Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 21/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure judecător
- - - - JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 1078/CA din 30 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic B pentru recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și avocat și pentru intimata reclamantă SC -- - SRL.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se constată depusă la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare formulată de intimata reclamantă SC -- - SRL, în dublu exemplar.
Se comunică, în ședință publică, reprezentantului recurentului pârât un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar.
Consilier juridic B depune la dosar delegație de reprezentare și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a avea posibilitatea să i-a la cunoștință despre conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată la acest termen.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție reprezentând practică judiciară.
La a doua strigare a cauzei, reprezentanții părților declară că nu au cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic B, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate și în consecință respingerea cererii de suspendare ca fiind neîntemeiată.
Critică sentința recurată arătând că instanța de fond în mod greșit a reținut că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și existența pagubei iminente, chiar dacă s-a făcut dovada achitării cauțiunii stabilită de instanță. De asemenea, susține că instanța de fond nu a motivat sub nici un aspect hotărârea luată ci s-a rezumat doar la a constata că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii în mod cumulativ prin raportare la prevederile art. 215 din OUG nr. 92/2003 și art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004. Solicită a se observa că intimata reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii cazului bine justificat și a pagubei iminente, existența acestor condiții este doar invocată nu și dovedită. Nu solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Avocat pentru intimata reclamantă, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, potrivit motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar.
În combaterea recursului, arată că în mod corect a reținut instanța de fond, respectiv că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă pentru a dispune măsura suspendării actului administrativ atacat, respectiv Decizia de impunere nr. 606/23.07.2009. Cazul bine justificat a fost dovedit prin cuantumul mare stabilit de către organele fiscale prin decizia de impunere atacată, iar posibilitatea producerii unei pagube iminente rezultă din mai multe perspective, respectiv cuantumul ridicat al sumei în raport cu posibilitățile financiare ale societății, obiectul de activitate și modalitatea de plată a cărei executare este de natură să conducă la încetarea activității societății reclamante. La dosarul de fond se află o adresă emisă de ANAF prin care a înștiințat societatea intimată reclamantă că a fost înființată poprirea asupra contului său.
Avocat pentru intimata reclamantă declară că achiesează punctului de vedere exprimat de avocat cu precizarea că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi efective. Dacă din argumentele de drept și de fapt se dovedește că există o îndoială asupra actului administrativ fiscal, condiția cazului bine justificat este justificat. Prin executarea silită pornită împotriva societății reclamante pentru recuperarea sumei stabilite prin decizia de impunere se creează în mod evident un prejudiciu. Prin urmare instanța de fond a reținut alături de plata cauțiunii stabilite de instanță că sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege. Solicită a se avea în vedere la pronunțarea cauzei, deciziile depuse la dosar, care reprezintă practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1078/CA/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta --- in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, dispunându-se suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 606/23.07.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașova reținut că reclamanta --- a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 606/23.07.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, până la pronunțarea instanței de fond, iar condițiile cerute de art.14 din Legea nr.554/2004 cu privire la cerința cazului bine justificat și a pagubei iminente, Tribunalul Brașova reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege.
Reclamanta a îndeplinit condiția achitării cauțiunii in cuantumul stabilit de instanță, potrivit dispozițiile art. 215 al. 2 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, potrivit recipiselor de la fila 42 dosar.
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 15 al. 1 și art. 14 al. 1 din. 554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ - îndeplinită in cauză, este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Cele două condiții, prin tonul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a "iminenței producerii pagubei".
Existența cazului bine justificat rezultă din cuantumul sumei stabilite prin decizia de impunere a cărei suspendare se solicită, respectiv suma de 144.133 lei TVA de plată și 3.747 lei penalități, a cărei executare este de natură să conducă la încetarea activității reclamantei.
Condiția iminenței producerii unei pagube care altfel nu poate fi prevenită rezultă din împrejurarea că pârâtele au emis deja titlu executoriu (fila 12) și acte de executare ( somație și adresă prin care reclamanta este anunțată că i se vor indisponibiliza sume de bani din conturile de la două bănci, prin înființarea popririi, filele 10, 11).
Raportat considerentelor expuse, in temeiul dispozițiilor art. 14, 15 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 și art. 215 al. 2 din Nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, instanța va admite cererea de suspendare formulată de reclamantă și va dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 525/18.07.2008 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criiticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiuniii având ca obiect suspendare executare act administrativ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță, în mod greșit și printr-o interpretare greșită a legii, a admis cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr.606/23.07.2009 emisă de către pârâtă, apreciind că reclamanta a făcut dovada existenței cazului bine justificat și a producerii pagubei iminente, precum și plata cauțiunii. Arată pârâta că în sentință nu se regăsesc motivele pe care aceasta se sprijină, prima instanță nemotivând sub nici un aspect hotărârea luată, rezumându-se doar la a constata că sunt îndeplinite prevederile art.215 din nr.OG92/2003 și art.14 și 15 din Legea nr.554/2004. Se mai arată că instanța fondului nu a motivat în ce constaă aparența de nelegalitate a deciziei de impunere pentru a justifica existența cazului bine justificat și a producerii pagubei iminente. Reclamanta nu a făcut altceva decât să invoce defectuozitatea raporturilor contractuale pe care le are cu Bucharest, apect care a generat respinegrea cererii de rambursare TVA și, pe cale de consecinta, stabilirea in sarcina sa de obligatii fiscale suplimentare. Or, în opinia recurentei-pârâte, acest aspect nu atrage nici măcar în aparență nelegalitatea deciziei de impunere nr.606/2009, raportul contractual incumbând doar părților contractante, cu consecința asumării obligațiilor reciproce. În aceste condiții, instanța de fond a reținut în mod greșit că stabilirea în sarcina reclamantei a obligațiilor fiscale suplimentare reprezintă un caz bine justificat, întrucât cuantumul acestora de 144.133 lei, reprezentând TVA de plata, a fost determinat ca urmare a finalizării inspecției fiscale potrivit OG nr.92/2003 și a avut la baza situația de fapt și documentele justificative existente la data efectuării acesteia.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului declarat în cauză și mneținerea sentinței recurate, motivând în esență că sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube, prevăzute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 și art.215 din nr.OG92/2003. Astfel, în privința cazului bine justificat, intimata reclamantă arată că există o îndoială puternică asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, cu trimitere la interpretarea greșită a unui contract comercial și a documentelor prezentate de societate organelor de inspectție fiscală cu ocazia efectuării controlului fiscal. În privința pericolului iminent, intimata reclamantă a arătat că o punere în executare a deciziei de impunere - pe care o apreciază ca fiind vădit nelegală - ar aduce societatea reclamantă la încetarea activităților desfășurate, deoarece este vorba de un cuantum ridicat al sumei în raport cu posibilitățile financiare ale societății, obiectul de activitate al acesteia, modalitatea de plata utilizată de societate în relația cu furnizorii acesteia, toate acestea conducând la concluzia că, prin continuarea executării, următorul pas în această procedură ar fi înființarea popririi asupra conturilor sale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă în lumina dispozițiilor art.3041pr.civ., Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamanta intimată a achitat cauțiunea stabilită de instanța de fond și anterior sesizării instanței de fond a urmat procedura plângerii prealabile, promovând contestația administrativă.
Prin Decizia de impunere pentru obligații fiscale suplimentare nr.606/23 iulie 2009 emisă de DGFP B, instituția recurentă-pârâtă a respins cererea de rambursare a TVA în cuantum de 15.329 lei prevăzută în decontul de TVA aferent lunii mai 2009, stabilind obligații de plată fiscale suplimentare TVA de 144.133 lei pentru decontul de TVA aferent lunii mai 2009 și obligatii fiscale accesorii de plata de 3.747 lei pentru decontul de TVA aferent lunii mai 2009.
Instanța de fond a reținut în mod corect că este fondată cererea de suspendare formulată de reclamantă, în sensul că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004 modificată, anume existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Astfel, cazul bine justificat este motivat prin raportare la aparența de nelegalitate a deciziei de impunere cu privire la aprecierea obligațiilor stabilite în contractul de vânzare-cumpărare din 09.01.2008 în sarcina reclamantei, respectiv prestări servicii față de Bucharest. Cazul bine justificat vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal atacat, situație ce urmează a fi lămurită pe calea contestației pe care societatea reclamantă a urmat-o, eventual pe cale judecătorească, potrivit regulilor stabilite prin Codul d e procedură fiscală. Astfel prin contestația înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice B, se invocă o interpretare eronată a contractului de închiriere încheiat de părți, aplicarea temeiurilor legale privind deductibilitatea TVA, înregistrări în contabilitate etc.
Măsura suspendării actului administrativ fiscal este una echitabilă, atâta vreme cât acel act administrativ fiscal - decizia de impunere - este în proces de evaluare la autoritatea emitentă și există o aparență de nelegalitate a acestuia, referitoare la modul de interpretare a clauzelor contractuale, a cheltuielilor efectuate de intimata-reclamantă în temeiul contractului încheiat cu Bucharest L și la deductibilitatea sau nu sumelor de bani ce au constituit izvorul decizei de impunere.
În privința pagubei iminente, instanța de fond a reținut corect că emiterea titlurilor executorii de către recurenta-pârâtă și efectuarea de acte de executare ( fila 12 dosar fond), precum blocarea conturilor bancare ale societății reclamante (fila 10 dosar fond), conduc la concluzia îndeplinirii condiției privind iminența pagubei. care se desprind, în mod rațional, conduc la concluzia că societatea reclamantă se poate afla în situația de a nu mai primi credite, de a nu mai fi prelungite creditele existente, existând perspectiva imposibilității societății reclamante de rambursa datoriile către creditorii săi comerciali. Or, executarea deciziei de impunere atacate este în măsură să producă pagube certe societății reclamante, câtă vreme recurenta-pârâtă a procedat la blocarea tuturor conturilor societății reclamante, indisponibilizând atât sumele existente, cât și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și/sau valută deschise la unitățile bancare unde reclamanta are cont deschis.
Analiza textului de lege care disciplinează instituția suspendării executării unui act administrativ conduce la concluzia că art.14 nu face vorbire de o pagubă efectivă, ci o pagubă iminentă, o pagubă care se poate prevedea pentru cazul în care actul administrativ - a cărui suspendare se solicită - este pus în executare.
Curtea va avea în vedere și recomandarea nr.R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu dificil de reparat și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că soluția adoptată de prima instanță este la adăpost de orice critici, inclusiv cele invocate de recurenta-pârâtă, iar în baza art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul formulat în cauză.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1078/CA/30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. C-tin / 18.02.2010
Dact. / 23.02.2010
- 4 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure
