Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.217/CA/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare - în contencios administrativ - formulată de contestatorul - primarul comunei, din,-, jud.B în contradictoriu cu intimații, din, sr.-, nr.132, jud.B șiINSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL B,O, Parcul, nr.5, jud.B, împotriva deciziei nr.75/CA din 14 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru contestatorul - primarul comunei - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.138 din 10 iunie 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual, intimatul - personal și reprezentat de avocat în baza împuterniciri avocațiale nr.10 din 7 mai 2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinetul individual, lipsă fiind intimata Instituția Prefectului - Județul
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, contestația este legal timbrată cu suma de 10 lei, achitată prin chitanța nr.58 - 1 - 48 din 27.02.2008, emisă de Primăria Municipiului B, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că, contestația se află la al doilea termen de judecată, după care:
Reprezentantul intimatului arată că, în mare s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității căii de atac la pct.5 din întâmpinarea formulată în cauză.
Instanța,acordă părților cuvântul asupra excepției inadmisibilității căii de atac, invocată la termenul anterior din oficiu, prin prisma prevederilor art.317 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul contestatorului apreciază că, contestația este admisibilă, astfel că solicită respingerea excepției de inadmisibilitate ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției și în consecință respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
deliberând:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.75 din 14 februarie 2008, Curtea de Apel Oradeaa respins ca nefondat recursul declarat de recurenta PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței nr.283 din 28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a menținut-o în totul și a obligat partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
Atât din motivele de recurs cât și din concluziile formulate de recurentul, primarul Comunei, rezultă că acesta face o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente în speță, contrazicându-se chiar în susținerile sale. Astfel, dispoziția nr.78 din 5 iunie 2006 atacată de reclamant, ce vizează încetarea activității și desfacerea contractului de muncă a reclamantului este emisă în temeiul art.61 lit."a" și 264 alin.1 lit."f" din Codul muncii.
În atare situație, criticile vizând faptul că, în considerentele hotărârii primei instanțe sunt invocate dispozițiile acestui act normativ, s-a apreciat că sunt nefondate, deoarece instanța avea obligația să analizeze legalitatea actului atacat, în raport cu temeiurile în care acesta a fost emis.
Pe de altă parte, chiar dacă potrivit dispozițiilor art.28 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, aceasta vizează doar aspectul de procedură și nu aspecte de fond, în sensul că nu ar fi supuse procedurii de contencios, analiza unor alte acte emise pe baza unor legi speciale.
În speță, reclamantul intimat, chiar dacă a avut contract individual de muncă, având în vedere funcția sa de șef de ocol silvic, potrivit art.3 din OUG 59/2000 este investit cu exercițiul autorității publice, ceea ce face ca acesta să se supună dispozițiilor OUG 59/2000, respectiv statutului personalului silvic. Potrivit art.58 din acesta, personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr.188/1999, privind funcționarii publici, această dispoziție coroborată cu cea mai sus arătată atrăgând natura contencioasă a litigiului, chiar dacă sunt atinse aspecte legate de raporturile de muncă, potrivit art.93 din statutul funcționarilor publici, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile legislației muncii.
În consecință, s-a apreciat că, instanța de fond a soluționat în mod corect cauza ca fiind un litigiu de contencios administrativ, iar invocarea textelor de lege prevăzute în codul muncii, la care aceasta s-a raportat, este perfect și legal justificată, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, legile invocate se completează reciproc.
S-a reținut că, instanța nu s-a pronunțat asupra unui plus petit, deoarece așa cum rezultă din dispozitiv judecătorul s-a pronunțat în limitele obiectului cererii deduse judecății, admițând în parte acțiunea, respectiv respingând doar capătul de cerere privind plata daunelor morale.
În ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată atât în primă instanță cât și în recurs de către recurent, s-a reținut că în mod corect instanța de fond a respins-o susținerile din recurs nefiind justificate, câtă vreme recurentul, după primirea dispoziției atacate, s-a adresat organului emitent criticând dispoziția. Critica nu s-a făcut în mod steril, ci în ideea desființării actului pe care reclamantul intimat l-a etichetat ca fiind abuziv. Chiar dacă nu s-a cerut în mod expres revocarea actului, este de necontestat că, adresa nr.1263 din 12 iunie 2006 adresată organului emitent de către reclamantul, întrunește condițiile legale prevăzute de legea contenciosului administrativ cu privire la efectuarea procedurii prealabile.
Este de necontestat faptul că, dispoziția primarului este un act administrativ, dar așa cum rezultă din conținutul său acest act administrativ este o dispoziție de desfacere a unui contract individual de muncă, ca o sancțiune disciplinară, câtă vreme în conținutul său face referire la prevederile art.61 lit."a" din Codul muncii, potrivit cărora se poate dispune concedierea salariatului pentru abatere gravă sau abateri repetate, ca o sancțiune disciplinară.
În atare situație, în mod corect prima instanță a reținut pe fondul cauzei că actul administrativ emis de recurent, respectiv dispoziția nr.78/5.06.2006 este profund nelegală, câtă vreme s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.49 din OUG nr.59/2000, potrivit cărora în cazul abaterilor disciplinare de la art.48 alin.2 lit."g", adică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, cel care are competența analizării faptei este doar consiliul de disciplină, în vederea adoptării hotărârii de aplicare a sancțiunii respective,doar de această autoritate.
În ce privește motivele de la punctul 7 din recurs, s-a reținut că ele vizează aspecte străine cauzei, ce pot fi însă soluționate doar prin respectarea dispozițiilor legale de către recurent.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reținându-se culpa procesuală a recurentului acesta a fost obligat la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, justificate cu delegația avocațială, în cuantumul indicat în dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal și corespunzător timbrată, a formulat contestație în anulare recurentul contestator în calitate de primar la comunei, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr.75/14 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr.- și rejudecând recursul formulat împotriva sentinței civile nr.283/28 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor să fie menținută dispoziția nr.78/2006, emisă de primarul comunei, cu privire la încetarea activității intimatului.
Contestatorul și-a întemeiat contestația pe prevederile art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă și a apreciat că decizia este nelegală întrucât a fost soluționată de o instanță necompetentă.
Astfel, arată contestatorul, atât numirea cât și eliberarea din funcție a șefului de ocol la Ocolul Silvic, s-a făcut prin dispoziția primarului. Dispoziția de eliberare din funcția sus menționată a fost atacată în instanță de către intimat și de către Instituția Prefectului. Acțiunile au fost admise și s-a anulat dispoziția primarului, ambele acțiuni fiind soluționate de către instanța de contencios administrativ, deși una fusese înregistrată ca litigiu de muncă, iar cealaltă ca și acțiune în contencios administrativ.
După eliberarea din funcție a intimatului, în locul acestuia a fost numită o altă persoană, respectiv domnul, care a avut același tratament - ambii numiți și eliberați din funcție prin dispoziția primarului.
În acest context, existând două situații identice, instanțele le-au soluționat diferit.
Dispoziția primarului a fost apreciată de către o instanță ca fiind act de dreptul muncii, iar de către o altă instanță ca act administrativ.
Mai arată contestatorul că înțelege să invoce excepția de necompetență ca excepție de ordine publică, prevăzută de art.159 Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare, întrucât textul invocat, art.159 Cod procedură civilă, nu poate constitui fundament al contestației în anulare.
Contestație pentru motivele prevăzute la aart.317 alin.1 Cod procedură civilă, deci inclusiv pentru motivul prevăzut la pct.2, invocat, poate fi introdusă numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Cum contestatorul nu aduce la cunoștința instanței existența motivului prevăzut de textul de lege invocat, respectiv nu face dovada că motivul nu a putut fi invocat pe calea recursului, contestația este neîntemeiată.
La termenul din 15 mai 2008, instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția inadmisibilității contestației în anulare, raportat la prevederile art.317 alin.1 și 2 Cod procedură civilă și a dispus amânarea cauzei pentru ca părțile să-și pregătească apărarea și cu privire la această excepție.
În consecință, instanța rămânând în pronunțare asupra acestei excepții, analizând condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, întemeiată pe prevederile art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, urmează să rețină că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal ce constituie temeiul contestației.
Din economia textului legal invocat de contestator, art.317 Cod procedură civilă, rezultă că pentru a fi admisibilă o contestație în anulare, este necesar să fie îndeplinite două condiții: obiect al contestației în anulare să-l constituie o hotărâre irevocabilă și partea să nu fi putut invoca motivele contestației pe calea apelului sau recursului.
Din interpretarea acestei dispoziții, rezultă că partea nu poate exercita contestația în anulare dacă "ea poate sau a putut" să se plângă pe calea apelului sau a recursului.
În speță decizia atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată în recurs, dar contrara susținerilor contestatorului unul din motivele de recurs invocate a fost încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență.
În consecință, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității, întrucât nu este îndeplinită cerința alin.2 al art.317 Cod procedură civilă, potrivit căreia contestația poate fi primită doar în cazul în care aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Celelalte critici formulate de contestator nu se justifică a fi analizate, raportat la admiterea excepției de inadmisibilitate a contestației în anulare.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a contestatorului, acesta va fi obligat la cheltuieli de judecată în favoarea intimatului, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca inadmisibilă contestația în anulare declarată de contestatorulîn calitate de primar al comuneiîmpotriva deciziei nr.75/CA din 14 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Obligă partea contestatoare să plătească părții intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- Red. dec. -
- jud. recurs - - -
- dact. - 2 ex.
- 02.07.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana, Boța Marilena
