Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 20/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 20/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 13 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR LOCAL DE EVIDENȚA A PERSOANELOR B împotriva sentinței civile nr. 623/A pronunțată în dosarul - de Tribunalul Brașov la data de 22 septembrie 2008, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 13 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 623/CA/ 22 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu și s-a respins ca fiind prescrisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local B și Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B pentru perioada 1.01 - 27.03.2005; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local B și Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B și în consecință a fost obligat pârâtul Consiliul Local B la alocarea, calcularea și plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 28.03.2005 și până la data de 3.07.2005 sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății; a fost obligat Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor B la alocarea, calcularea și plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 4.07.2005 și până la data de 15.05.2007 sume actualizate cu rata inflației de la data scadenței fiecărei indemnizații și până la efectuarea plății; au fost obligați pârâții să consemneze în carnetul de muncă al reclamantei indemnizația de dispozitiv pentru perioadele arătate în hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Excepția prescripției este fondată și a fost admisă având in vedere data formulării acțiunii, -, data de la care se solicită indemnizația de dispozitiv, - și dispozițiile art. 3 din Decr. 167/1958 (care prevăd un termen de 3 ani pentru introducerea acțiunii). Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei in contradictoriu cu pârâții Consiliul Local B și SPCLEP B va fi respinsă ca prescrisă pentru perioada 01.01 - 27.03.2005.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că in perioada 28/03 - -, reclamanta a avut calitatea de funcționar public in cadrul Consiliul Local B - SPCLEP. Ulterior acestei date, până la data de -, reclamanta și-a păstrat calitatea de funcționar public iar SPCLEP a dobândit personalitate juridică, potrivit HCL 387/04.07.2005.
Instanța a reținut că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin. 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI, la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1, se arată că prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (. 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din. 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare in activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, in plus, față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prev. în. 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca in rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv,să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice,tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind,în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, acțiunea reclamantei va fi admisă in parte ( diferența de pretenții fiind prescrisă, după cum s-a arătat anterior).
Au fost obligați pârâții să aloce, să calculeze și să plătească reclamantei sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv, fiecare pentru perioadele arătate in dispozitivul sentințe, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
În temeiul dispozițiilor Decretului 92/1976 au fost obligați pârâții să consemneze in carnetul de muncă al reclamantei indemnizația de dispozitiv pentru perioadele arătate in dispozitivul prezentei hotărâri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local B și Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct.9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Motivele de recurs invocate de cei doi pârâți coincid. În dezvoltarea acestora se arată că: dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, și Ministerul Justiției, iar Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Indemnizația de dispozitiv se aplică numai la angajații din structurile Ministerul Administrației și Internelor și nu funcționarilor publici din cadrul serviciilor specializate deci subordonate consiliilor locale. Se invocă principiul autonomiei locale.
Recurentul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor arată că este un serviciu public cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local B și nu este subordonat Ministerului d e Interne.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă solicitând respingerea recursurilor. Arată că toți funcționarii acestui serviciu primesc din luna mai 2008 acest spor de dispozitiv de 25 %. Se citează și dispozițiile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată, raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Prin instanță a reținut corect situația de fapt. Reclamanta este funcționar public în prezent în cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea
nr.138/1999 fiind o indemnizație care se acorda inițial persoanelor care aveau
calitatea de militar, in sectoarele de apărare națională, ordine publică si
siguranța națională dar și salariaților civili din unitățile militare. In cursul anului 2002 s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, iar in anul 2004 la cea a foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii s-au păstrat prin lege toate drepturile de natură salarială si alte drepturi acordate anterior militarilor, inclusiv indemnizația de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza. Indemnizația de dispozitiv a fost acordata încă de la intrarea in vigoare a Legii nr.138 /1999 și personalului civil din poliție și subunitățile subordonate Ministerului d e Interne. Tot personalul încadrat in cadrul Ministerului d e Interne beneficia de indemnizația de dispozitiv. In anul 2003 Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației si Internelor, denumit in prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru eliminarea unor discriminări prin acordarea unor drepturi suplimentare, pentru unele categorii de funcționari și personal civil contractual, fata de alți angajați inițial in administrația publica din structura noului Minister al Administrației și Internelor constituit in anul 2003, a fost emis Ordinul ministrului nr.496/23.07.2003 prin care la pct.9 pct.2 se prevede ca " indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-și desfășoară activitatea si in domeniul administrației publice!"La pct.31 pct. l din Ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cat si personalul contractual din toate unitățile ce intră in structura acestui minister. Se mai precizează in Ordin ca personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat in art. 13 din Legea nr.138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv lunara de 25% din salariul de bază.
În consecință, fata de dispozițiile din actele normative menționate rezultă că reclamanta, angajată în sistemul administrației publice în cadrul Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor, serviciu încadrat de legiuitor în structura Ministerul Internelor și Reformei Administrative, beneficiază de indemnizația de dispozitiv. Ordinul nr. 496/2003 al ministrului administrației și internelor este aplicabil și acesteia. Ordinul nu a fost abrogat sau modificat în mod expus în sensul că acestei categorii de funcționari publici, în care se încadrează și reclamanta nu li s-ar aplica. Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial, dar este în vigoare și se aplică.
Pe lângă argumentele generale avute în vedere, Curtea va reține și reglementarea specială a serviciilor publice comunitare de evidență a serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor. Art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor prevede că "se înființează în subordinea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor prin reorganizarea compartimentelor de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale și a formațiunilor locale de evidență a populației din structura Ministerului Administrației și Internelor", servicii publice aflate sub autoritatea și conducerea Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerul Administrației și Internelor.
Deci Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor este un serviciu public în subordinea Consiliului Local B, care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice sub autoritatea Ministerului Administrației și Reformei Administrative.
Nu se încalcă principiul autonomiei locale. Și celelalte drepturi salariale ale funcționarilor publici încadrați în administrația publică locală sunt stabilite prin acte normative la nivelul central.
Ambele recursuri vizează aceleași aspecte care au fost analizate și pe care Curtea le consideră neîntemeiate.
Instanța va avea în vedere și împrejurarea că personalul similar din cadrul aceluiași serviciu public primește indemnizația de dispozitiv.
Prin neacordarea acestor drepturi și reclamantei s-ar ajunge la o situație discriminatorie care nu ar avea o justificare obiectivă și rezonabilă încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Beian contra României.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, urmează să respingă ambele recursuri și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta deciziei.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI și SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR LOCAL DE EVIDENȚA A PERSOANELOR împotriva sentinței civile nr. 623/A pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. C- 13.01.2009
. T- 21.01.2009/2 ex.
Jud. fond- M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
