Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 203/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 203/CA/2008 - R
Ședința publică din 04 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - Judecător
- - - Judecător
- Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ S M,- împotrivaSentinței nr. 434/CA din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, - 7, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI (Legea nr. 188/1999) -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic - -, în baza delegației nr.8024/02.06.2008 în reprezentarea recurentei DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ S M și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.343 din 03.06.2008 emisă de Baroul Maramureș - Cabinet Individual de Avocat în reprezentarea intimatului reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată și este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
INSTANȚA pune în discuția părților dacă sancțiunea aplicată intimatul a fost contestată și dacă există acțiune care să facă obiectul unui dosar pe rolul instanței privind contestarea măsurii, sau dacă s-a soluționat.
Reprezentantul recurentei confirmă că intimatul a fost sancționat, iar măsura a fost contestată, dar a fost anulată prin hotărâre irevocabilă.
Reprezentanții părților arată că nu mai sunt cereri, excepții sau chestiuni prealabile.
INSTANȚA, nefiind alte chestiuni prealabile sau cereri, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și acordarea stimulentelor pentru perioada decembrie 2006 - ianuarie, februarie 2007, arătând că instanța de fond a emis o hotărâre fără a da ceea ce s-a cerut
Ținând seama de prevederile art.1 din Metodologia aprobată prin Ordinul nr.49/08.02.2005, acordarea stimulentelor reprezintă o facultate a instituției și nu o obligație. S-a dovedit că neacordarea acestor stimulente reclamantului s-a datorat neîndeplinirii de către acesta a criteriilor de acordare.
Reclamantul a făcut parte dintr-un grup de lucru, fiind numit de minister, el nefiind absolvit de atribuțiile prevăzute în fișa postului.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate și plata cheltuielilor în recurs.
Referitor la susținerea că instanța de fond și-a depășit atribuțiile, trebuia să se constate că faptul că există motive suficiente pentru acordarea stimulentelor. Apreciază că incidența prevederilor art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă nu poate fi reținută.
Susține că recurenta nu a indicat criteriile legale pentru care intimatul reclamant a fost exclus de pe lista cuprinzând acordarea stimulentelor, iar în lunile ianuarie și februarie 2007 fost singurul care s-a aflat în această situație.
Pentru aceste motive solicită respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentinței nr. 434/CA din 29.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei DIRECȚIA de MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ și FAMILIE Satu Mare și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantului stimulentele aferente lunilor decembrie 2006, ianuarie și februarie 2007, precum și suma de 1039 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul este funcționar public, consilier superior în cadrul compartimentului informatic al pârâtei și că în conformitate cu prevederile HG nr.737/2003 privind organizarea și funcționarea MINISTERULUI MUNCII, SOLIDARITĂȚII SOCIALE și FAMILIEI, cu modificările și completările ulterioare precum și ale OG nr.29/2004, aprobată prin Legea nr.116/2004, pentru reglementarea unor măsuri financiare, aparatul propriu al ministerului cât și structurile teritoriale, beneficiază de acordarea unor stimulente.
Reclamantului nu i s-au acordat aceste stimulente pe lunile decembrie 2006, ianuarie și februarie 2007, conducerea executivă a pârâtei motivând aceasta cu atitudinea lipsită de cooperare pentru soluționarea unei cercetări administrative referitoare la producerea unor debite la alocații monoparentale, precum și pentru rezolvarea problemelor apărute în exploatarea aplicațiilor informatice.
Instanța, în raport de probele dosarului a constatat că măsura luată este lipsită de justificare legală.
Astfel, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, verificarea în cadrul procedurii cercetării disciplinare a respectării atribuțiilor de serviciu se bazează pe principiile legalității, transparenței și respectării dreptului la apărare, context în care s-a reținut de către instanță că motivația pârâtei pentru a nu acorda stimulentele nu este justificată.
Corespunzător criteriilor prevăzute de metodologia privind acordarea unor stimulente pentru personalul din aparatul de lucru de la nivel central și teritorial aprobată prin Ordinul nr.49/2005 al ministerului, cu completările ulterioare, reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cu un efort suplimentar, atât a sarcinilor de serviciu, cât și a celor decurgând din participarea la grupurile de lucru constituite prin decizia autorității centrale, selectarea reclamantului în cadrul acestor grupuri reflectând tocmai capacitatea acestuia de performanță.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs recurenta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ SMs olicitând admiterea recursului, modificare în parte a sentinței și rejudecând cauza, să fie respinsă acțiunea reclamantului pentru plata stimulentelor aferente lunilor decembrie 2006, ianuarie - februarie 2007.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 6 și 9 Cod Procedură Civilă, recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în aplicarea greșită a dispozițiilor legii la starea de fapt reținută.
Astfel, arată recurenta instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de casare conform art.304 pct.4 Cod Procedură Civilă atunci când a apreciat că reclamantul a îndeplinit criteriile legale prevăzute în metodologia de acordare a unor stimulente în conformitate cu Ordinul nr. 49/2005 a MINISTERULUI MUNCII, prin aceasta substituindu-se organului executiv de la nivel central, singurul îndrituit să aprecieze îndeplinirea acestor criterii.
Aceasta cu atât mai mult, arată recurenta, cu cât prin adresa nr. 1889/17.04.2006 emisă de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei depusă în temeiul art.305 Cod Procedură Civilă în recurs, înțelege să facă dovada că în cursul lunii aprilie 2006 conducerea ministerului l-a apreciat în mod nominal pe reclamant pentru îndeplinirea unui anumit criteriu față de organul executiv de la nivel central, aspect ce nu era dovedit la dosarul instanței de fond cu referire la perioada indicată în acțiunea introductivă.
De altfel, și prin aprecierile referitoare la performanțele profesionale ale reclamantului instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât în conformitate cu HG nr.1209/14.10.2003 și a Ordinului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 13012/13.11.2007 evaluarea acestor performanțe pentru anul 2007 se face de către instituția publică unde este angajat funcționarul public - în speță DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ SM-.
Totodată, făcând o astfel de apreciere, instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de modificare conform art.304 pct.6 Cod Procedură Civilă, deoarece prin acțiunea introductivă reclamantul nu a contestat evaluarea ci a solicitat plata stimulentelor lunare.
Sentința este lipsită de temei legal ceea ce face aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, deoarece așa cum rezultă din art.1 din metodologia aprobată prin Ordinul 49/08.02.2005, personalul poate beneficia de stimulente lunare și trimestriale, dar aceasta reprezintă o facultate a angajatorului și nu un drept imuabil al funcționarului public.
Fiind lăsată la latitudinea angajatorului acordarea stimulentelor poate fi cenzurată de acesta, fapt ce s-a și realizat, așa cum rezultă din probele dosarului.
Împrejurarea că reclamantul a aparținut grupului de lucru numit în baza Ordinului MINISTERULUI MUNCII, SOLIDARITĂȚII SOCIALE și FAMILIEI nr. 115/2007 nu este suficientă pentru acordarea stimulentelor, deoarece din cuprinsul acestuia nu rezultă sarcini individuale pentru membrii grupului de lucru, ci exclusiv sarcini care trebuiau executate în cadrul grupului.
Din adresa 3777/TB/20.02.2008 emisă de MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂȚII SOCIALE și FAMILIEI se reține că reclamantul nu a fost absolvit de atribuțiile și responsabilitățile prevăzute de fișa postului, pe care era obligat să le îndeplinească.
Cum din probele dosarului rezultă că tocmai aceste obligații nu și le-a îndeplinit, în speță nu erau aplicabile prevederile legale invocate de instanța de fond.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, raportat la împrejurarea că recurentul nu a motivat în nici un mod respingerea dreptului la stimulente al reclamantului câtă vreme ceilalți funcționari publici au beneficiat de acest drept.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.3041Cod Procedură Civilă a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Criticile recurentei referitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești - motiv de casare a sentinței - sunt nefondate tocmai raportat la prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și respectiv la natura juridică a funcției publice.
În speță, este vorba despre un drept al funcționarului public conex dreptului la salariu și care reprezintă expresia bănească a activității prestate de funcționarul public, care poate fi acordat salariatului în funcție de rezultatele obținute în executarea sarcinilor de serviciu.
Chiar dacă acordarea acestui drept la stimulente este lăsată la aprecierea instituției publice unde este angajat funcționarul public, aceasta nu înseamnă că acordarea sau neacordarea acestora este exclusă de la controlul judecătoresc al instanței. Aceasta deoarece fiind vorba de încălcarea unui drept, instanțele judecătorești au deplină jurisdicție în a analiza dacă autoritatea, prin modul de retribuire a tuturor funcționarilor publici din respectiva instituție, a respectat sau nu dispozițiile legale în materie.
În acest context, motivul de recurs întemeiat pe prevederile art.304 pct.4 Cod Procedură Civilă este nefondat, instanța de fond nefăcând altceva decât să verifice dacă recurenta a aplicat corespunzător criteriile prevăzute de metodologia privind acordarea unor stimulente personalului din aparatul de lucru de la nivel central și teritorial aprobată prin Ordinul nr. 49/08.02.2005.
Nu poate fi reținută nici critica conform căreia instanța de fond ar fi făcut aprecieri referitoare la capacitatea de performanță profesională a reclamantului, câtă vreme nu a acordat calificative, ci doar a motivat îndreptățirea reclamantului la stimulente și cu includerea acestuia în grupuri profesionale de performanță, cum a fost cel constituit în baza Ordinului Ministrului nr.115/12.02.2007.
Raportat la dispozitivul sentinței nu poate fi reținută nici critica conform căreia instanța ar fi acordat ceea ce nu s-a cerut, câtă vreme recurenta a fost obligată la plata stimulentelor pe perioada solicitată.
În ceea ce privește lipsa de temei legal a acțiunii reclamantului și această critică este nefondată. Chiar dacă acordarea stimulentelor lunare este lăsată la aprecierea instituției publice în condițiile în care toți funcționarii publici (mai puțin cei sancționați disciplinar ) au beneficiat de aceste stimulente, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, excluderea reclamantului de la acordarea acestora ar fi discriminatorie.
Temeiul legal al cererii reclamantului intimat este Ordinul MINISTERULUI MUNCII, SOLIDARITĂȚII SOCIALE și FAMILIEI nr. 107/02.03.2005, care prevede criteriile pentru acordarea stimulentelor, astfel că încălcarea acestor criterii de către recurentă a determinat admiterea acțiunii reclamantului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât motivele pentru care recurenta l-a exclus pe reclamant de la plata stimulentelor a fost printre altele sancționarea acestuia, prin Dispoziția de sancționare nr.8/13.04.2007, care a fost anulată prin Sentința nr. 368/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, rămasă irevocabilă, astfel că nu subzistă nici unul din criteriile prevăzute de lege pentru ca reclamantul să nu beneficieze de aceste stimulente deopotrivă cu ceilalți funcționari publici.
Văzând culpa procesuală a recurentei în promovarea prezentei căi de atac, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod Procedură Civilă a fost obligată să plătească intimatului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ JUDEȚEANĂ S M,- împotriva Sentinței nr. 434/CA din 29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S M,-, - 7, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 iunie 2008
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
Red.dec. jud.
19.06.2008
Jud.fond M-
Tehnored.
19.06.2008
2 exemplare
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Boța Marilena
