Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZI A Nr. 202/
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.817/CA din 16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici statutari".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa recurentului chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a intimatului reclamant, precum și a intimaților pârâți Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.
Instanța constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările de la dosar, precum și față de motivele de recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Constată că prin sentința civilă nr.817/CA/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială de contencios administrativ s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamantului aferente perioadei 1.01.2005-1.07.2005, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B și au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantului sumele reprezentând sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază actualizare cu rata inflației și dobânda legală aferentă până la data plății pentru perioada 1.07.-31.12.2005, s-au respins restul pretențiilor reclamantului ca fiind prescrise, s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății stabilite prin hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității, invocată de chematul in garanție este nefondată având in vedere că, față de dispozițiile Legii nr. 500/2002 și HG 208/2005, singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor ce s-ar stabili in eventualitatea admiterii acțiunii este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune s-au avut în vedere dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958 potrivit cărora pretențiile bănești se prescriu în termenul de 3 ani.
Față de acest termen general de prescripție și având în vedere faptul că nu a intervenit nici un act de întrerupere a acestui termen, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2005 -01.07.2005, invocată de instanță din oficiu.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul din prezenta cauză este angajat în calitate de funcționar public cu statut special -ofițer de poliție, aspect confirmat de adeverința depuse la dosarul cauzei și necontestată de pârâți.
În drept,-a constatat că dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 stabilesc că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". Acordarea acestui spor a fost însă suspendată pentru tot anul 2005 prin dispozițiile art. 2 al. 1 din OUG 118/2004.
Cu toate acestea instanța a considerat că, deși prin efectul OUG 118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - art. 2, exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate, prevăzut de prevederile art. prevederile art.6 din OG nr.38/2003, a fost suspendat în anul 2005, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49). Or, actul normativ prin care s-a suspendat exercitarea dreptului la sporul de fidelitate nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate în anul 2005 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
În aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, s-a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la sporul de fidelitate, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune să se rețină că dreptul la sporul de fidelitate al polițiștilor în baza OG nr. 38/2003, instituit prin art. 6, fost introdus în acest act normativ încă de la adoptarea sa și și-a produs efectele începând din 01 ianuarie 2004, continuând să existe și în prezent, și producând consecințe și in anul 2006.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la sporul de fidelitate acordat polițiștilor prin acest text a existat și în perioada anului 2005, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/24.11.2004, prin care s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2005 aplicarea acestor prevederi, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005, in condițiile acordării acestui spor atât in anul 2004, cât și in anii 2006 și 2007.
Suspendarea ulterioară, a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de fidelitate, iar acesta a continuat să fie prevăzut și anterior,și ulterior perioadei în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada anului 2005, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Cuantumul efectiv al sporului de fidelitate a fost stabilit prin ordine ale Ministrului Internelor și Reformei Administrative, in funcție de vechimea funcționarilor publici cu statut special, respectiv prin Ordinul 132/09.02.2004, modificat prin Ordinul nr. 1076/02.12.2005.
Potrivit normelor metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobate prin Ordinul 132/2004, pct. 5.1, polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază, astfel: vechime de:
-1 an și până la 2 ani inclusiv - 4%,
- peste 2 ani și până la 5 ani inclusiv - 8%,
- peste 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 10%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 13%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 16%,
- peste 20 ani - 20%.
Ordinul 1076/2005 a modificat aceste criterii, stabilind la art. 1 că pct. 5.1 se modifică in sensul că polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate calculat la salariul de bază astfel: vechime de:
- 5 ani și până la 10 ani inclusiv - 5%,
- peste 10 ani și până la 15 ani inclusiv - 10%,
- peste 15 ani și până la 20 ani inclusiv - 15%,
- peste 20 ani - 20%.
Din adeverința depusă la dosar, rezultă că reclamantul avea la data de 01.12.2005 o vechime de peste 13 ani în calitate de ofițer de poliție, îndeplinind condiția vechimii așa cum a fost reglementată de Ordinul 132/2004 și apoi modificată de Ordinul 1076/2005.
Raportat considerentelor expuse, având in vedere și dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, precum și ale Ordinelor 132/2003 și 1076/2004, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.
Pentru argumentele expuse cu prilejul motivării soluției de respingere a excepției de inadmisibilitate, a fost admisă cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, față de dispozițiile Legii 500/2002 și HG 208/2005 singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin hotărâre fiind Ministerul Economiei și Finanțelor. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat la plata către angajați ai altor instituți a unor drepturi salariale, ci la virarea către Ministerul Administrației și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării sporului de fidelitate arătat, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind singurul abilitat in acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit s-a admis cererea de chemare în garanție, nefiind îndeplinite cerințele art. 60-63 Cod procedură civilă, între Ministerul Economiei și Finanțelor și de Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative deține toate pârghiile necesare pentru solicitarea directă a fondurilor în baza titlurilor executorii fără intermedierea Ministrul Economiei și Finanțelor. Se menționează că atât Ministrul Economiei și Finanțelor cât și de Ministerul Internelor și Reformei Administrative sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin. 3 din Legea 72/1996 și 500/2002,creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin Legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite", deci Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vireze sumele de bani ce fac obiectul litigiului. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a grupa solicitările tuturor ministerelor și a înaintat spre aprobare proiectul de buget. Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamantului și nu poate fi obligat să-i plătească acestuia drepturile cuvenite.
Cu privire la fondul cauzei arată că pretențiile reclamantului sunt nejustificate deoarece potrivit dispozițiilor din textul art.6 din OG 38/2003 sporurile se acordă în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, iar art.2 alin.2 din OUG 118/2004 au suspendat aplicarea acestor dispoziții.
Potrivit Legii 500/2002 nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată, plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În drept se invocă prevederile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursul este nefondat.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 Ministerul Finanțelor Publice are următoarele atribuții: pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; aprobă clasificările bugetare și modificările acestora, analizează propunerile de buget; asigură monitorizarea execuției bugetare; blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite etc.
Ordonatorii de credite repartizează veniturile bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21. Ei au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
Proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Recurentul nu a fost chemat în garanție pentru a plăti el drepturile salariale unor persoane angajate la instituții subordonate altor ordonatori de credite (în speță Ministerul Internelor și Reformei Administrative) ci a fost obligat să asigure aceste sume în conformitate cu atribuțiile ce-i revin conform Legii privind finanțele publice.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice.
Corect a admis prima instanță cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Curtea reține că și pe fondul cauzei, prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale și a soluționat cererea reclamanților.
Conform art.6 din OG nr.38/2003 "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publicăîn calitate de polițist, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază".
Reclamantul a fost polițist la Inspectoratul de Poliție al Județului B în perioada 2005 și nu au beneficiat de acest spor motivat de faptul că a fost suspendat prin OUG nr.118/2004.
De reținut că prin OUG nr.118/2004 dreptul la spor de fidelitate pe anul 2005 nu a fost desființat ci doar s-a suspendat exercițiul acestuia. Suspendarea nu înlătură însăși existența dreptului.
Un drept prevăzut de o prevedere legală nu poate deveni doar o obligație lipsită de conținut. Un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută nu poate fi vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de valoare.
Dreptul respectiv nu a fost abrogat și el se acordă în continuare, deci există și a existat de la momentul prevederii lui prin OG nr.38/2003, aprobată, modificată și completată prin Legea nr.353/2003 și până în prezent.
Nici trimiterea la dispozițiile Legii nr. 500/2002 nu este pertinentă. Cheltuiala cu sporul de fidelitate poate fi înscrisă în buget existând dispoziție legală pentru aceasta.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin reprezentant în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.817/CA/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, --- |
Grefier, - |
Red: MC/25.03.2009
Dact: MD/26.03.2009 - 2ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
