Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 216/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 216/ Dosar Nr-
Sedința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Lorența
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții -, -, și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 837/CA din22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față declarate de reclamanții -, -, și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B constată că:
La data de reclamanții -, -, au chemat în judecată pe pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului B, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună:
1) Anularea actului administrativ emis de pârâtă - adresa nr. 30767/06.08.2008, privind refuzul acordării drepturilor salariale solicitate;
2) Obligarea pârâtei la plata sumelor de bani, cu titlu de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizate, fiecare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 1.01.2004 până la pronunțare, sume actualizate cu indicele de inflație.
3) obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pe această perioadă 1.04.2004-30.09.2008, în sume precizate de reclamanți, sume calculate până la plata efectivă a acestor drepturi.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- al tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 837/CA/22.12.2008, prin care a dispus următoarele:
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2004 invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. B și în consecință:
A obligat pârâta să acorde fiecărui reclamant, în funcție de data angajării, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare,datorate pe perioada 01.01.2005 - 22.12.2008, data pronunțării hotărârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pârâta să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumelor acordate până la data plății efective, respingându-se restul pretențiilor.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului și deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâți, conform art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, instanța de fond apreciind că dispozițiile art. 31 din nr.OG 6/2007 nefiind aplicabile in speța de față atâta vreme cât dispozițiile legale prevăzute de acest text de lege privesc contestații in legătură cu stabilirea sporurilor, or sporurile solicitate prin prezenta acțiune nu numai că nu au fost stabilite de pârâta, ci nu au fost acordate deloc.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanții sunt funcționari publici in cadrul Feldioara, aspect necontestat de pârâtă, și rezultă din adeverința anexată cererii de chemare in judecată.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă lanudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridicefictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea fiind admisă in parte.
Pârâții au fost obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cererea fiind fondată, au fost obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
S-a constatat ca nefondat petitul reclamanților referitor la acordarea celor două suplimente și pentru viitor având in vedere că această creanță nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
De asemenea, s-a constatat ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile aferente anului 2004,atâta timp cât nu s-a dispus suspendarea acordării drepturilor decât pentru anii 2005 și 2006,astfel că pentru aceste drepturi termenul de prescripție s-a împlinit,față de dispozițiile art.7 din Decretul Lege nr.167/1958 care stipulează termenul general de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește perioada 01.01.2005 -12.11.2005,deși acțiunea a fost promovată la data de 12.11.2008,urmare a suspendării acordării acestor drepturi pe anul 2005 s-a suspendat și dreptul la acțiune,motiv pentru care pentru această perioadă nu operează prescripția.
Pe cale de consecință,instanța a respins acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999,pentru anul 2004.
Deși reclamanții au solicitat în scris procentul de 25 % pentru fiecare spor instanța nu a acordat procentual aceste drepturi având în vedere că procentul nefiind stabilit de legiuitor, iar practica judecătorească invocată de reclamanți nu constituie izvor de drept.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal reclamanții -, -, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în întregime, sporurile în cuantum de 25% din salariul brut lunar, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile pentru anul 2004 și admiterea cererii privind acordarea acestor sporuri și pentru viitor.
Recurenții au timbrat recursul ( filele 8-18 dosar).
În dezvoltarea criticilor formulate de recurenții reclamanți se arată următoarele:
Hotărârea atacată este nelegală deoarece instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2004,
În acest sens, recurenții reclamanți au arătat că suspendarea acordării acestor drepturi contravine prevederilor art. 15 din Constituție și că drepturile solicitate li se cuvin și pentru această perioadă.
O ală critică privind nelegalitatea sentinței atacate formulată de recurenții reclamanți se referă la neadmiterea pretențiilor de către instanța de fond solicitate și pentru viitor.
Sub acest aspect recurenții au invocat faptul că se încalcă prevederile Protocolului 1 adițional la Convenția CEDO, art. 1 și că aceștia au un drept de creanță privind drepturile solicitate.
Altă critică adusă sentinței este aceea că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cuantumul celor două sporuri în procentul pretins de 25 % din salariul de bază solicitând instanței de recurs să se admită procentual aceste suplimente, ca elemente componente ale salariului funcționarilor publici.
În concluzie a solicitat admiterea recursului declarat în cauză și admiterea în totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată.
II. Și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat recurs împotriva, sentinței civile nr. 837/CA/22.12.2008, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanți, ca fiind neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Criticile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice se întemeiază în drept pe prevederile art. 304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă, deoarece, deși instanța de fond a reținut corect excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anilor 2004, dar în mod greșit a respins instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B.
În mod greșit a admis pretențiile reclamanților privind acordarea drepturilor bănești cu titlu de suplimentul postului și a treptei de salarizare, și a acordat actualizarea cu indicele de inflație și dobândă legală.
În sensul nelegalității sentinței atacate, recurenta a invocat prevederile nr.OG 6/2007 și ale Legii nr. 188/1999, privind salarizarea funcționarilor publice și statutul funcționarului public care nu prevăd acordarea suplimentelor solicitate de către reclamanți.
Se invocă faptul că instanța nu poate acorda aceste drepturi câtă vreme în lege nu se prevede expres acest lucru.
Se susține de recurentă că cele două componente salariale, solicitate de reclamanți vor fi reglementate prin legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, și că în prezent ele nu pot fi acordate m nefiind temeiuri de drept.
Recurenta a susținut că din interpretarea textului de lege, art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a nr.OG 6/2007, reclamanții în cauză nu pot beneficia de plata suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada solicitată și că nu pot fi acordate nici sumele pretinse și nici actualizarea lor și dobânda legală.
În concluzie, recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile atacate nr. 837/CA/22.12.2008 a tribunalului Brașov în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
În probațiune în recurs, nu s-au solicitat de niciuna dintre pârâți alte probe.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr. 837/CA/22.12.2008 a tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de cele două recurente constată că:
Recursul declarat de recurenții reclamanți este în parte fondat, iar recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B este nefondat.
În sensul admiterii în parte a recursului reclamanților, instanța de recurs reține următoarele:
Din întreg probatoriul administrat în cauza și față de acțiunea formulată de reclamanți, raportat la temeiul de drept al cererii formulate în cauză, instanța de recurs constată că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că cererea reclamanților privind acordarea celor două suplimente, respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare sunt justificate și legale pentru perioada 1.01.2005- până la pronunțarea sentinței instanței de fond.
În mod corect a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților pentru perioada anului 2004, având în vedere faptul că prevederile OUG 92/2004, au intrat în vigoare în 26.11.2004, iar acțiunea reclamanților a fost formulată în 12.11.2008, încât conform art. 3 din Decretul Lege nr. 167/1958 sunt admisibile pentru 3 ani în urmă.
În ce privește neacordarea acestor sporuri de instanța de fond în sumele solicitate de reclamanți în procent de 25% din salariul de bază, se reține ca justificată și legală dispoziția instanței de fond deoarece prevederile legale nu stabilesc procentual de 25% pentru fiecare funcționar public, ci acest spor este prevăzut generic, el urmând a fi stabilit de angajator pentru fiecare funcționar public, ținând cont de atribuțiile sale, de competența sa, de vechimea și alte criterii, instanța de recurs apreciind că nu toți funcționarii publici pot primi sporurile acestea în mod egal de 25% ci ele trebuie să fie individualizate, dar neputând a se depăși maximul de 25% din salariul de bază.
Cât privește individualizarea acestor suplimente ca și drepturi bănești și cuantum instanța apreciază că acest lucru poate fi făcut doar de angajator pe anumite criterii spre exemplu competența, atribuțiile, complexitatea lucrărilor, responsabilitatea și tranșele de vechime prevăzute de art. 11 din nr.OG 6/2007, criterii pe baza cărora se poate stabili cuantumul sporurilor, suplimentelor, începând cu procentul de 5% până la maximum de 25% din salariul de bază.
Deși reclamanții în dosarul de fond au solicitat expres acordarea acestor drepturi și pentru viitor, iar instanța de fond a respins cererea lor în mod nejustificat, față de prevederile legale aplicabile în cauză, instanța de recurs apreciază că, aceste drepturi, trebuie acordate până la încetarea raporturilor juridice de serviciu a funcționarilor publici, sau până la noi dispoziții legale cu privire la aceste sporuri, drepturi salariale.
Ca atare, sub acest aspect, critica reclamanților urmează a fi reținută de instanța de recurs, fapt ce va conduce la admiterea în parte a recursului reclamanților și modificarea în parte a sentinței atacate.
Cât privește solicitarea recurenților reclamanți de a se respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2004, instanța va înlătura această critică ca fiind neîntemeiată și nelegală, reținând ca fiind corect soluționată această excepție de instanța de fond.
În ce privește acordarea dobânzii legale și a actualizării sumelor cu titlu de suplimentul postului și a treptei de salarizare, instanța apreciază că în mod corect a soluționat instanța de fond această cerere, având ca temei de drept prevederile art. 1082-1084 cod civil și ale nr.OG 9/2000.
În esență pentru argumentele expuse se va admite în parte recursul reclamanților ca fondat în parte și conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă se va modifica în parte sentința civilă atacată conform dispozițiilor prezentei Decizii.
II. Cât privește recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, acesta urmează a fi respins pentru argumentele de fapt și de drept expuse, urmând a înlătura criticile cu privire la acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, fiecărui reclamant pentru perioada 1.01.2005- data pronunțării și pentru viitor până la încetarea raporturilor de serviciu sau alte dispoziții de drept.
Evident, în ce privește pe reclamantul -, instanța constată că s-a angajat la data de 10.03.2008 ca atare pentru acesta drepturile se vor acorda începând cu această dată și în continuare.
Referitor la acordarea dobânzii și a actualizării, critica recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice va fi înlăturată ca neîntemeiată și nelegală, reținând că pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamanți prin neîncasarea drepturilor salariale solicitate la termenul respectiv se impune actualizarea sumelor și cu indicele de inflație și cu dobânda legală, calculate până la data plății efective.
În acest sens se reține ca temei de drept incidența prevederilor art. 1082, 1084, 1088 Cod civil.
Instanța de recurs apreciază că, faptul invocat de recurentă în sensul că nu există temei de drept pentru acordarea suplimentelor solicitate în cauză de reclamanți, nu poate fi reținut, deoarece textul de lege art. 31 alin.1 lit. c și d, din Legea nr.188/199 republicată, revede aceste drepturi. Faptul că OG6/2007 nu prevede aceste drepturi salariale și acordarea sporurilor respective a fost suspendat prin OG92/2004, 92/2006, 6/2007, nu conduce la înlăturarea acestor drepturi legale.
În esență, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 invocat de pârâta DGFP B nu este incident în cauză.
Prin prisma prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă instanța constată recursul recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ca nefondat urmând a fi respins conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Cât privește aspectul invocat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în sensul că hotărârea atacată este nelegală și că instanța de fond nu putea să acorde aceste sporuri - suplimente cu titlu de componente salariale deoarece ele nu sunt reglementate efectiv și că ele urmează a fi reglementate prin legea sistemului salarizării unitare a funcționarilor publici, instanța de recurs, urmează a înlătura acest argument de recurs, ca fiind neîntemeiat și nejustificat în cauză, față de cele expuse mai sus.
Se reține ca nejustificată apărarea recurentei pârâte cu privire la recursul formulat de recurenții reclamanți prin Întâmpinarea depusă la dosar filele 45-47, în sensul respingerii recursului acestora, urmând a fi înlăturate ca nelegale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de recurenții reclamanți -, -, cu domiciliul ales la Feldioara,-, împotriva sentinței civile nr. 837/CA/22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-,
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Obligă pârâta DGFP B să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare și pentru viitor, până la schimbarea situației de fapt și / sau de drept.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP B împotriva sentinței civile nr. 837/CA/22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /24.03.2009
Dact./30.03.2009/ 3 ex
Jud. Fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
