicabil pentru calcularea lor.
Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
Determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci, nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamanți, prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici din care nu fac parte reclamanții.
Se va remarca și faptul că dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât, în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
În această ipoteză, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte recurenții reclamanți.
În consecință, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art.312 alin.1, Curtea va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet av., în Rm.V, Calea lui, nr.134,.2, jud.V, împotriva sentinței nr.1197 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA LIVEZI reprezntată prin primar cu sediul în Livezi, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
19.01.2009
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
