Obligația de a face. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 22/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure judecător
- - -- JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă - TURISM SRL împotriva sentinței civile nr. 1008/CA din 16 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru recurenta reclamantă - TURISM SRL, lipsă fiind intimatul pârât Instituția Prefectului B - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recursul este declarat și motivat de recurenta reclamantă - TURISM SRL în termenul prevăzut de lege și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
La dosar nu s-a depus întâmpinare.
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar împuternicire avocațială și declară că nu are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind formulate alte cereri, probe de administrat, instanța în baza art. 150 coroborat cu art. 316 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru reclamantă, având cuvântul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și în consecință admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Critică sentința recurată arătând că instanța de fond în mod greșit a interpretat actul dedus judecății raportat la înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că societatea recurentă reclamantă a îndeplinit toate condițiile impuse de MAI nr. 1501/2006, mai puțin cea legată de plata taxei de înmatriculare a autoturismului, fapt ce se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă. Susține că taxa specială pentru mediu are aceleiași caracteristici ca și taxa de primă înmatriculare, prevăzută de OUG nr. 50/2008 modificată și completată cu OUG nr. 7/2009, fiind o taxă restrictivă conform căreia atrage imposibilitatea înmatriculării unui autoturism second hand cumpărat dintr-un alt stat al în România. Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, prevede că " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Prin urmare apreciază că societatea recurentă reclamantă are dreptul de a înmatricula autoturismul în România fără achitarea taxei de poluare. Solicită a se avea în vedere ca și decizie relevantă Decizia nr. 715/2.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1008/C/16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - TURISM SRL, în contradictoriu cu pârâtul Instituția Prefectului B - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere, Înmatriculări Autovehicule.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta s-a adresat pârâtului cu o cerere prin care a solicitat înmatricularea unui autoturism second-hand fără plata taxei de înmatriculare. La această cerere reclamanta a primit adresa nr. 75237/18.08.2009 emisă de pârât, care conține refuzul acestei autorități de a înmatricula autoturismul în discuție, această atitudine fiind asimilată unui act administrativ unilateral, conform dispozițiilor art. 2 al. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit art. 7 al. 1 lit. i din Ordinul MAI 1501/2006, înmatricularea unui autovehicul se face pe baza mai multor înscrisuri, printre acestea numărându-se și dovada plății taxei de înmatriculare.
Nefiind autoritatea care are atribuții privind calcularea taxei de poluare, s-a apreciat că pârâtul nu putea să constate dacă taxa de poluare este sau nu conformă TCE, sau dacă prin aceasta se instituie sau nu un regim fiscal discriminatoriu, dispozițiile Ordinului menționat anterior obligându-l să verifice prezentarea documentelor prevăzute de art. 7 al. 1 și, în caz contrar, să refuze înmatricularea autoturismului.
Deși solicită obligarea pârâtului la înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare, reclamanta nu a făcut nici dovada îndeplinirii celorlalte condiții impuse de Ordinul MAI 1501/2006, deci tribunalul a constatat că refuzul de soluționare a cererii reclamantei de către pârât nu a fost unul justificat și, în aceste condiții, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - TURISM SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că a achiziționat un autoturism dintr-un stat membru al UE în 4.08.2009, iar pentru a-l înmatricula în România i se cere plata unei taxe in baza Ordonanței de Urgență a Guvernului 50/2008, taxă care contravine prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Comunității Europene. Se reiau motivele din acțiunea introductivă de instanță și apoi se arată că instanța de fond a reținut în mod eronat actul supus judecății, în sensul că a apreciat că societatea reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii celorlalte condiții impuse de Ordinul MAI 1501/2006, astfel că hotărârea pronunțată schimbă natura reală a cauzei și atribuie alte consecințe juridice actului dedus judecății deoarece societatea reclamantă a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că a îndeplinit toate condițiile impuse de Ordinul MAI 1501/2006, mai puțin cea legată de plata taxei.
Intimatul pârât Instituția Prefectului jud. B - Serviciul Public comunitar Regim de Permise de conducere Înmatriculări Vehicule nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată din 17.09.2009, reclamanta - TURISM SRL a solicitat obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului marca BMW fabricat în 2003. Reclamanta si-a motivat acțiunea arătând că a achiziționat acest autoturism în 4.08.2009, dintr-un alt stat al Uniunii Europene, însă că pentru a-l înmatricula în România i se impune achitarea taxei de poluare prevăzută în OUG nr. 50/2008. Consideră că, întrucât această taxă trebuie plătită la prima înmatriculare în România a unui autoturism, s-ar păstra conceptul de "taxă de primă înmatriculare" instituit inițial prin prevederile art. 2141-2143Cod fiscal, care au fost declarate de instanțele românești ca fiind neconforme cu dispozițiile art. 90 din Tratatul UE. Deci nici taxa de poluare nu ar fi conformă cu Tratatul UE, respectiv cu art. 25, art. 28 si art. 90, aceasta pentru că taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană si reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate in România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută. Pârâta refuză să-i înmatriculeze autovehiculul fără plata acestei taxe de poluare, deși are toate celelalte documente necesare.
Pârâtul a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, pe motiv că pentru a proceda la înmatricularea unui autoturism, Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Autovehiculelor, pretinde îndeplinirea condițiilor prevăzute in art. 11 din OUG 195/2002, respectiv art. 7 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501/2006, printre care figurează si cerința existenței dovezii pentru plata taxei de înmatriculare stabilită potrivit legii.
Din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că autoturismul a fost fabricat în anul 2003 și înmatriculat pentru prima dată în Germania. A fost cumpărat de reclamantă în data de 4.08.2009. Aceasta s-a prezentat la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima dată în România. Reclamantei i s-a solicitat dovada achitării taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008, comunicându-i-se și un extras din Ordinul MAI 1501/2006 cu privire la celelalte acte necesare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip produselor utilizate la acestea, aprobate prin <LLNK 12003 211 50BP01 0 81> Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3).Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptatede la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 și art 9 alin.1). Obligația de plată taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări unui autovehicul în România (art 4 lit a),fărăca textul să facă distincția nici între autoturismele produseîn România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1),rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentrucare se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art 5 alin 1).
Se constată că se creează diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Rezultă că pentru autovehiculul second-hand în cauză reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național conform dispozițiilor art. 148 din Constituția României și Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturismesecond-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelorsecond-handdeja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
unei taxe reclamantei în acest context este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită inițial de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare. Aceiași dispoziție s-a menținut și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008. Conform art. 4 "Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România;" Nu s-a pus în discuție înmatricularea unui autoturism nou ci a unuia ce fusese deja înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza ). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință (în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Constatându-se că taxa de poluare este contrară prevederilor dreptului comunitar în cazul dedus judecății nu se impune achitarea acestei taxe urmând ca înmatricularea autovehiculului să se facă în baza tuturor celorlalte acte prevăzute de Ordinul MAI 1501/2006. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Instanței nu i s-a solicitat să verifice îndeplinirea celorlalte condiții de înmatriculare ci doar să dispună înmatricularea fără plata taxei de poluare a autoturismului.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.8 și 304 indice 1 Cod procedură civilă urmează să admită recursul declarat și să modifice în tot sentința civilă atacată cu consecința admiterii acțiunii reclamantei.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - TURISM SRL împotriva sentinței civile nr. 1008/C/16.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta - TURISM SRL și în consecință:
Obligă pârâta Instituția Prefectului jud. B - Serviciul Public comunitar Regim de Permise de conducere, Înmatriculări Vehicule să înmatriculeze autoturismul aparținând reclamantului marca BMW tip 730 d, nr. de identificare, an de fabricație 2003, fără plata taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Fără cheltuieli de judecată
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier
Red. / 15.01.2010
Dact. / 26.01.2010
-4.ex.-
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Maria Ioniche, Constantin Epure
