Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) .
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
D EC IZIA NR. 929
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții-, -, --,, toți cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediulPrimăriei comunei, județul P, împotriva sentinței nr. 48 din 10 februarie 2009, în contradictoriu cu pârâțiiPrimarul comuneișiConsiliul Local.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurenții- reclamanți -, -, --, și intimații-pârâți Primarul comunei și Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub
nr-, reclamantii reclamantii, au chemat in judecată Consiliul Local al com. și Primarul com., solicitând obligarea pârâților la plata suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de ierarhizare - ambele în procent de 25% din salariul de baza -, începand cu data de 1.01.2004, pana la data pronuntarii instantei si in continuare, sume actualizate la zi cu indicele de inflatie, incepand cu data nasterii dreptului si pana la data platii efective.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca au calitatea de functionari
publici in cadrul aparatului de specialitate al Primarului com., precum și că, desi au solicitat paratilor, totusi nu le-au fost acordate suplimentele solicitate(suplimente prevazute în prezent de disp. art.31 al.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999), cu toate ca aveau dreptul sa beneficieze de acestea.
S-a mai invederat că aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative, pana la data de 1.01.2007, ca reclamantii sunt indreptatiti sa primeasca drepturile solicitate pe toată perioada menționata în acțiune, mai ales că legislativul și executivul nu pot anula drepturi deja castigate, rezultate din raporturi juridice de munca, precum si ca suspendarea exercitarii acestor drepturi a fost arbitrara si neconstitutionala.
In dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar cererile nr. 5183/2008 si nr.5184/2008, adresele nr. 5353/2008 si nr.5358/2008, precum si adeverinta privind calitatea de functionar public a reclamantilor.
Desi legal citati, pârâții nu au depus intampinare și nu s-au prezentat în instanță.
La termenul de judecata din data de 10.02.2009, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția prescriptiei dreptului reclamantilor la acțiune pentru perioada 1.01.2004-21.05.2004, pe care a pus-o în discutia părtii prezente și față de care a rămas apoi în pronuntare, alaturi de fondul cauzei.
Prin sentința nr. 48 din 10 februarie 2007, Tribunalul Prahovaa admis exceptia prescriptiei dreptului reclamantilor la actiune, invocata din oficiu, și a constatat prescris dreptul reclamantilor la actiune, pentru perioada 1.01.2004 - 21.05.2004, și respins ca neintemeiat restul acțiunii formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut cu privire la excepția prescipției prescriptiei dreptului reclamantilor la actiune, invocata din oficiu, că suspendarea exercitiului dreptului la sporurile solicitate de reclamanti a intervenit abea la data de 22.05.2004, prin pct.7 din Legea nr.164/2004, astfel că, pentru perioada anterioara suspendarii, aceste drepturi puteau fi solicitate, lucru pe care însă reclamanții nu l-au făcut. Or, raportat la data introducerii acțiunii, rezultă că s-a împlinit termenul de prescriptie extinctiva de 3 ani, care a inceput să curgă la data de 22.05.2004, astfel că exceptia invocată este întemeiată, motiv pentru care a constatat prescris dreptul reclamantilor la actiune pentru perioada 1.01.2004-21.05.2004.
Pe fond, tribunalul a reținut că sporurile solicitate de către reclamanti au fost initial reglementate prin dispozitiile Legii nr.161/2003, care a modificat si completat Legea nr.188/1999, astfel ca prin art.29 al.1 lit.c si d din acest ultim act normativ s-a stabilit ca salariul unui functionar public este compus si dinsuplimentul postului si suplimentul gradului. Totodata, potrivit disp. art.XXV din Legea nr.161/2003, dispozitiile privind cele doua sporuri au devenit aplicabile incepand cu data de 1.01.2004.
Ulterior, începând cu data de 22.05.2004, aplicarea dispozitiilor art.31 al.1
lit.c si d (care reglementau cele doua sporuri solicitate de reclamanti) din Legea nr.188/1999 a fost suspendata prin acte normative succcesive ( Legea nr.164/2004, nr.OUG 92/2004, Legea nr. 76/2005, nr.OUG 2/2006 și Legea nr. 417/2006 ) pana la 1.01.2007.
Tribunalul a mai reținut că, deși este prevăzut în mod expres faptul că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit. d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu exista nici un act normativ care sa reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de catre reclamanti.
Așa fiind, reține prima instanță, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației ( Guvernului), a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel ca tribunalul apreciaza ca executarea concreta a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv al Administrației, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Administrației/ Executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
De altfel, această soluție a fost stabilită și de catre Consiliul Superior al Magistraturii, cu ocazia sedinței Comisiei de unificare a practicii judiciare din 19 noiembrie 2008.
In consecintă, raportat la legislatia existentă în materia salarizarii funcționarilor publici si la considerentele expuse, tribunalul a apreciat că solicitarea reclamantilor - de a fi obligati pârâții la plata celor doua sporuri în cuantum de 25% din salariul de baza fiecare - este neîntemeiată.
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
In susținerea recursului reclamanții arată ca in calitatea lor de funcționari publici si în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin 1 lit c si d din Legea 188/1999 au dreptul la sporurile solicitate prin acțiune,respectiv suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare in cuantum de cate 25% fiecare,acestea având caracter de drepturi salariale câștigate asupra cărora nici legislativul si nici executivul nu pot reveni in anularii lor.
Mai precizează recurenții ca renunță la capătul de cerere privind drepturile salariale pe perioada 01.01.2004 - 21.05.2004 având in vedere efectele prescripției acestor drepturi.
Curtea analizând sentința pronunțata de instanța de fond prin prisma criticilor invocate de recurenți, având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie, constată ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Din verificarea actelor dosarului rezulta că recurenții au calitatea de funcționari publici in cadrul paratei Primăria comunei ,salarizați potrivit Legii 188/1999.
Susținerile recurenților referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor legale in materie de către instanța de fond, respectiv cu privire la reglementarilor privind cuantumul sporurilor solicitate sunt neîntemeiate.
Astfel art. 31 alin 1 lit c si din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, stipulează ca in salariul de baza al funcționarilor publici intra si suplimentul postului, precum si suplimentul corespunzător treptei de salarizare drepturi care au fost suspendate in perioada 2004-2006 prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 76/2005, si prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 417/2006.
Deși prevăzute aceste sporuri in componenta salariului funcționarului public necuantificarea acestora face ca aceste dispoziții legale sa devina neaplicabile.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici era necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Ca atare,nici unul din actele normative menționate de recurenți nu arata in mod expres cuantumul,procentual sau fix,care sa reprezinte sporurile solicitate.
In afara unei dispoziții legale clare,nu se poate retine ca instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 40 alin 2 lit. c din Codul Muncii sau art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor si Libertăților Fundamentale.
Pentru aceste considerente,Curtea in raport cu dispozițiile art. 312 alin 1 Cod Proc.Civ. constata ca recursul este nefondat, urmând a fi respins, sentința instanței de fond fiind una legala
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții-, -, --,, toți cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Primăriei comunei, județul P, împotriva sentinței nr. 48 din 10 februarie 2009, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Consiliul Local,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă
Se va semna de către Se va semna de către
Președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
- -
Fiind în concediu de odihnă
Se va semna de către
Grefierul șef de secție
Red AU
Dact MC/AU/2 ex/ 07.07.2009
f- Trib.
perator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
