Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 20/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 20/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010 Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Măria Ioniche, Constantin Epure judecător
- - - - judecător GREFIER -
Pe rol fiind solu ționarea recursului declarat de pârâta Garda Financiară Secția C împotriva sentinței civile nr. 985 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal ăcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimații reclamanți, G, -, -, -, și, lipsă fiind recurenta pârâtă Garda Financiară Secția Județeană
Procedura îndeplinită.
S-a ăcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de recurenta pârâtă pârâta Garda Financiară Secția C în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Avocat pentru intimații reclamanți declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului. Totodată depune la dosar, concluzii scrise pentru a fi avute în vedere la pronunțarea cauzei.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instan ța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intima ții reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Sus ține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe baza probatoriului administrat în cauză și a normelor aplicabile în materie. Arată că intimații reclamanți au calitatea de funcționari publici. Potrivit art. 31, inițial 29 din Legea nr. 188/1999, modificată prin Legea nr. 161/2003, funcționarii publici pentru activitatea desfășurată au dreptul la suplimentul postului și suplimentul gradului. Invocă ca practică judiciară decizia nr. 709/R, pronunțată de această instanță în dosarul nr-.
1
CURTEA
Asupra recursului de fa ță constată că:
La data de 09.06.2009, reclaman ți, G, -, -, -, și au chemat în judecată pe pârâta Garda Financiară C solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentului postului de 25% din salariu de bază, a suplimentului corespunzător treptei de salarizate în procent de 25% din salariul de bază și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație de la data de 22.03.2004 și până la data plății efective a acestora.
Ac țiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Covasna. în acest dosar, instanța în baza probelor a pronunțat hotărârea nr. 985/29.10.2009 a Tribunalului Covasna.
Prin aceast ă hotărâre a dispus următoarele:
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -, -, și, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară Secția C și, în consecință:
A obligat ârâta p. să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aferente perioadei cuprinse între 22.03.2004 -în funcție de data angajării fiecărui reclamant și data pronunțării prezentei hotărâri. Sumele fiind actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
A respins restul preten țiilor.
Pentru a hot ărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
în fapt, reclamanții sunt funcționari publici în cadrul instituției pârâte, așa cum o atestă fișele postului depuse la filele 29-76.
Conform art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicata în anul 2007, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin același articol, la alin.3 se prevede că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Norma referitoare la compunerea salariului a fost introdus ă prima dată prin art.29 al Legii nr.l61/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
în perioada 2004 - 2006 aplicarea prevederilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost suspendate prin art.44 din OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.75/2005, art.48 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
în Legea nr.251/2006, la art. XIII s-a prevăzut că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58 1 și ale art. 60 1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu
2
modific ările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
Art. din OG nr.6/2007 privind unele ăsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșteri salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 prevede că "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobat de lege".
De principiu, suspendarea acord ării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine prevederilor art.41 și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat ă prevederile art. 15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de alt ă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
Instan ța a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art.29 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
în fine, s-a arătat că dispozițiile art.38 din Codul muncii prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Este evident din cele expuse mai sus ă dreptul ca atare, la plata suplimentului postului și al treptei de salarizare, subzistă.
Prin suspendarea repetat ă, Guvernul a încălcat normele constituționale și cele ale codului muncii.
în actele normative prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor de natură salarială, nu s-a dat nici o explicație și nu s-a făcut nici o referire la situația care ar fi impus- Ca urmare nu putem trage o altă concluzie decât aceea că Guvernul a urmărit practic să aducă atingere însăși existenței dreptului.
Conduita Guvernului a fost apreciat ă în acest context ca fiind puțin responsabilă și de natură a aduce o atingere serioasă principiului încrederii în statul de drept, principiu care impune aplicarea efectivă a actelor normative adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive cu consecința obstacolării titularilor drepturilor de a se bucura efectiv de acestea.
3
Ca urmare, instan ța a admis cererea reclamanților și a dispus pârâtei să acorde drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, începând cu data de 22.03.2004 - în raport de data numirii fiecărui reclamant în funcția publică și până la data pronunțării prezentei sentințe.
însă, în ce privește cuantumul solicitat de reclamanți de 25% din salariul de bază, instanța este pusă în situația de a analiza în ce măsură acest procent este temeinic sau nu.
De și a fost legiferat ca parte componentă a salariului funcționarilor publici, suplimentul postului și al treptei de salarizare nu a fost cuantificat (calculat) în nici una din legile ori ordonanțele de completare și modificarea Legii nr. 188/1999.
Pentru a fi posibil ă cuantificarea este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.l lit. c) și d) (actualmente art.31) din Legea nr. 188/1999, atribuție care revin fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor legii.
De principiu, obligarea Guvernului la promovarea unui act normativ cu for ță juridică, în sensul menționat, nu este posibilă.
Sub acest aspect, astfel cum a statuat și înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 1257/28.02.2007, publicată în Jurisprudența Secției pe anul 2007 - semestrul I, p. 17-20), este inadmisibilă în condițiile art.l din Legea nr.554/2004, o cerere de chemare în judecată a Guvernului pentru emiterea unui act normativ cu conținut special.
în condițiile în care nu a fost reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, cuantificarea de către instanță a acestor drepturi nu este posibilă.
împrejurarea că practica instanțelor este neuniformă și că unele instanțe au dispus plata efectivă a unor astfel de drepturi în cuantumul de 25% solicitat de reclamanți nu poate constitui un temei de drept al acestei acțiuni. Sub acest aspect, în practica judiciară, în afară de considerentele generale privind încălcarea normelor constituționale și cele ale codului muncii - care de altfel sunt adevărate - nu s-a adus nici o precizare la modul în care suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare au fost cuantificate la procentul de 25% din salariul de bază.
Ca o concluzie, fa ță de cele expuse, instanța a reținut că fără existența unui act normativ, dat de legiuitor ori de Guvern, ori a unui act administrativ dat de ordonatorul de credit prin care să se cuantifice drepturile salariale pretinse, acordarea suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază nu a fost dispusă.
Cheltuieli de judecat ă nu s-au solicitat.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta Garda Financiară Secția C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii acțiuni reclamantei ca neîntemeiată.
în dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Prin ac țiunea recurată instanța de fond a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, G, -, -, -, și și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, aferente perioadei cuprinse între 22.03.2004- în funcție de data angajării fiecărui reclamant și data pronunțării hotărârii.
Totodat ă instanța de fond a dispus actualizarea sumelor datorate reclamanților cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective a drepturilor salariale.
4
Solu ția instanței de fond este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia deoarece aceasta nu a respins pretențiile reclamanților anterioare datei de 09.06.2006 ca fiind prescrise.
în cauză se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile anterioare datei de 09.06.2006.
Recurenta ârâtă p. consideră aplicabile speței prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, republicat precum și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii.
Instan ța de fond nu a reținut aspectul potrivit căruia în prezenta cauză obiectul litigiului îl constituie un drept de creanță, iar din acest punct de vedere, soluția ar fi trebuit să aibă în vedere faptul că, acest drept de creanță nu există și pe cale de consecință nu se poate spune că a fost îngrădit.
De asemenea, reclaman ții ar fi trebuit să fie obligați să facă dovada faptului că sunt titularii unui drept de creanță - creanță certă, lichidă și exigibilă.
Din acest punct de vedere, nu s-a ăcut în fața instanței de fond dovada lichidității creanței întrucât nu există prevederi legale în vigoare prin care să se dispună cu privire la întinderea dreptului, respectiv câtimea obligației corelative.
în primul rând, nu a fost prezentat instanței faptul că practica instanțelor judecătorești nu este unitară.
Statutul func ționarilor publici reglementează în mod generic funcția publică, evoluția carierei funcționarilor publici, drepturile și îndatoririle acestora, context în care definește structura salariului cuvenit funcționarilor publici fără să stabilească, în concret, modalitatea de calcul al acestuia.
De asemenea, Statutul func ționarilor publici nu prevede criteriile concrete de determinare a suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, procentul de 25% indicat de recurenții reclamanți în cererile de chemare în judecată fiind stabilit în mod arbitrar, neavând susținere legală.
Un alt motiv pentru care aceste ac țiuni sunt respinse este și acela al lipsei cadrului legal care să reglementeze și să cuantifice sporurile salariale solicitate, atributul legiferării revenind-i legiuitorului și în nici un caz de către judecător, printr-o hotărâre judecătorească.
De altfel instan ța de fond în considerentele sentinței, în mod corect a reținut că cuantumul drepturilor solicitate nu este prevăzut de nici un act normativ, astfel că nu poate fi acordat procentul de 25% solicitat de către reclamanți.
de ătre instanțele judecătorești în raportul de la criterii ar prezenta și o nesocotire a Deciziilor Curții Constituționale nr. 818/2008 și nr. 820/2008, în cuprinsul cărora s-a reținut că "Instanțele judecătorești nu au competențe să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu normele create pe cale judiciară sau cu precădere cuprinse în alte acte normative"
Aceste instan țe au reținut faptul că nici Legea nr. 188/1999 și nici OG nr. 6/2007 nu prevăd procentul în care s-ar acorda aceste sporuri salariale și nici o altă dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici procentul de 25% solicitat de reclamanți și nici un alt procent, considerent pentru care aceste acțiuni sunt lipsite de temei legal.
în aceste condiții s-a reținut prin obligarea angajatorului la plata acestor drepturi fără ca în prealabil să fi fost stabilite și acordate în mod expres prin act administrativ pentru fiecare funcționar public în parte, instanța se substituie angajatorului în ceea ce privește evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici.
Evaluarea și aprecierea obiectivă a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, în vederea recompensării cu alte drepturi salariale se face de către angajator, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor și atribuțiilor stabilite prin fișa postului, cu rezultate obținute în mod efectiv de către fiecare funcționar public.
5
Doar respect ând această procedură prevăzută de dispozițiile HG nr. 1209/2003 și Legea nr. 188/1999, se poate asigura un sistem motivațional, care să determine creșterea performanțelor profesionale.
Art. 31 alin 1 din Legea nr. 1488/1999 prevede elementele componente ale salariului la care au dreptul func ționarii publici.
în mod expres, drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt prevăzute în legea specială a salarizării în domeniul în care funcționarii publici își desfășoară activitatea, la care face trimitere și art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.
Cum cele dou ă adaosuri nu sunt prevăzute de legea specială de salarizare a reclamanților și nici nu a fost adoptat un alt act normativ în aplicarea și punerea în executare a dispozițiilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, instanța de judecată nu se poate substitui legiuitorului ori executivului în privința stabilirii și acordării efective a acestora.
De asemenea, s-a reținut că prevederile legislative speciale privind stabilirea salarizării funcționarilor publici, respectiv OUG nr. 9/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007 și în prezent nr. 9/2008, este evident că au prioritate în fața normei generale care este Legea nr. 188/1999.
în acest caz nu poate fi vorba de un drept care prin efectul suspendării a fost lipsit de conținut, deoarece însăși conținutul acestui drept nu a fost reglementat prin lege.
Neacordarea acestor suplimente nu constituie o îngrădire nelegitimă a executării acestor drepturi atât timp cât nu se cunosc limitele exercitării acestora.
Instan ța de fond nu a reținut nici aspectul potrivit căruia actualul sistem de salarizare nu cuprinde cele două suplimente solicitate prin acțiunea formulată.
Mai mult, pozi ția Curții Europene a Drepturilor Omului care, consideră că, în cazul unei creanțe, dacă întinderea acesteia nu este determinată printr-o hotărâre irevocabilă, cauza urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
în aceste condiții, se apreciază că solicitarea de acordare a sporurilor prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c din Legea nr. 188/1999, în cuantum de 25% pentru fiecare, nu poate fi soluționată favorabil, reglementată, prin intermediul hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, pentru activitatea desf ășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel, este adev ărat că nici o prevedere legală în vigoare nu dispune cu privire la diminuarea procentului aplicabil în cazul funcționarilor publici ale căror performanțe profesionale nu sunt excepționale însă, a aplica același procent tuturor funcționarilor publici indiferent de performanța acestora și la același nivel contravine tuturor principiilor de salarizare a funcționarilor publici.
în completarea acestuia, legiuitorul a stabilit, la art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, că Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Astfel, potrivit art. 1 din OG nr. 6/2007, acest act normativ reglementeaz ă drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
în prezenta cauză, dreptul de creanță solicitat, nu este reglementat sub aspectul întinderii prin lege sau prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Recunoa șterea vocației generale la acordarea drepturilor solicitate, prin hotărâre judecătorească, fără a fi posibilă determinarea acestora, face ca hotărârea să fie lipsită de nulitate din principalele efecte: punerea în executare.
Pentru a fi posibil ă cuantificarea suplimentului postului corespunzător treptei de salarizare, ca parte componentă a salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine
6
fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Or, sub acest aspect practica judec ătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținutul special ( Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1257/28.02.2007, publicată în Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2007- Semestrul I, p. 17-20).
Fa ță de recursul declarat în cauză intimații reclamanți au formulat Concluzii scrise în recurs ( 28-31) în sensul respingerii recursului ca nefondat, solicitând menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examin ând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 985/29.10.2009 a Tribunalului Covasna prin prisma criticilor de recurs și față de prevederile legale aplicabile în cauză, constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din întreg probatorul administrat în cauză, se constată că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Referitor la criticile aduse de recurent ă sentinței pronunțată de Tribunalul Covasna în cauză, instanța de recurs constată că:
în fapt, reclamanții au calitatea de funcționari publici la pârâtă și că potrivit Legii nr. 188/1999 modificată prin Legea 161/2003, aceștia beneficiază de anumite drepturi salariale și anume: de suplimentul postului și al treptei de salarizare conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din această lege.
func ționarilor publici conform prevederilor Codului Muncii și OG nr. 6/2007, nu pot face obiectul vreunei rețineri sau limitări și că se justifică acordarea lor ca fiind drepturi legale.
în mod corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea prevederilor art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și A Libertăților Fundamentale, care stabilește la art. 1 că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condiții prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Drepturile salariale solicitate prin prezenta ac țiune, plata suplimentului postului și plata suplimentului treptei de salarizare, reprezintă un drept de creanță cert, lichid și exigibil, constituind un bun propriu al fiecărui salariat, conform textului invocat la alineatul precedent.
Și în Constituția României se prevede respectarea acestui drept și ele nu pot fi restituite decât prin lege, iar suspendarea plății acestor drepturi salariale nu poate conduce la înlăturarea dreptului respectiv.
șa fiind, instanța de recurs constată că, în cauză nu este vorba de o aplicare greșită a legii sau a probelor și că față de criticile formulate în recurs nu se impune modificarea sentinței și nici respingerea acțiunii reclamanților în tot așa cum solicită recurenta prin recursul declarat în cauză.
Aspectul invocat de recurent ă ca o serie de instanțe de judecată au respins acțiunea reclamanților având obiect identic cu cel în cauza de față, nu poate fi reținut de instanța de recurs, deoarece practica este neunitară în materie și nici nu reprezintă izvor de drept.
Faptul ă Legea nr. 188/1999 reglementează generic acest supliment nu conduce la ideea că aceste drepturi nu trebuie acordate de angajatori. Față de critica referitoare la actualizarea sumelor conform prevederilor Codului civil instanța de recurs constată că în fapt și în drept este justificată această cerere de actualizare a drepturilor salariale cu rata inflației, formulată de reclamanți motiv pentru care se va respinge această critică ca nelegală.
7
șa fiind, nu se poate reține că nu există cadru legal, ci dimpotrivă cadrul legal există, dar el trebuie aplicat de cei în drept.
Nu pot fi re ținute nici aspectele criticate în recurs, în sensul că acest supliment nu reprezentau drept de creanță și că nu este vorba de creanțe lichide exigibile, deoarece instanța prin sentința pronunțată nu a dispus o sumă de plată a drepturilor bănești cuvenite cu același titlu de supliment al postului și al treptei de salarizare, ci aceste sume pot fi calculate ținând cont de prevederile OG nr. 6/2007 și criteriile ce le poate stabili angajatorul.
Critica recurentei privind prescrierea dreptului material la acțiunea reclamanților, urmând a fi respinsă deoarece, punerea în executare la plata sumelor respective nu conduce la înlăturarea dreptului prevăzut de Legea nr. 188/1999 art. 31 lit. c și
Faptul invocat de recurent ă cu privire la modificarea practici judiciare și a recursului în interesul Legii, instanța constată că Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost motivată în fapt și în drept la data formulării acțiunii și a pronunțării Hotărârii de Tribunalul Brașov, sens în care nu se poate ști ce considerente au fost avute în vedere de aceasta la pronunțarea Deciziei.
în speță, instanța de recurs, reține că în cauză nu este vorba de o acțiune pentru motivul că aceste suplimente nu au fost creanțe cuantificate în lege, și că nu ar fi aplicabile prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Dimpotrivă acțiunea reclamantei are o natură juridică de contencios administrativ, iar aceste drepturi suplimentare sunt prevăzute expres în lege, nefiind abrogate prevederile art. 31 lit. d,c din Legea 188/1999 fiind admisibilă.
în esență față de cele arătate în fapt și în drept prin raportare la criticile de recurs, instanța de recurs va înlătura toate aceste critici ca fiind netemeinice și nelegale, constatând recursul ca nefondat.
în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat, iar în consecință se va menține ca legală și temeinică sentința Tribunalului Covasna ca fiind corectă și legală. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ârâta p. Garda Financiară - Secția C împotriva sentinței civile nr.985/29.10.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
ără cheltuieli de judecată.
Irevocabil
Pronun țată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
Pre ședinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red./1.03.2010
Dact.MB/8.03.2010
14.ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Măria Ioniche, Constantin Epure
