Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIAL, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.202/CA/2008 - R
Ședința public din 04 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria Judector
- - - Judector
- - - Judector
- Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Român nr.3-5, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B M,B-dul - nr.8. județul M, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIER S M, cu sediul în S M,- împotrivaSentinței nr. 427/CA din 28.11.2007 pronunțat de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect - DREPTURI -.
La apelul nominal fcut în cauz lipsesc prțile.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei învederându-se instanței c recursul este la al doilea termen de judecat, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE SMa comunicat recursul semnat și ștampilat, în dublu exemplar, s-a solicitat judecarea cauzei în lips, conform prevederilor art.242 Cod Procedur Civil, dup care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constat c prin Sentința nr.427 din 28.11.2007 a Tribunalului Satu Mares -a admis în parte acțiunea înaintat de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIER S M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
S- admis cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și în consecinț a obligat pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIER S M, la plata ctre reclamant a drepturilor bnești cuvenite cu titlu de spor de fidelitate, în conformitate cu prevederile nr.OG38/30.01.2003 și ale Ordinului nr.132/9.02.2004, pe perioada 1.06.2005-31.XII.2005, actualizat cu coeficientul inflației de la data scadenței și pân la data efecturii plții.
A obligat chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR s aloce fondurile necesare plții sporului de fidelitate stabilit în favoarea reclamantului.
S-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut c prin disp. art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004, dreptul salarial al polițiștilor de a beneficia de sporul de fidelitate în cuantumul prevzut de art. 5.1. din Ordinul nr. 132/09.02.2004 nu a fost desființat, ci doar s-a suspendat exercitarea acestuia pe perioada 01.01.2005-31.12.2005. Aceast suspendare a exercițiului unui drept nu înltur dreptul la sporul de fidelitate al polițiștilor, pentru c, astfel, s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României revizuit prind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementrilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative, "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendat printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior". În aceast situație se vor prevedea în mod expres date la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinat.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectat de suspendare reintr de drept în vigoare.
Prelungirea suspendrii, modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendare poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese cu aplicare de la data expirrii suspendrii.
Instanța a constatat c suspendarea aplicrii prevederilor prin care s-au stabilit drepturile salariale în favoarea reclamantului a fost dispus prin actul normativ amintit, pe o durat determinat (pentru anul în curs în care a avut loc suspendarea exercițiului dreptului), iar prelungirea duratei acestei suspendri nu a fost dispus în mod expres prin actele normative urmtoare, astfel, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2004 la data de 01.01.2006 dreptul reclamanților la sporul de fidelitate aferent anului 2005 reintrat de drept în vigoare.
Acest lucru este justificat de faptul c pentru ca un drept prevzut s nu devin lipsit de conținut, vidat de substanța sa și practic s devin lipsit de orice valoare, în condițiile în care dreptul respectiv nu a fost abrogat, se impune ca acesta s se realizeze în spiritul și litera legii care a prevzut existența acestuia. De asemenea, în condițiile în care efectele de suspendare a punerii în aplicarea dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ temporar respectiv (altfel s-ar prelungi valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicrii unu text de lege și dup abrogarea dispoziției de suspendare, ceea ce ar contraveni principiului neretroactivitții unei legi dup abrogarea lui dedus din art. 15 din Constituția României), instanța a apreciat c reclamantul este îndreptțit s beneficieze de sporul de fidelitate aferent perioadei 01.06.2005-01.09.2006 în care acesta a îndeplinit funcția de șef al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontier S M în cuantumul și condițiile reglementate de Ordinul nr. 132/09.02.2004.
În ce privește autoritatea public creia îi revine obligația plții acestui spor, instanța a apreciat c aceasta este autoritatea public cu care reclamantul a avut raportul de serviciu (în conținutul cruia intr și drepturile sale), respectiv FSM și, acesta din urm în calitate de ordonator principal de credite.
Întrucât cu pârâtul B, reclamantul nu se afl în raporturi juridice directe în temeiul crora acesta din urm s fie obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturi salariale, instanța a apreciat c acțiunea reclamantului îndreptat faț de acest pârât este nefondat, motiv pentru care a respins-
Faț de soluția adoptat cu privire la captul de cerere principal formulat de reclamant împotriva pârâților de ordin I și II, reținând prevederile art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și ale HG nr. 208/2005, instanța a apreciat c cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul împotriva este temeinic și legal, motiv pentru care aceasta a fost admis.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S M, în reprezentarea Ministerului Finanțelor și Economiei, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivarea recursului arat c Ministerul Economiei și Finanțelor nu este direct pltitor al drepturilor pretinse de reclamant și nu se afl în raporturi juridice directe în temeiul crora s poat fi obligat la plata unor sume de bani reprezentând drepturile salariale, sens în care invoc dispozițiile art.22 pct.1, 19 și 35 din Legea nr.500/2002.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurent, se constat c recursul nu este fondat.
Cererea de chemare în garanție este admisibil atâta timp cât chematul în garanție gestioneaz bugetul statului și este singurul care încaseaz venituri bugetare.
Art.28 coroborat cu art.19 din Legea 500/2002 prevede c proiectele legilor bugetare anuale și ale legilor de rectificare se elaboreaz de ctre Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice, iar unul din elementele care stau la baza elaborrii sunt propunerile de cheltuieli detailate ale ordonatorilor principali de credite.
Art.29 pct.4 prevede c fondul salariilor de baz se aprob distinct prin anexa la bugetul fiecrui ordonator principal de credite.
Art.35 prevede c Ministerul Finanțelor Publice întocmește proiectul legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu.
În atare situație dac Ministerul Finanțelor Publice nu întocmește proiectul legii bugetare anuale sau a legilor de rectificare prin includerea sumelor la cheltuielile cu salariile bugetarilor, drepturile salariale prevzute de lege sau prin hotrâri judectorești nu se pot executa, ele rmân drepturi virtual câștigate dar neachitate.
Art.12 din Legea 500/2002 prevede c, cheltuielile bugetare se înscriu și se aprob în buget pe categorii de cheltuieli grupate dup natura lor economic și destinația acestora.
Ordonatorii de credite nu pot efectua nici o cheltuial din fonduri publice dac nu au fost aprobate potrivit legii iar destinația precis și limita cheltuielilor sunt determinate în legile bugetare anuale potrivit art. 14.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative ca și angajator neavând nici un venit propriu, nu poate s fac plți ale salariilor numai din sumele pe care le primește din bugetul de stat și numai dac aceast sum este cuprins în proiectul legii bugetului anual sau a legii de rectificare a bugetului și cu destinația de salarii.
Dac o asemenea acțiune îndreptat împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor ar fi inadmisibil s-ar bloca executarea drepturilor câștigate deoarece angajatorul nu are venituri proprii din care s fac plți și nici s fac plți din alte fonduri publice pentru cheltuieli salariale.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut de mai multe ori c art.6 din convenție garanteaz fiecruia accesul la justiție, drept care are ca și corolar dreptul la executarea hotrârilor judectorești definitive. Statul are obligația de a se dota cu un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi incumb, de asemenea are obligația s pun la dispoziția reclamantului un sistem care s-i permit acestuia s obțin de la debitor plata sumelor indicate în hotrârea judectoreasc.
Aceast posibilitate este acordat prin legislația intern prin dispozițiile art.60 - 63 cod procedur civil pentru care cererea de chemare în garanție a celui care gestioneaz veniturile bugetare și întocmește proiectul legii bugetului de stat și a legii de rectificare a bugetului, corect a fost admis.
Nefiind nici un motiv care s duc la casarea sau modificarea sentinței recurate, în baza art.312 pct.1 Cod Procedur Civil se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, Român nr.3-5, împotriva Sentinței nr. 427/CA din 28.11.2007 pronunțat de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B M,B-dul - nr.8. județul M, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A și INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIER S M, cu sediul în S M,-, pe care o menține în totul.
Fr cheltuieli de judecat în recurs.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședința public din 04 iunie 2008.
Președinte Judector Judector Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.-jud.
10.06.2008
Jud. fond - VM
Tehnored. N-10.06.2008
2 exemplare
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Boța Marilena
