Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2053/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2053
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 826 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații pârâți, M și
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimații pârâți și au depus întâmpinări.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor B, și Inspectoratul Județean de Poliție M, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumei reprezentând sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 1 septembrie 2002, respectiv data cu care au devenit aplicabile disp. OUG nr. 43/2002, până la data introducerii acțiunii, actualizat în funcție de indicele de inflație calculat de la data când trebuiau acordate lunar sporurile și până la data achitării efective, precum și obligarea pârâților să efectueze retroactiv mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea sa.
În motivare arătat că este funcționar public cu statut special în cadrul IPJ M, fiind desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare prin Ordin al MIRA, cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art.201 alin.3 Cod pr.penală și art.2 alin.3 din Legea 364/2004, privind organizarea și funcționarea poliției judiciare.
A mai arătat că, potrivit art.28 din OUG 43/2002, ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați la DNA primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii DNA sau pentru judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție.
A considerat reclamantul că s- creat o discriminare între cele două categorii, deși aceștia desfășoară activități similare, au aceeași pregătire. invocat Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S- depus la dosar copie de pe hotărârea susmenționată.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii pe motiv că nu există discriminare întrucât s- aplicat un criteriu de selecție prevăzut de OG 137/2000.
S- mai arătat că dispozițiile legale sunt date cu respectarea Constituției, că petentul nu avut niciodată calitatea de ofițer detașat DNA și că instanței de judecată nu îi este permis se pronunța cu privire la oportunitatea, legalitatea sau neconstituționalitatea dispozițiilor invocate.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada cuprinsă între data de 1 septembrie 2002 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii, pe fond solicitând respingerea acțiunii, arătând că în calitatea pe care o are reclamantul, aceea de lucrător de poliție judiciară, acesta este salarizat conform OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, nefiind detașat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Pârâtul Maf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01 sept. 2002 și momentul anterior cu 3 ani datei introducerii acțiunii, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ, excepția calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 826 din 12 iunie 2008 a respins acțiunea reclamantului.
Au fost respinse excepțiile de necompetență materială a instanței și cea a lipsei calității procesuale pasive a
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru plata sporului de 30% din salariul de bază lunar aferent perioadei de 01 septembrie 2002-10 aprilie 2005.
În considerentele sentinței s-a reținut referitor la excepția de necompetență a Tribunalului Mehedinți că nu este întemeiată, deoarece litigiul de față este un litigiu privind funcționarii publici având ca obiect plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de serviciu ale funcționarului public, litigiu care se judecă de instanța de contencios administrativ în baza dispozițiilor Legii nr.188/1999 completată cu dispozițiile Legii nr.53/2003( Codul muncii ) și nu în baza Legii nr.554/2004. De altfel nici reclamantul nu își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr.554/2004, ci solicită plata unor drepturi salariale neacordate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu IPJ M, însă IGPR este ordonator secundar de credite, iar potrivit OG nr.22/2002, are obligația de a dispune măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății stabilite prin titluri executorii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești solicitate de reclamant anterior cu 3 ani față de data formulării acțiunii, respectiv pentru perioada 1 septembrie 2002 - 10 aprilie 2005 s-a reținut că acesta este întemeiată, având în vedere dispozițiile art.1 și art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, precum și dispozițiile art.166 alin.2 din Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data când acestea erau datorate.
Pe fond s-a reținut că reclamantul este funcționar public cu statut special în cadrul IPJ M, desemnat ca organ de cercetare al poliției judiciare prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative, cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, calitate pe care pârâtul IPJ nu o contestă prin întâmpinare.
Dispozițiile art.28 alin(4) și (5) din OUG nr.43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, aprobată cu modificări prin Legea nr.503/2002, cu modificările și completările ulterioare, invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, au fost abrogate expres prin OUG nr.27/29 martie 2006 publicată în Monitorul Oficial al României nr.314 din 7 aprilie 2006.
Prin urmare, instanța a analizat în ce măsură este îndreptățit reclamantul să i se plătească sporul de 30% din salariul de bază pe perioada 10 aprilie 2005 - 10 aprilie 2006.
Conform Legii nr.364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, poliția judiciară este organizată și funcționează în cadrul structurilor specializate al Ministerului Internelor și Reformei Administrative și potrivit dispozițiilor art.2 alin(5) din lege poliția judiciară a Parchetului Național Anticorupție se organizează și funcționează potrivit legii speciale a Parchetului Național Anticorupție.
Lucrătorilor poliției judiciare li se aplică prevederile statutului polițistului, dispozițiile acestora completându-se cu cele ale Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate de legislația specifică polițistului.
Salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor este reglementată prin OG nr.38/2003.
OUG nr.43/2002 reglementează înființarea Parchetului Național Anticorupție, prin OUG 134/2005 aceasta reorganizându-se sub denumirea Departamentul Național Anticorupție, fiind o structură autonomă în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 5 din OG 43/2002, cu modificările ulterioare, ofițerii și agenții de poliție judiciară din Departamentul Național Anticorupție beneficiau de un spor de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție pe care o desfășoară. În speță însă în perioada respectivă reclamantul nu și-a desfășurat activitatea în cadrul Departamentului Național Anticorupție ( și nici în cadrul Direcției Naționale Anticorupție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative ), ci în cadrul IPJ M, și în consecință acesta nu poate beneficia de sporul pretins.
În ceea ce privește susținerile reclamantului referitoare la discriminare, instanța a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în speță neaflându-se în situația nerecunoașterii unui drept fundamental sau a unui drept instituit de lege, diferențierea de tratament aplicată polițiștilor detașați la Departamentul Național Anticorupție fiind determinată de modificarea raporturilor de serviciu ale acestora, ca urmare a detașării fiind îndreptățiți să beneficieze de drepturile salariale reglementate de lege pentru instituția unde își desfășoară activitatea pe perioada detașării.
Întrucât dreptul de a beneficia de sporul de 30% din salariul de bază nu este prevăzut de lege și pentru polițiștii care îndeplinesc acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, instanța nu poate extinde sfera de aplicare a acestui drept de la o categorie profesională, cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că potrivit art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, polițistul are dreptul la un salariu lunar compus din salariul de bază, indemnizații sporuri, premii ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege, respectiv OG 38/2003 care reglementează salarizarea polițiștilor.
Se mai susține că majorarea cu 30% a salariului solicitată este prevăzută de art. 28 alin. 4 din OUG nr. 43/2002 privind DNA cu modificările ulterioare pentru ofițerii de poliție judiciară din cadrul acestuia, cât și pentru cei încadrați în unitățile aparținând Poliției Române.
În motivele de recurs formulate s-a susținut că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a acordat sporul de 30% din salariul de bază cuvenit, potrivit prevederilor art. 28 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
A arătat reclamantul că a fost delegat în repetate rânduri să efectueze acte de cercetare, inclusiv în cauzele de corupție aflate în competența organelor de cercetare ale poliției judiciare, desfășurându-și activitatea sub conducerea, supravegherea și controlul procurorului, potrivit dispoz.art.8 alin.1 din Legea 364/2004.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea ca funcționar public cu statut special în cadrul IPJ
Sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG nr. 43/2002 privind DNA.
Pentru a putea beneficia de acest spor, trebuie ca intimatul reclamant să fi funcționat în cadrul DNA, ca ofițer de poliție judiciară.
Recurentului reclamant îi sunt aplicabile prevederile OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, care nu prevede acordarea acestui spor.
Dreptul salarial solicitat de reclamant se aplică polițiștilor din cadrul DNA, iar diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu face parte din structura MIRA, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile OG 137/2000, care cuprinde criteriile de discriminare.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde-și desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Întrucât dreptul de a beneficia de un spor salarial de 30% din salariul de bază nu este prevăzut în lege pentru polițiștii care efectuează acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor MIRA, judecătorul nu poate extinde sfera de aplicare a unor drepturi de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Niciodată polițiștii din cadrul MIRA nu au avut prevăzut în lege dreptul pe care-l solicită reclamantul, așa încât nu se poate pune în discuție, eventual, aplicarea legii în timp.
Judecătorul nu se poate transforma în legislator pozitiv, în sensul de a introduce drepturi salariale suplimentare, față de cele prevăzute în legea care reglementează domeniul de activitate în care funcționează partea.
Curtea mai precizează că polițiștii detașați în cadrul altor autorități sau instituții beneficiază în baza art.37 din OG 38/2003 de salariul funcției respective și de celelalte drepturi legal cuvenite.
Întrucât OG 43/2002 prevedea drepturi specifice pentru polițiștii care funcționează în cadrul DNA, aceștia au încasat legal sumele cuvenite, iar polițiștii care funcționau în unitățile MIRA nu pot pretinde dreptul respectiv, pentru considerentele deja expuse.
Având în vedere motivele enunțate, Curtea va respinge recursul reclamantului, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 826 din 12 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
27.10.2008
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Costinel Moțîrlichie, Gabriela
